CUVANTUL CREATOR
Sfantul Ioan din Kronstadt
Si în gura noastra cuvântul este
creator, formând sunete articulate; o data cu cuvântul iese duhul viu al
omului, care nu se desparte de gând si de cuvânt. Dupa cum vedeti, cuvântul
prin însasi natura sa este creator chiar si în noi. Atunci de ce mai suntem
neîncrezatori si sceptici fata de forta creatoare a cuvântului? De pilda, când
ne rugam, de ce nu suntem convinsi ca aceasta slujire prin cuvânt ne aduce
negresit milostivirea Stapânului? Fiindca cuvântul îsi creeaza mereu trup
siesi. Sunetele distincte, vorbele puse pe hârtie, cartile nu sunt oare carnea
în care s-a îmbracat cuvântul? Dar noi n-am tinut seama de aceasta, am ajuns sa
credem ca este ceva ce nu merita o prea mare atentie. Nu numai firea
dumnezeiasca este creatoare, ci, prin darul dumnezeiesc, si firea creaturilor
Sale însufletite, cu calauzirea lui Dumnezeu, Care a spus: „Cresteti si va
înmultiti” (Facerea 1, 28). Sub puterea lui Dumnezeu, sufletele creaturilor
însufletite îsi cresc lorusi trupuri. Astfel, oamenii prin puterea pe care le-a
dat-o Dumnezeu cresc si se înmultesc pe pamânt pâna în ziua de astazi. Oamenii
si animalele îsi fac cele de trebuinta vietii, dar mai ales omul, creatura prin
excelenta nascocitoare, care uimeste prin creativitatea sa infinita în toate
domeniile. Deoarece Dumnezeu-Cuvântul este Creatorul omniprezent, faptele Sale
sunt raspândite pretutindeni, desi nu la nesfârsit; creeaza, face si, daca este
de trebuinta, preface.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 436
PUTEREA CREATOARE A ARTISTULUI
Mitropolitul Ilarion Alfeiev
Artistul, compozitorul, scriitorul
si reprezentantul oricarei profesii creatoare poate, prin maiestria sa
artistica, sa-L slaveasca pe Facator. Daca puterea creatoare este închinata lui
Dumnezeu, daca persoana creatoare îsi pune straduinta întru slujirea oamenilor,
daca propovaduieste idealuri spirituale înalte, atunci lucrarea lui poate sa
fie spre mântuirea lui si spre cea a mii de oameni din jurul lui. Daca însa
telul puterii creatoare este de a afirma eul cuiva, daca procesul creator este stapânit
de intentii egoiste sau mercantile, daca artistul, prin arta sa, raspândeste
valori anti-spirituale, împotriva lui Dumnezeu sau împotriva oamenilor, atunci
lucrarea sa poate fi distrugatoare atât pentru el, cât si pentru cei din jurul
lui.
Mitropolitul
Ilarion Alfeiev, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (MIA),
traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p.
15-16.
CARAMIDA
Sfantul Teofan Zavoratul
Trebuie sa tinem piept vapaii
patimilor cu vapaia focului dumnezeiesc. Pâna când nu este arsa, caramida este
farâmicioasa si moale, iar dupa ce petrece în foc si se coace acolo se face
stavila în calea focului si a apei.
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127
CAMPUL INFLORIT
Sfantul Luca al Crimeei
Seara, pe un câmp înflorit, multime
de floricele se întorc catre soare, de parca i-ar înalta lui Dumnezeu o
rugaciune de seara, iar dupa asfintit adorm adânc, pentru ca dimineata,
îndreptându-se spre rasarit, sa întâmpine iar soarele cu rugaciunea de
dimineata, plina de bucurie. Mireasma florilor este ofranda adusa lui Dumnezeu.
Florile sunt cadelnite. Nuferii se deschid larg sub cerul senin, se îndulcesc
de lumina si aer, îsi aduna petalele si se cufunda în apa atunci când se
înnopteaza.
Sfantul
Luca al Crimeei, Puterea inimii, traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2010, p. 74-75.
TERORISMUL SI ARTA
Compozitorul Arvo Part
În general, exista ceva terorist
în arta actuala. Distrugerea a dobândit în cadrul ei un loc considerabil, fie
ca e comentariu sau reflectare a actualitatii, fie ca luare de pozitie
agresiva. Prea multi oameni se amuza astazi cu distrugerea. Distrugerea
valorilor vietii. Trebuie sa putem si sa vrem sa facem diferenta între doua
lucruri: ura si dragostea. Lumea întreaga oscileaza între aceste doua extreme.
Asta-i tot! La fel e si cu arta. Depinde de fiecare artist sa hotarasca cu ce
partid va vota. Trebuie sa începem sa privim violenta care este în noi. 11
septembrie 2001 trebuie sa le aminteasca oamenilor ca si noi suntem
raspunzatori pentru aceasta violenta.
Compozitorul
Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de
Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 98-99.
DRAGOSTEA DUMNEZEIASCA
Sfantul Teofan Zavoratul
Cine sa îndure
neplacerile îngrijirii pruncului, daca nu maica ce l-a nascut? Cine sa îndure
nedreptatile lumii, daca nu Domnul ei?
Pentru
Facator este usor sa îndure toate greutatile din partea fapturilor Sale, caci
daca n-ar fi vrut sa le îndure, nici nu le-ar fi zidit.
Oare va uita
femeia pe pruncul ei, ca sa nu miluiasca odrasla pântecelui ei? Dar si de va
uita femeia pe pruncul ei, Dumnezeu nu va uita lumea pe care a facut-o.
Miscatu-s-au
îndurarile Lui cele firesti, si El a zamislit si a nascut faptura; lumea a
aparut din voia Lui ca un prunc din pântecele maicii sale.
Si iata, El
a ridicat si poarta lumea cum maica ce alapteaza poarta cu dragoste rodul
nascut din pântecele ei.
Tatal Cel
Milostiv ne-a nascut si ne hraneste cu Sângele Fiului Sau, asa cum maica da
sânii sai odraslei sale ca s-o hraneasca.
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 191-192.
CA PROPRIA UMBRA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Domnul este pretutindeni si în
toate, ne poarta si ne ocroteste, de aceea Îl si numim Atottiitorul. Ar trebui,
deci, sa nu ma îngrijesc de nimic. Atotputernicul Dumnezeu ne-a chemat pe toti
la viata din nimicnicie si fiindca, prin noi însine, fara Dumnezeu, nu putem
face nimic, nu ne putem crea sau mentine viata. Dumnezeu este totul pentru noi.
Viata si puterea noastra, lumina si aerul, mâncarea si bautura duhovniceasca,
îmbracamintea, totul. El a creat, ne-a dat si ne da si cele necesare vietii
noastre materiale: lumina, aerul, caldura, mâncarea, bautura, îmbracamintea,
locuinta. Fericiti sunt cei saraci cu duhul care si-au recunoscut nimicnicia,
recunoscând totodata atotputernicia si atotdarnicia lui Dumnezeu; fericiti,
fiindca nu se îngrijesc de nimic din cele ale vietii acesteia; fericiti cei
curati cu inima, fericiti cei ce se predau Domnului întru totul. „Pe noi însine
si unii pe altii si toata viata noastra lui Dumnezeu sa o dam”. Fii însa mereu
cu Dumnezeu si ti se va da totul: „Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu (în
voi însiva si în altii) si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Fie
ca în inimile voastre sa se afle numai Dumnezeu, ramâneti nedespartiti de El
mereu si toate cele ale vietii vi se vor adauga voua. Dar nu va legati inima de
nimic dintre acestea. Fiindca partea voastra este Dumnezeu, Dumnezeul inimii
voastre. Dumnezeu este bogatia cea neîmputinata, izvorul cel nesecat; unde este
Dumnezeu, acolo este tot binele. Pe cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, binele îi urmareste
ca propria lor umbra.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 378
A R I P I L E
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asemenea puisorilor sub aripile
unei closti, lumea toata sta sub aripile lui Dumnezeu, toate soboarele
îngeresti, toti oamenii, toate animalele necugetatoare, lumile materiale. El
aduce lumina în toti si în toate: unora le da lumina ratiunii, altora lumina
fizica; tuturor le da caldura: unora caldura duhovniceasca, altora caldura
fizica. Si asemenea unei closti, aude piuitul si scâncetul puilor de sub
aripile Sale. Domnul ne aude suspinele cele mai tainice, rugaciunile, laudele,
ne vede nevoile. „Acopera-ne pe noi cu acoperamântul aripilor Tale” (cf.
Psalmul 60, 5).
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 413
LINISTEA DE ADANCIME
Parintele Arsenie Boca
Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o
liniste de adâncime: linistea credintei în Dumnezeu. Aceasta ar da sa se
înteleaga ca în jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui în Cer) se
face liniste pe pamânt.
Parintele
Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul
XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 75
IMPREUNA-LUCRAREA
Arhimandritul Ioannikios
Hai sa construim o fabrica de
gânduri bune. Daca o fabrica produce gloante si o aprovizionam cu fier, va face
gloante. Daca o fabrica face potire si o aprovizionam cu aur, va produce potire
din aur. Daca o aprovizionam cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom
pune în minte, aceea vom obtine.
Arhimandritul
Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin si Maria Ciobanu, Ed.
Bunavestire, Bacau, 2000, cap. XIX, p. 184
OMUL
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Omul înca nu s-a descoperit pe
sine. Pe harta cunoasterii, ca o imensa pata alba, sta în fata omului fiinta
sa. Pe om trebuie sa-l privesti cu cel mai înalt respect dar si cu adânca
compasiune, cu încredere dar si cu prudenta, ca pe un copil ce e în stare
oricând de cele mai senine dragalasenii, însa si de greseli ireparabile.
„Adame, Adame, unde esti?” Strigatul acesta al lui Dumnezeu e o chemare
permanenta. Orice om de pe pamânt aude în adâncul fapturii lui, în profunzimea
fiintei sale, aceasta voce. Pentru mine omul nu este un semn de întrebare ci
unul de exclamare, care confirma existenta Creatorului. Noi însine suntem
argumentul existentei lui Dumnezeu.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 83-87
PORTRETUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Despre un
portret se spune uneori: cât este de fidel si de expresiv, doar ca nu vorbeste!
Daca omul este în stare sa dea viata unei pânze, unui lemn, unei hârtii, prin
arta sa, de ce n-ar putea face acelasi lucru Dumnezeu? De ce n-ar putea da
suflare de viata unei icoane, facând-o „sa vorbeasca”, daca asta I-ar fi voia?
Tu, artistule, ai zugravit icoana pâna când ti s-a spus despre ea „doar ca nu
vorbeste!” Lasa-L pe Dumnezeu sa o termine si sa o faca sa vorbeasca.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 408
FOCUL PACATULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Pacatul prin
sine însusi este foc. De aceea si spunem: careva s-a aprins de mânie, sau de
dragoste trupeasca, sau de invidie. Prin însasi natura sa pacatul implica
sugestia de foc. Cum vor simti pacatosii focul pedepsitor atunci când Dumnezeu
îi va parasi cu totul fiindca n-au facut dovada de cainta? Cum va fi acest foc
exterior în raport cu persoana pacatosilor? Fiindca, neîndoielnic, el va
exista. Si iezer de foc, si cuptor aprins, si gheena, si desis de foc. Toate
acestea sunt sigure, reale. Noi însa ramânem nesimtitori, nu ne înspaimântam,
nu ne cutremuram, ne irosim viata în desfatari, ne-am racit fata de Biserica,
de îndatoririle crestinesti, nu le mai tinem, am încremenit în pacate. Vai
noua!
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 360.
OGLINDA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca oglinda rasfrânge în sine
acel chip catre care este îndreptata. De se întoarce spre cer, fata cerului se
arata în ea; de se îndreapta spre pamânt, oglindeste în sine înfatisarea
pamântului. Asa este si sufletul omului: cele catre care se întoarce cu
dragostea sa si de care se alipeste se fac vazute în el. Daca se întoarce spre
Dumnezeu, Chipul Domnului se arata în el prin puterea Sfântului Duh; daca se
apleaca spre lucrurile lumesti si pamântesti, atunci faptura lumii se izvodeste
în el. Si dupa cum e chipul pe care-l poarta în sine, asemenea este si
întelepciunea pe care o are. Daca poarta Chipul lui Dumnezeu, pe Domnul Îl
iubeste si pe omul facut dupa asemanarea Lui si cugeta la cele ceresti si
înalte, nu la cele pamântesti. Iar daca poarta chip lumesc si dobitocesc, la
cele pamântesti se gândeste, înfaptuind si urmând cele care sunt pe plac
simturilor lui, ceea ce sta în firea dobitoacelor necuvântatoare. Cugetarea
aceasta te îndeamna ca prin pocainta si prin credinta cea întru Iisus Hristos
„sa te dezbraci de omul cel vechi” si de chipul sau dobitocesc si sa cauti
Chipul lui Dumnezeu si sa te îmbraci în acesta, care este podoaba sufletului
cea mai aleasa si mai minunata dintre toate. Cele ce se arata acum în sufletul
tau vor iesi la iveala si în ziua Judecatii si astfel, vazând în tine Chipul
Sau, Domnul te va cunoaste ca fiind al Lui. Iar de ceilalti, care nu au acea
bineplacuta aratare, ci poarta în sine înfatisarea dobitoceasca si urâciunea
pacatoseniei, ca de o dihanie înfricosatoare Se va lepada si le va grai: „Nu va
stiu”, chiar daca aceia Îi vor spune: „Doamne, Doamne!” (Luca 13, 25-27).
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 97
HARTA CALAUZITOARE
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Închipuie-ti ca pe o harta este
înfatisata întinderea cea mare a pamântului, si cerceteaza fara împatimire
lucrurile care îl umplu: cât de nimicnice ti se vor parea fata de vrednicia
sufletului omenesc, înaltat prin iubirea de oameni dumnezeiasca pâna la treapta
desavârsirii celei întocmai cu Îngerii. Din aceasta vei vedea ca orice lucru
este nespus de ieftin fata de înalta noblete a sufletului crestinesc.
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 60
NOBLETEA UMANA
Sfantul Nectarie al Eghinei
Vedem cum elefantul se arata
supus si ascultator de bunavoie, încât poate fi alungat, ca un câine, de un
copil, si cum cu trompa îl urca pe spinarea sa pe cel ce-l mâna, cum leii,
asemenea unor mielusei, îsi pierd ferocitatea si ling mâinile stapânilor lor.
Carei alte fapturi i s-au supus ei vreodata? Care vietate a recunoscut pe o alta
ca stapân si superior al ei? Nici una, niciodata. Prin urmare, superioritatea
omului este cauza docilitatii si supunerii fiarelor salbatice si a animalelor
în genere, iar perfectiunea sa îi confera statutul de stapânitor si îl arata pe
om drept Rege si Împarat al întregii creatii. Vârsta maturitatii reprezinta
caracterul desavârsit al omului, care-l aseaza deasupra întregii realitati
materiale si face din el o fiinta sublima.
Sfantul
Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr.
Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 21
VINOVATIA IN PROCENTE
Arhimandritul Sofronie Saharov
Când ne rugam mult, atunci
întelegem diferenta dintre dobândirea cunostintelor din carti si dobândirea
cunostintelor din experienta personala. Daca într-o anume fapta noi suntem
vinovati 5%, iar altii sunt vinovati 95%, daca noi ne îndreptam vina noastra de
5%, atunci nu mai simtim vinovatia celorlalti.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex,
traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 262-263.
NAZUINTA SPRE LUMINA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Aici pe pamânt, toate nazuiesc
spre lumina soarelui, a lunii sau a focului, si nu vor, le e urât si tânjesc
când se afla în întuneric; dar marea majoritate a oamenilor nu cauta lumina
vesnica a Împaratiei Cerurilor si nu se înspaimânta de întunericul vesnic si de
nepatruns; ba chiar multora le place sa fie în întunericul pacatului, si nu vin
la lumina, ca sa nu se dea în vileag faptele lor. Fratilor si surorilor care
ati cazut în întuneric, fie-va mila de sufletele voastre nemuritoare, nazuiti
spre lumina vesnica, parasiti cât mai repede cu putinta întunericul vesnic,
timpul zboara repede! „Eu sunt Lumina lumii; cel ce vine dupa Mine, nu va umbla
în întuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12). Cititi Evanghelia: iata
soarele nostru!
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed.
Deisis, Sibiu, 1996, p. 101
CULORILE CURCUBEULUI
Compozitorul Arvo Part
Lumina alba contine toate culorile.
Noi nu le observam. Numai prisma poate sa le descompuna si sa le faca sa apara.
Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultatorului.
Compozitorul
Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de
Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 65
TAINA CRESTINATATII
Parintele Arsenie Boca
Mântuitorul
nostru nevazut se îmbraca cu noi, si pe noi ne îmbraca cu Sine: „Câti în
Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si-mbracat! (Galateni 3, 27).
Fiecare
dintre noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu credem, purtam pe Hristos
Iisus si pe Duhul cel Sfânt în temelia fapturii noastre celei duhovnicesti.
Hristos Iisus Cel cu Cruce, este asadar piatra unghiulara, temelia zidirii
noastre celei duhovnicesti. Aceasta e adevarat pentru toti cei botezati.
Temeiurile
mai adânci ale postului si rugaciunii le gasim la Botez. Adâncul fiintei
noastre se îmbraca în Hristos. În acest adânc al mintii, sau în altarul inimii,
dupa expresia Parintilor, Se salasluieste Hristos, izgonind afara pe satana,
care se retrage în simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc
sa învaluie si sa prinda vointa din nou în mrejele sale.
În veacul al
VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare lupta pentru icoane. A
trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sa apere cinstirea
sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împarati, precum ca
sunt chipuri cioplite si închinare la lemne. Desi atunci s-a pus capat rautatii
si multe veacuri icoanele au fost în cinste, astazi iarasi li se gaseste vina.
Atunci li se zicea ca-s o închinare gresita lui Dumnezeu. Azi vina lor e ca
amintesc de Dumnezeu.
Dar mai e o
icoana în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, în fiecare – caci
de la Botez fiecare suntem destinati sa fim o icoana a lui Iisus. Împotriva
acestei icoane a lui Iisus în noi se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioara
împotriva sfintelor icoane. Se da o lupta împotriva icoanei omului! Unde-i sunt
aparatorii!?
Parintele
Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul
XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 56-57, 133.
Când vezi
plantele cele de pe lânga casa, cele salbatice, cele care cresc în apa, cele
care cresc pe pamânt, cele care au flori sau cele care n-au flori, cunoaste din
acestea mici pe Cel Mare, adauga-I mereu admiratia ta si mareste-ti admiratia
pentru Creator! Cerceteaza cum a facut pe unii arbori plini de verdeata, iar pe
altii goi; din cei plini verdeata, pe unii cu frunzele cazatoare, iar pe altii
totdeauna cu frunze; ca îsi pierd frunzele si maslinii si pinii, chiar daca nu
se vede cum îsi schimba frunzele, încât pare ca niciodata nu sunt lipsiti de
frunzisul lor.
Sfantul
Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed.
IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 129.
PUTEREA PRIMAVERII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca, în
timpul primaverii, toate care iarna erau ca si moarte prind iarasi viata si se
înnoiesc: pamântul scoate roade din adâncurile lui, pomii se îmbraca în
frunzisuri, iarba înverzeste si se împodobeste cu flori; apele cele încatusate
de gheata se topesc si curg si toata faptura de sub soare se învesmânteaza cu o
noua înfatisare si parca din nou este zidita. Fie ca de la aceasta primavara
simtita mintea ta sa se înalte prin credinta catre acea preafrumoasa si mult
râvnita primavara pe care ne-a fagaduit-o preabunul Dumnezeu în Sfânta Sa
Scriptura, când trupurile dreptilor celor ce au adormit de la începutul lumii,
ca niste seminte, încoltind cu puterea Domnului, vor rasari din pamânt si vor
îmbraca chip nou si minunat, vor fi cuprinse în vesmântul nemuririi si vor
primi cununa bunatatii din mâinile lui Dumnezeu, „ca finicul vor înflori si ca
cedrii din Liban se vor înmulti; rasaditi fiind în casa Domnului, în curtile
Dumnezeului nostru vor înflori” (Psalmul 91, 12-13), „ca o mireasa vor fi
împodobiti cu frumusete si ca pamântul când îi creste floarea, si ca o gradina
când îi rasare samânta” vor propasi; si veselie vesnica va sta asupra capetelor
acestora, si întru bucurie se vor bucura de Domnul (Isaia 61, 10-11). Atunci
„acest trup stricacios se va îmbraca în nestricaciune si acest trup muritor se
va îmbraca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: înghititu-s-a
moartea întru biruinta. Moarte! Unde-ti este boldul! Iadule! Unde-ti este
biruinta!” (1 Corinteni 15, 54-55). Astfel nazuind cu duhul catre primavara cea
mult dorita, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu nadejde si cu credinta, seamana acum
semintele bunelor osteneli si vei secera atunci cu bucurie.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 63
PUTEREA CARE HRANESTE TOATE
Sfantul Efrem Sirul
Învata si de
la foc cum hraneste aerul toate: când focul e închis într-un loc lipsit de aer,
flacara lui începe sa pâlpâie, rasuflarea ei slabeste.
Cine a vazut
vreodata o mama alaptând toate din toata fiinta ei? De sânii ei atârna lumea
toata, ea însasi atârnând de Cel ce Singur este puterea care hraneste toate.
Binecuvântat
Cel care în Raiul Sau va da bucurie întristarii noastre!
Sfantul
Efrem Sirul, Imnele Raiului, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis,
Sibiu, 2010, p. 83.
SARBATOAREA AMURGULUI
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Amurgul este
ca o sarbatoare permanenta. Atunci barbatul îsi termina munca lui, indiferent
în ce domeniu lucreaza si obosit se întoarce catre camin. Trebuie sa se
întâlneasca cu sotia, ca de o zi întreaga n-a vazut-o, dar o zi întreaga s-a
gândit la sotia lui. Acum se grabeste sa-si întâlneasca copii, sa se bucure de
ei; acum se întâlneste omul cu familia. Acum vine acasa, la caminul lui, sa se
bucure de linistea înserarilor, de linistea amurgului. Este acelasi lucru, ne-a
ramas aceasta ca o reminiscenta a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Adica
bucuria pe care o simtea Adam – gânditi-va ce bucurie simtea Adam când venea si
se întâlnea cu Tatal sau, cu Dumnezeu. Va rog, imaginati-va, faceti putin uz de
imaginatie si de gândire, întâlnirile acestea ale lui Dumnezeu cu omul. Cât d e
fericit a fost omul ca venea sa se întâlneasca cu Cel ce l-a creat! Dar cât de
fericit era Dumnezeu ca se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu fericire
si bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul si Creatorul cu omul. E
extraordinar de miraculos! Si de atunci a ramas acest Dar.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 23
STIINTA SUPREMA
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Cautati mai întâi Împaratia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33).
Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Daca esti
elev sau student la vreo institutie de învatamânt, sau functionar, sau ofiter
la indiferent ce arma, sau tehnolog, pictor, sculptor, industrias, maistru de
atelier, adu-ti aminte ca pentru fiecare dintre noi stiinta suprema este sa fii
crestin adevarat, sa crezi cu adevarat în Dumnezeu, Cel în trei ipostasuri, sa
„vorbesti” în fiecare zi cu Dumnezeu în rugaciune, sa iei parte la sfintele
slujbe, sa respecti poruncile si rânduielile Bisericii si sa-L porti în inima
pe Iisus înainte de lucru, în timpul lucrului, dupa lucru, fiindca El este
lumina, puterea, sfintenia si ajutorul nostru.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu