Ucraina, Republica Moldova,
Transnistria, „ţarul” Vladimir Putin - teme neclarificate
Petru Romoşan
24 Martie 2021
Ucraina e o
ţară foarte întinsă din Europa Orientală care se mai ţine încă pentru o vreme
în câteva pioneze. Şi are un preşedinte artist de comedie, dublat de puternice
mişcări naziste reziduale sau recesive din cel de-al doilea război mondial.
Totul a început în 2013-2014, „maidanul”, când preşedintele prorus Viktor
Ianukovici a fost demis în cursul unei lovituri de stat, ca urmare a unei
revoluţii colorate, portocalii, sprijinită de neoconservatorii americani, de
vicepreşedintele de atunci, Joe Biden, de subsecretarul de stat Victoria
Nuland, soţia unui celebru ideolog neoconservator, Robert Kagan. După paranteza
de patru ani Donald Trump, Joe Biden şi Victoria Nuland s-au întors la manete.
Împreună cu mulţi alţii din fostele mandate Obama-Biden : Antony Blinken la
Departamentul de Stat, William Burns la C.I.A. etc.
Republica
Moldova e o străveche regiune românească aflată sub ocupaţie rusă ţaristă de la
1812 la 1918 şi sub ocupaţie sovietică (rusă) de la 1940 la 1989. Odată cu
alegerea Maiei Sandu preşedinte, Republica Moldova a devenit un condominiu
ruso-europeano (german)-globalist, din care România, parte interesată de drept,
a fost exclusă. Încă o „reuşită” a politicii externe inexistente a lui Klaus
Iohannis ! Deşi facem mare caz de parteneriatele şi apartenenţele noastre
(U.E., N.A.T.O.), partenerii noştri „strategici” nu numai că nu ne sprijină în
realizarea obiectivelor noastre istorice, dar ne şi exclud de la masa
discuţiilor fără prea mari bătăi de cap. Când vor putea, vor face acelaşi lucru
cu România însăşi. Dacă nu au şi făcut-o deja.
Transnistria
e o parte a Republicii Moldova, o regiune românească situată între Republica
Moldova şi Ucraina, la care se adaugă o parte din Tighina, ocupată din 1990 de
armata rusă, care refuză să plece. Transnistria sau Republica Moldovenească
Nistreană s-a autoproclamat independentă la 2 septembrie 1990. Azi, aşa-zisa
Republică Transnistria e recunoscută doar de Abhazia, Nagorno-Karabah şi Osetia
de Sud, cu statute asemănătoare. În Transnistria locuiesc aproape 500.000 de
suflete. În 1989, conform recensământului, în aşa-zisa republică locuiau 39,9 %
români, 28,3 % ucraineni, 25,4 % ruşi şi 1,9 % bulgari.
Vladimir
Putin e dictatorul Rusiei, cu mandate fără număr, gratulat ca „ţar” fără să fie
de origine nobilă (principe, duce) şi cu atât mai puţin vreun Romanov, ci doar
un fost ofiţer K.G.B. în fosta R.D.G. Pentru cei mai serioşi observatori, nu e
deloc clar cine conduce Rusia: doar Vladimir Putin sau armata (cu puternicul ei
serviciu secret), împreună cu noul K.G.B. (F.S.B. etc.) şi oligarhii
multimiliardari? E limpede că Rusia e o oligarhie cu aparenţe democratice.
Puterea colosală pe care i-o atribuie propaganda occidentală lui Vladimir
Putin, necontestata în interiorul Rusiei, poate fi şi ea doar un basm de speriat
copiii.
Ca să
înţelegem cât de simplistă şi de abruptă este politica Rusiei în Republica
Moldova şi în Transnistria e suficient să observăm cât de cinică şi perfidă,
„diplomatică” este politica Rusiei în Donbas (Doneţk şi Lugansk). Din 2014
încoace, Donbasul nu mai aparţine de facto Ucrainei, nu a fost însă nici ataşat
Rusiei şi nu este nici o republică independentă. Interesul Rusiei e servit.
Probează astfel politica intervenţionistă, agresivă a S.U.A. în Ucraina,
dovedeşte incapacitatea cronică, structurală a Ucrainei de a-şi controla întreg
teritoriul şi toată populaţia. Populaţia rusofonă din Donbas e folosită,
împreună cu teritoriul pe care-l locuieşte, ca un cordon de protecţie militar
pentru Rusia. Practic, Rusia nu se mai învecinează cu Ucraina, ci cu cele două
republici autoproclamate independente. Crimeea anexată are în acest context o
soartă mult mai bună, pentru că Rusia trebuie să-şi asume faţă de ea toate
obligaţiile, nu doar să-şi slujească interesul militar.
Ce se
întâmplă în Republica Moldova ? După multiplele tentative ale României de a-şi
ajuta conaţionalii de dincolo de Prut, fără a lucra însă la obiectivul major de
a reunifica această regiune cu ţara, pe modelul Germaniei - Republica Moldova e
cea mai săracă regiune din Europa, iar zisa republică e doar o afacere pentru
nişte baroni locali cunoscuţi de toată lumea -, după numeroase implicări ale
S.U.A., ale europenilor (Germania), ale globaliştilor, politicianul rusofon
ridicol Igor Dodon a fost îndepărtat de la preşedinţie şi înlocuit cu mult mai
prezentabila „europeistă” (nu româncă!) Maia Sandu. Dar, după alegeri,
rusofonii vor reveni masiv în Parlament.
În timpul
mandatului neintervenţionistului Donald Trump, S.U.A. pare să fi fost scoasă
din joc în Republica Moldova şi a fost instalat condominiul ruso-europeano
(german)-globalist. Aliaţii noştri europeni, în frunte cu Germania, dar şi
partenerii noştri strategici americani nu ar fi trebuit să ne sprijine în
proiectul nostru de reunificare a ţării ? Sau interesul lor de a avea un picior
pus într-o regiune apropiată de Rusia a prevalat ?
Transnistria
nu e decât un depozit de arme şi de material militar (20.000t ?) - uniforme de
vară şi de iarnă pentru zeci-sute de mii de soldaţi, facilităţi de hrănire a
trupelor etc. - şi un culoar militar înspre sudul Europei în caz de război. Ca
şi Koenigsbergul (Kaliningrad), enclavă între Polonia şi Lituania, la nord.
Ruşii ne fac adesea cu ochiul că suntem cu toţii ortodocşi. E adevărat, dar
ortodoxia rusă pare să fie diferită de ortodoxia română. Ortodoxia rusă e mult
mai pragmatică, imperială, militarizată...
Şi în ceea
ce-l priveşte pe marele lider de la Răsărit, Vladimir Putin, persistă multe
semne de întrebare, au rămas destule lucruri neclarificate. A fost sau nu
amestecat Vladimir Putin în asasinarea Annei Politkovskaia şi a lui Boris
Nemţov, adversar politic de luat în considerare, fost ministru, spre deosebire
de irelevantul Alexei Navalnîi? Şi, în ultimii 20 de ani de când e Putin la
putere, au mai fost şi alte asasinate politice rămase neclarificate. Dacă
implicarea directă a lui Vladimir Putin nu a fost niciodată dovedită, nici
suspiciunea nu a fost definitiv înlăturată. Nu ştim în ce măsură avem de-a face
cu propagandă occidentală violentă sau cu violenţă politică de tip asiatic. Faptul
că Vladimir Putin ar avea, după unele zvonuri, rădăcini româneşti de pe vremea
lui Dimitrie Cantemir nu prea interesează, pentru că preşedintele rus practică
o politică ofensiv-imperială, mai ales în Moldova şi în Transnistria. În
schimb, trebuie recunoscut faptul că în ultimii ani Vladimir Putin şi-a
câştigat simpatie pentru poziţia sa şi a Rusiei de refuz la
globalismul-buldozer, la „Marea Resetare”, şi pentru susţinerea unui
naţionalism decent (etichetat de adversari drept „iliberalism”).
Transnistria
e sprijinită politic, militar, economic şi financiar de Rusia. Armata rusă
continuă să staţioneze pe o parte din teritoriul Republicii Moldova. Pentru
români, Vladimir Putin seamănă inevitabil cu Transnistria, cu fostul
„preşedinte” Igor Smirnov, care a avut şi el nu mai puţin de patru mandate de
„preşedinte” în Republica Moldovenească Nistreană. Rusia nu e numai cea mai
întinsă ţară din lume, dar mai are nevoie, expansionist, de Transnistria la sud
şi de Kaliningrad (Koenigsberg - oraşul lui Immanuel Kant) la nord. Cele două
regiuni militarizate sunt enclavate în teritorii străine.
Dar, dacă e
să spunem lucrurilor pe nume, situaţia complexă, de stat nefuncţional a
Republicii Moldova (Basarabia românească - 2,7 milioane de locuitori) nu e în
primul rând astfel din vina marilor puteri (Rusia, Germania, S.U.A.), ci este
rezultatul mizeriei şi nemerniciei clasei conducătoare (politicieni, servicii,
presă) de la Bucureşti. Într-un scurt articol foarte pregnant, titrat în limba
română, Anatoly Karlin (n. 1988, urmaş al unor ruşi albi, cu studii economice
şi politice la Berkeley, California) atrăgea atenţia anul trecut asupra
narcozei servită românilor de propiii lor politicieni despre apartenenţa
Basarabiei. Conform datelor din surse româneşti pe care le prezintă pe o hartă
a României, peste 70% dintre români cred că „Basarabia e România” (titlul
articolului e cunoscutul slogan). În Bucureşti şi în judeţul Ilfov, cifra e
chiar de 91,1%: „Când am fost în România, liberalii de acolo mi-au spus că
numai nişte zăpăciţi marginali sprijină reunificarea cu Moldova. Dar, evident,
se înşelau. E vorba mai degrabă de 70 % din populaţie, după cum ne arată harta.
Cred că Moldova e un caz interesant de comparaţie cu situaţia Ucraina-Belarus.
În timp ce ucrainenii sunt mai ales nişte ruşi polonizaţi iar bieloruşii nişte
ruşi lituanizaţi, moldovenii pot fi văzuţi ca nişte români rusificaţi. După cum
înţeleg eu lucrurile, opiniile în privinţa unirii fie cu România, fie cu Rusia
s-ar împărţi aproximativ 50/50 (deşi cele pentru România ar domina).
Transnistria este, desigur, prorusă la nivelul la care e Crimeea, chiar dacă e
vorba, de fapt, de o etnicitate „sovietică” în părţi comparabile ruse,
ucrainene şi moldoveneşti.
Cred că
orice persoană rezonabilă va fi de acord - chiar şi moldovenii - că ţara lor e
una falsă, de care trebuie să scape - de multă vreme eu pretind că ar trebui
făcut un târg în care Rusia ia Transnistria şi România ia Basarabia istorică.
(Într-o lume ideală, Ungaria ar lua şi ea atunci Transilvania, dar, din nefericire,
demografia n-o mai ajută). Asta e grăitor şi pentru felul în care liberalii se
înşală adesea şi n-au nici o legătură cu propriul lor popor. Mi-au spus,
printre altele, şi că numai 10 % dintre români îl apreciază pe Ceauşescu. Şi
totuşi, comentatorii mei avizaţi m-au corectat, arătându-mi că este vorba de
mai bine de 50 %. O dovadă în plus că e corect clişeul după care elitele
liberale au adesea idei foarte vagi despre ţările în care trăiesc”[1]. După cum
se poate observa cu uşurinţă, tânărul ruso-american e mai limpede la minte şi
mai patriot decât toţi politicienii români incompetenţi şi corupţi care s-au
succedat de 31 de ani în Parlament, în Guvern sau la Preşedinţie.
--------------------------------------------
[1]
Anatoly Karlin - „Basarabia e România” -
https://www.unz.com/akarlin/blogroll-2021/?highlight=Anatoly+Karlin - 13 august 2020.
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/ucraina-republica-moldova-transnistria-tarul-vladimir-putin-teme-neclarificate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu