Reeducarea națională (1)
Vasilică Militaru
28 Martie 2021
Printr-un
proces de Reeducare la scară națională, copiat după metodele reeducării
studenților legionari de la Pitești, se încearcă transformarea românilor într-o
masă amorfă de sclavi moderni.
Parlamentul
României a ratificat mai multe legi speciale, la presiunea unor forțe ostile
românismului. Acestea sunt O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea
organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist
sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor
infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război., Legea nr.
217/2015 privind modificarea și completarea O.U.G. nr.31/2002, Legea nr.
157/2018 privind unele măsuri privind prevenirea și combaterea antisemitismului
și Legea nr. 2/2021 privind unele măsuri privind prevenirea și combaterea
antițigănismului.
Planul este
acela de anihilare totală a sentimentului de mândrie națională și de
apartenență la Neamul românesc. Este halucinant să vezi cum anumite etnii
trebuie apărate și protejate prin legile speciale, întărind conceptul că
fiecare individ aparține unui Neam. În același timp, afirmarea apartenenței la
Neamul românesc este ridiculizată și catalogată ca „naționalism extremist”. Vom
demonstra că reeducatorii lucrează conform manualului.
Deși O.U.G.
31/2002 conține precizări asupra tuturor formelor de xenofobie, rasism și de
ură pe motive etnice sau religioase, românilor li s-a inoculat ideea că aceasta
este doar o „lege antilegionară”. Orbiți de propaganda manipulatoare, aceștia
nu au văzut evidența faptului că legea se aplică și membrilor celorlalte
minorități etnice din România. Doctrina superiorității unei rase față de alte
rase nu a fost niciodată dezvoltată de români. Așa că, românii ar trebui să
identifice formele de manifestare șovină, mult mai cuprinzătoare ca definiție
decât xenofobia, și de rasism din comunitățile minoritare conlocuitoare din
România. Și astfel de manifestări, există.
Domnul
Florin Dobrescu poate să formuleze o Plângere penală împotriva celui care l-a
reclamat, pentru simplul motiv că acesta întreține ura interetnică, fiind un
militant al autonomiei Ținutului Secuiesc. Românii trebuie să fructifice
legile, bune sau rele, aflate în vigoare, și să le folosească în favoarea lor.
Dacă, la fiecare declarație de autonomie, liderii maghiari s-ar trezi cu sute
de Plângeri penale și s-ar plimba un pic pe la diferite unități de Parchet,
le-ar mai pieri entuziasmul separaționist. Dacă la afirmațiile tendențioase ale
liderilor evrei, aceștia ar da cu subsemnatul la mii de plângeri formulate de
români, s-ar gândi de două ori înainte să mai deschidă gura. Deocamdată, se
distrează ei copios pe seama prostiei și fricii românilor. Iar naționaliștii
români defulează lamentabil doar înjurând, sub anonimatul internetului, și
considerându-se lei în fața unui calculator. Câteva excepții remarcabile,
întăresc regula generală.
Până și
celebra senatoare Diana Ivanovici Șoșoacă, ar fi mult mai de folos românilor,
dacă și-ar utiliza cunoștințele juridice în dezvoltarea unor strategii de
apărare aplicată, privind unele probleme de interes național. Bâlciul ieftin
trece, dar problemele românilor rămân. Niciodată nu s-a rezolvat nimic durabil,
prin ieșirea în stradă. Mai ales că aceste acțiuni sunt infiltrate și de agenți
provocatori. Trăim în paradigma creștină a liderului părăsit de mase. Iisus
Hristos a fost părăsit, chiar și de apostolii apropiați, în momentul în care
stăpânirea romană l-a arestat. Până și Petru s-a dezis de El.
În anul
1948, aflat în închisoarea Aiudului, Valeriu Gafencu a purtat o discuţie cu un
alt deţinut Dumitrescu, fostul şef al Brigăzii de siguranţă anticomunistă.
Acesta, prin natura profesiei pe care o desfăşurase, cunoştea ce se întâmplase
în U.R.S.S. chiar înainte de război. Astfel acest om previziona: „Vă vor duce
la Piteşti şi acolo au să vă transforme în terorişti comunişti. Apoi au să vă
împrăştie în toate penitenciarele pentru a exercita teroarea asupra tuturor
deţinuţilor politici. În acest fel regimul înţelege să scape de reacţiunea
noastră a tuturor şi să rămână ei stăpâni necontestaţi. Vă vor ademeni cu
promisiuni, dar nu se vor ţine de cuvânt. Ne vor pune în situaţia de a ne ucide
între noi… Voi nu cunoaşteţi pe bolşevici şi nici ce metode au. Ele au fost
experimentate în U.R.S.S. Oameni turbaţi prin tortură au devenit criminali. Aşa
va fi şi aici. Şi va începe cu tineretul…”.
Şi aşa s-au petrecut lucrurile!
Traian
Popescu, victimă a acestui experiment ne prezintă în lucrarea sa „Experimentul
Piteşti” un fragment din cuvântul lui L. P. Beria (evreu georgian, apropiat al
lui Stalin și ucis, de proprii tovarăşi după moartea acestuia, în 1953) adresat
studenţilor comunişti americani prezenţi la Universitatea Lenin în 1936. Acest
fragment este extras din „Manualul de instrucţiuni privind războiul
psihopolitic, Spălarea creierului, Complotul psihopolitic al comunismului”
redactat de scriitorul Pan Izverna şi editat de John Keats (alias Kennets
Goff), membru al Partidului Comunist din America în anii 1936-1939. Iată
fragmentul de discurs edificator pentru ceea ce s-a petrecut în temniţe:
„În cazul
când în grupurile de tineri există lideri puternici, agentul psihopolitic poate
să acţioneze în mai multe feluri, folosindu-se de ei sau îndepărtându-i. Dacă
liderul vizat, băiat sau fată, urmează să fie folosit, caracterul său trebuie
schimbat cu grijă, îndreptându-l spre căi criminale, după care urmează să fie
ţinut sub control, sub şantaj sau prin alte mijloace. Omul nu trebuie să mai
creadă despre sine sau despre cei din jurul său că ar fi apţi de rezistenţă
spirituală sau de sentimente nobile.
Religia
trebuie să fie socotită demodată, prin îndoctrinare psihopolitică
demonstrându-se că nu există suflet şi că omul este un animal. Mincinoasele
mecanisme ale Creştinismului l-au făcut pe om să săvârşească, fără nici un
rost, tot felul de acte de bravură. Spunând oamenilor că există viaţă de apoi,
teama lor de urmările pe care le-ar putea avea actele de curaj, făptuite în
timpul vieţii, a scăzut mult. Dacă vrem ca poporul să asculte de ordinele
noastre fără să crâcnească, această teamă trebuie mult mărită. Aşadar credinţa
în Biserică trebuie să dispară şi puterea Bisericii trebuie anihilată pas cu
pas.
În programul
său de degradare a omului, agentul psihopolitic trebuie să se ocupe de fiecare
familie profund religioasă şi să-i provoace unuia dintre membrii ei o stare de
nevroză sau de nebunie, după care să susţină că această nevroză sau psihoză
este rezultatul credinţei. Oamenii profund credincioşi vor fi consideraţi din
ce în ce mai puţin responsabili de propria lor sănătate mintală şi vor fi
trecuţi din ce în ce mai mult în grija agenţilor psihopolitici.
Populaţia
trebuie convinsă, prin diferite metode, că bolile mintale pot fi tratate numai
prin şoc electric, tortură, lipsuri de toate felurile, umilire, discreditare,
violenţă, mutilare, ucidere şi administrarea pedepsei sub toate formele ei”.
Ceea ce a
expus Beria din „Manual”, a fost aplicat şi la Piteşti. Reeducarea de la
Pitești a durat de la 10 decembrie 1949 până în luna septembrie a anului 1951.
Rezultatul reeducării de la Pitești a fost 64 de morți și 250 studenți bolnavi
de tuberculoză. Acest experiment diabolic a fost extins în închisorile Gherla,
Canal, Tg. Ocna și a încetat la 1 ianuarie 1952. Experimentul Pitești se
desfășoară acum la scară națională.
Notă - În
text au fost folosite extrase din cartea „Biserica din temniță: mărturisire și
jertfă creștină în închisorile comuniste. România 1948-1964”, Bacău, Editura
Vicovia, 2008, autor teolog Vasilică Militaru.
- Va urma –
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/reeducarea-nationala-1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu