duminică, 28 martie 2021

STANCIULESCU ALEXANDRU - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ.....!

 



CUVANTUL CREATOR

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              Si în gura noastra cuvântul este creator, formând sunete articulate; o data cu cuvântul iese duhul viu al omului, care nu se desparte de gând si de cuvânt. Dupa cum vedeti, cuvântul prin însasi natura sa este creator chiar si în noi. Atunci de ce mai suntem neîncrezatori si sceptici fata de forta creatoare a cuvântului? De pilda, când ne rugam, de ce nu suntem convinsi ca aceasta slujire prin cuvânt ne aduce negresit milostivirea Stapânului? Fiindca cuvântul îsi creeaza mereu trup siesi. Sunetele distincte, vorbele puse pe hârtie, cartile nu sunt oare carnea în care s-a îmbracat cuvântul? Dar noi n-am tinut seama de aceasta, am ajuns sa credem ca este ceva ce nu merita o prea mare atentie. Nu numai firea dumnezeiasca este creatoare, ci, prin darul dumnezeiesc, si firea creaturilor Sale însufletite, cu calauzirea lui Dumnezeu, Care a spus: „Cresteti si va înmultiti” (Facerea 1, 28). Sub puterea lui Dumnezeu, sufletele creaturilor însufletite îsi cresc lorusi trupuri. Astfel, oamenii prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu cresc si se înmultesc pe pamânt pâna în ziua de astazi. Oamenii si animalele îsi fac cele de trebuinta vietii, dar mai ales omul, creatura prin excelenta nascocitoare, care uimeste prin creativitatea sa infinita în toate domeniile. Deoarece Dumnezeu-Cuvântul este Creatorul omniprezent, faptele Sale sunt raspândite pretutindeni, desi nu la nesfârsit; creeaza, face si, daca este de trebuinta, preface.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 436

 

  

 

PUTEREA CREATOARE A ARTISTULUI

Mitropolitul Ilarion Alfeiev

 

 

            Artistul, compozitorul, scriitorul si reprezentantul oricarei profesii creatoare poate, prin maiestria sa artistica, sa-L slaveasca pe Facator. Daca puterea creatoare este închinata lui Dumnezeu, daca persoana creatoare îsi pune straduinta întru slujirea oamenilor, daca propovaduieste idealuri spirituale înalte, atunci lucrarea lui poate sa fie spre mântuirea lui si spre cea a mii de oameni din jurul lui. Daca însa telul puterii creatoare este de a afirma eul cuiva, daca procesul creator este stapânit de intentii egoiste sau mercantile, daca artistul, prin arta sa, raspândeste valori anti-spirituale, împotriva lui Dumnezeu sau împotriva oamenilor, atunci lucrarea sa poate fi distrugatoare atât pentru el, cât si pentru cei din jurul lui.

 

Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (MIA), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 15-16.

 

  


CARAMIDA

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

             Trebuie sa tinem piept vapaii patimilor cu vapaia focului dumnezeiesc. Pâna când nu este arsa, caramida este farâmicioasa si moale, iar dupa ce petrece în foc si se coace acolo se face stavila în calea focului si a apei.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127



CAMPUL INFLORIT

Sfantul Luca al Crimeei

 

 

           Seara, pe un câmp înflorit, multime de floricele se întorc catre soare, de parca i-ar înalta lui Dumnezeu o rugaciune de seara, iar dupa asfintit adorm adânc, pentru ca dimineata, îndreptându-se spre rasarit, sa întâmpine iar soarele cu rugaciunea de dimineata, plina de bucurie. Mireasma florilor este ofranda adusa lui Dumnezeu. Florile sunt cadelnite. Nuferii se deschid larg sub cerul senin, se îndulcesc de lumina si aer, îsi aduna petalele si se cufunda în apa atunci când se înnopteaza.

 

Sfantul Luca al Crimeei, Puterea inimii, traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 74-75.

 

 

TERORISMUL SI ARTA

Compozitorul Arvo Part

 

 

               În general, exista ceva terorist în arta actuala. Distrugerea a dobândit în cadrul ei un loc considerabil, fie ca e comentariu sau reflectare a actualitatii, fie ca luare de pozitie agresiva. Prea multi oameni se amuza astazi cu distrugerea. Distrugerea valorilor vietii. Trebuie sa putem si sa vrem sa facem diferenta între doua lucruri: ura si dragostea. Lumea întreaga oscileaza între aceste doua extreme. Asta-i tot! La fel e si cu arta. Depinde de fiecare artist sa hotarasca cu ce partid va vota. Trebuie sa începem sa privim violenta care este în noi. 11 septembrie 2001 trebuie sa le aminteasca oamenilor ca si noi suntem raspunzatori pentru aceasta violenta.

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 98-99.

 

 

DRAGOSTEA DUMNEZEIASCA

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

Cine sa îndure neplacerile îngrijirii pruncului, daca nu maica ce l-a nascut? Cine sa îndure nedreptatile lumii, daca nu Domnul ei?

 

Pentru Facator este usor sa îndure toate greutatile din partea fapturilor Sale, caci daca n-ar fi vrut sa le îndure, nici nu le-ar fi zidit.

 

Oare va uita femeia pe pruncul ei, ca sa nu miluiasca odrasla pântecelui ei? Dar si de va uita femeia pe pruncul ei, Dumnezeu nu va uita lumea pe care a facut-o.

 

Miscatu-s-au îndurarile Lui cele firesti, si El a zamislit si a nascut faptura; lumea a aparut din voia Lui ca un prunc din pântecele maicii sale.

 

Si iata, El a ridicat si poarta lumea cum maica ce alapteaza poarta cu dragoste rodul nascut din pântecele ei.

 

Tatal Cel Milostiv ne-a nascut si ne hraneste cu Sângele Fiului Sau, asa cum maica da sânii sai odraslei sale ca s-o hraneasca.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 191-192.



CA PROPRIA UMBRA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              Domnul este pretutindeni si în toate, ne poarta si ne ocroteste, de aceea Îl si numim Atottiitorul. Ar trebui, deci, sa nu ma îngrijesc de nimic. Atotputernicul Dumnezeu ne-a chemat pe toti la viata din nimicnicie si fiindca, prin noi însine, fara Dumnezeu, nu putem face nimic, nu ne putem crea sau mentine viata. Dumnezeu este totul pentru noi. Viata si puterea noastra, lumina si aerul, mâncarea si bautura duhovniceasca, îmbracamintea, totul. El a creat, ne-a dat si ne da si cele necesare vietii noastre materiale: lumina, aerul, caldura, mâncarea, bautura, îmbracamintea, locuinta. Fericiti sunt cei saraci cu duhul care si-au recunoscut nimicnicia, recunoscând totodata atotputernicia si atotdarnicia lui Dumnezeu; fericiti, fiindca nu se îngrijesc de nimic din cele ale vietii acesteia; fericiti cei curati cu inima, fericiti cei ce se predau Domnului întru totul. „Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Dumnezeu sa o dam”. Fii însa mereu cu Dumnezeu si ti se va da totul: „Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu (în voi însiva si în altii) si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Fie ca în inimile voastre sa se afle numai Dumnezeu, ramâneti nedespartiti de El mereu si toate cele ale vietii vi se vor adauga voua. Dar nu va legati inima de nimic dintre acestea. Fiindca partea voastra este Dumnezeu, Dumnezeul inimii voastre. Dumnezeu este bogatia cea neîmputinata, izvorul cel nesecat; unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Pe cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, binele îi urmareste ca propria lor umbra.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 378

 

 

A R I P I L E

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              Asemenea puisorilor sub aripile unei closti, lumea toata sta sub aripile lui Dumnezeu, toate soboarele îngeresti, toti oamenii, toate animalele necugetatoare, lumile materiale. El aduce lumina în toti si în toate: unora le da lumina ratiunii, altora lumina fizica; tuturor le da caldura: unora caldura duhovniceasca, altora caldura fizica. Si asemenea unei closti, aude piuitul si scâncetul puilor de sub aripile Sale. Domnul ne aude suspinele cele mai tainice, rugaciunile, laudele, ne vede nevoile. „Acopera-ne pe noi cu acoperamântul aripilor Tale” (cf. Psalmul 60, 5).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 413

 

 

LINISTEA DE ADANCIME

Parintele Arsenie Boca

 

 

               Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei în Dumnezeu. Aceasta ar da sa se înteleaga ca în jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui în Cer) se face liniste pe pamânt.

 

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 75



IMPREUNA-LUCRAREA

Arhimandritul Ioannikios

 

 

           Hai sa construim o fabrica de gânduri bune. Daca o fabrica produce gloante si o aprovizionam cu fier, va face gloante. Daca o fabrica face potire si o aprovizionam cu aur, va produce potire din aur. Daca o aprovizionam cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom pune în minte, aceea vom obtine.

 

Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin si Maria Ciobanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 2000, cap. XIX, p. 184



OMUL

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

             Omul înca nu s-a descoperit pe sine. Pe harta cunoasterii, ca o imensa pata alba, sta în fata omului fiinta sa. Pe om trebuie sa-l privesti cu cel mai înalt respect dar si cu adânca compasiune, cu încredere dar si cu prudenta, ca pe un copil ce e în stare oricând de cele mai senine dragalasenii, însa si de greseli ireparabile. „Adame, Adame, unde esti?” Strigatul acesta al lui Dumnezeu e o chemare permanenta. Orice om de pe pamânt aude în adâncul fapturii lui, în profunzimea fiintei sale, aceasta voce. Pentru mine omul nu este un semn de întrebare ci unul de exclamare, care confirma existenta Creatorului. Noi însine suntem argumentul existentei lui Dumnezeu.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 83-87

 

 

PORTRETUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Despre un portret se spune uneori: cât este de fidel si de expresiv, doar ca nu vorbeste! Daca omul este în stare sa dea viata unei pânze, unui lemn, unei hârtii, prin arta sa, de ce n-ar putea face acelasi lucru Dumnezeu? De ce n-ar putea da suflare de viata unei icoane, facând-o „sa vorbeasca”, daca asta I-ar fi voia? Tu, artistule, ai zugravit icoana pâna când ti s-a spus despre ea „doar ca nu vorbeste!” Lasa-L pe Dumnezeu sa o termine si sa o faca sa vorbeasca.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 408

 

 

 

FOCUL PACATULUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Pacatul prin sine însusi este foc. De aceea si spunem: careva s-a aprins de mânie, sau de dragoste trupeasca, sau de invidie. Prin însasi natura sa pacatul implica sugestia de foc. Cum vor simti pacatosii focul pedepsitor atunci când Dumnezeu îi va parasi cu totul fiindca n-au facut dovada de cainta? Cum va fi acest foc exterior în raport cu persoana pacatosilor? Fiindca, neîndoielnic, el va exista. Si iezer de foc, si cuptor aprins, si gheena, si desis de foc. Toate acestea sunt sigure, reale. Noi însa ramânem nesimtitori, nu ne înspaimântam, nu ne cutremuram, ne irosim viata în desfatari, ne-am racit fata de Biserica, de îndatoririle crestinesti, nu le mai tinem, am încremenit în pacate. Vai noua!

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 360.



OGLINDA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

           Vezi ca oglinda rasfrânge în sine acel chip catre care este îndreptata. De se întoarce spre cer, fata cerului se arata în ea; de se îndreapta spre pamânt, oglindeste în sine înfatisarea pamântului. Asa este si sufletul omului: cele catre care se întoarce cu dragostea sa si de care se alipeste se fac vazute în el. Daca se întoarce spre Dumnezeu, Chipul Domnului se arata în el prin puterea Sfântului Duh; daca se apleaca spre lucrurile lumesti si pamântesti, atunci faptura lumii se izvodeste în el. Si dupa cum e chipul pe care-l poarta în sine, asemenea este si întelepciunea pe care o are. Daca poarta Chipul lui Dumnezeu, pe Domnul Îl iubeste si pe omul facut dupa asemanarea Lui si cugeta la cele ceresti si înalte, nu la cele pamântesti. Iar daca poarta chip lumesc si dobitocesc, la cele pamântesti se gândeste, înfaptuind si urmând cele care sunt pe plac simturilor lui, ceea ce sta în firea dobitoacelor necuvântatoare. Cugetarea aceasta te îndeamna ca prin pocainta si prin credinta cea întru Iisus Hristos „sa te dezbraci de omul cel vechi” si de chipul sau dobitocesc si sa cauti Chipul lui Dumnezeu si sa te îmbraci în acesta, care este podoaba sufletului cea mai aleasa si mai minunata dintre toate. Cele ce se arata acum în sufletul tau vor iesi la iveala si în ziua Judecatii si astfel, vazând în tine Chipul Sau, Domnul te va cunoaste ca fiind al Lui. Iar de ceilalti, care nu au acea bineplacuta aratare, ci poarta în sine înfatisarea dobitoceasca si urâciunea pacatoseniei, ca de o dihanie înfricosatoare Se va lepada si le va grai: „Nu va stiu”, chiar daca aceia Îi vor spune: „Doamne, Doamne!” (Luca 13, 25-27).

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 97

 

 

HARTA CALAUZITOARE

Cuviosul Bonifatie de la Teofania

 

 

              Închipuie-ti ca pe o harta este înfatisata întinderea cea mare a pamântului, si cerceteaza fara împatimire lucrurile care îl umplu: cât de nimicnice ti se vor parea fata de vrednicia sufletului omenesc, înaltat prin iubirea de oameni dumnezeiasca pâna la treapta desavârsirii celei întocmai cu Îngerii. Din aceasta vei vedea ca orice lucru este nespus de ieftin fata de înalta noblete a sufletului crestinesc.

 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 60

 

 

 

NOBLETEA UMANA

Sfantul Nectarie al Eghinei

 

 

              Vedem cum elefantul se arata supus si ascultator de bunavoie, încât poate fi alungat, ca un câine, de un copil, si cum cu trompa îl urca pe spinarea sa pe cel ce-l mâna, cum leii, asemenea unor mielusei, îsi pierd ferocitatea si ling mâinile stapânilor lor. Carei alte fapturi i s-au supus ei vreodata? Care vietate a recunoscut pe o alta ca stapân si superior al ei? Nici una, niciodata. Prin urmare, superioritatea omului este cauza docilitatii si supunerii fiarelor salbatice si a animalelor în genere, iar perfectiunea sa îi confera statutul de stapânitor si îl arata pe om drept Rege si Împarat al întregii creatii. Vârsta maturitatii reprezinta caracterul desavârsit al omului, care-l aseaza deasupra întregii realitati materiale si face din el o fiinta sublima.

 

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 21



VINOVATIA IN PROCENTE

Arhimandritul Sofronie Saharov

 

 

              Când ne rugam mult, atunci întelegem diferenta dintre dobândirea cunostintelor din carti si dobândirea cunostintelor din experienta personala. Daca într-o anume fapta noi suntem vinovati 5%, iar altii sunt vinovati 95%, daca noi ne îndreptam vina noastra de 5%, atunci nu mai simtim vinovatia celorlalti.

 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 262-263.

 

 

NAZUINTA SPRE LUMINA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

              Aici pe pamânt, toate nazuiesc spre lumina soarelui, a lunii sau a focului, si nu vor, le e urât si tânjesc când se afla în întuneric; dar marea majoritate a oamenilor nu cauta lumina vesnica a Împaratiei Cerurilor si nu se înspaimânta de întunericul vesnic si de nepatruns; ba chiar multora le place sa fie în întunericul pacatului, si nu vin la lumina, ca sa nu se dea în vileag faptele lor. Fratilor si surorilor care ati cazut în întuneric, fie-va mila de sufletele voastre nemuritoare, nazuiti spre lumina vesnica, parasiti cât mai repede cu putinta întunericul vesnic, timpul zboara repede! „Eu sunt Lumina lumii; cel ce vine dupa Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8, 12). Cititi Evanghelia: iata soarele nostru!

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 101

 

 

CULORILE CURCUBEULUI

Compozitorul Arvo Part

 

 

          Lumina alba contine toate culorile. Noi nu le observam. Numai prisma poate sa le descompuna si sa le faca sa apara. Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultatorului.

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 65



TAINA CRESTINATATII

Parintele Arsenie Boca

 

 

Mântuitorul nostru nevazut se îmbraca cu noi, si pe noi ne îmbraca cu Sine: „Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati si-mbracat! (Galateni 3, 27).

 

Fiecare dintre noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu credem, purtam pe Hristos Iisus si pe Duhul cel Sfânt în temelia fapturii noastre celei duhovnicesti. Hristos Iisus Cel cu Cruce, este asadar piatra unghiulara, temelia zidirii noastre celei duhovnicesti. Aceasta e adevarat pentru toti cei botezati.

 

Temeiurile mai adânci ale postului si rugaciunii le gasim la Botez. Adâncul fiintei noastre se îmbraca în Hristos. În acest adânc al mintii, sau în altarul inimii, dupa expresia Parintilor, Se salasluieste Hristos, izgonind afara pe satana, care se retrage în simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc sa învaluie si sa prinda vointa din nou în mrejele sale.

 

În veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare lupta pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sa apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împarati, precum ca sunt chipuri cioplite si închinare la lemne. Desi atunci s-a pus capat rautatii si multe veacuri icoanele au fost în cinste, astazi iarasi li se gaseste vina. Atunci li se zicea ca-s o închinare gresita lui Dumnezeu. Azi vina lor e ca amintesc de Dumnezeu.

 

Dar mai e o icoana în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, în fiecare – caci de la Botez fiecare suntem destinati sa fim o icoana a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus în noi se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioara împotriva sfintelor icoane. Se da o lupta împotriva icoanei omului! Unde-i sunt aparatorii!?

 

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 56-57, 133.

 

 

Când vezi plantele cele de pe lânga casa, cele salbatice, cele care cresc în apa, cele care cresc pe pamânt, cele care au flori sau cele care n-au flori, cunoaste din acestea mici pe Cel Mare, adauga-I mereu admiratia ta si mareste-ti admiratia pentru Creator! Cerceteaza cum a facut pe unii arbori plini de verdeata, iar pe altii goi; din cei plini verdeata, pe unii cu frunzele cazatoare, iar pe altii totdeauna cu frunze; ca îsi pierd frunzele si maslinii si pinii, chiar daca nu se vede cum îsi schimba frunzele, încât pare ca niciodata nu sunt lipsiti de frunzisul lor.

 

Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 129.

 

 

PUTEREA PRIMAVERII

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca, în timpul primaverii, toate care iarna erau ca si moarte prind iarasi viata si se înnoiesc: pamântul scoate roade din adâncurile lui, pomii se îmbraca în frunzisuri, iarba înverzeste si se împodobeste cu flori; apele cele încatusate de gheata se topesc si curg si toata faptura de sub soare se învesmânteaza cu o noua înfatisare si parca din nou este zidita. Fie ca de la aceasta primavara simtita mintea ta sa se înalte prin credinta catre acea preafrumoasa si mult râvnita primavara pe care ne-a fagaduit-o preabunul Dumnezeu în Sfânta Sa Scriptura, când trupurile dreptilor celor ce au adormit de la începutul lumii, ca niste seminte, încoltind cu puterea Domnului, vor rasari din pamânt si vor îmbraca chip nou si minunat, vor fi cuprinse în vesmântul nemuririi si vor primi cununa bunatatii din mâinile lui Dumnezeu, „ca finicul vor înflori si ca cedrii din Liban se vor înmulti; rasaditi fiind în casa Domnului, în curtile Dumnezeului nostru vor înflori” (Psalmul 91, 12-13), „ca o mireasa vor fi împodobiti cu frumusete si ca pamântul când îi creste floarea, si ca o gradina când îi rasare samânta” vor propasi; si veselie vesnica va sta asupra capetelor acestora, si întru bucurie se vor bucura de Domnul (Isaia 61, 10-11). Atunci „acest trup stricacios se va îmbraca în nestricaciune si acest trup muritor se va îmbraca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: înghititu-s-a moartea întru biruinta. Moarte! Unde-ti este boldul! Iadule! Unde-ti este biruinta!” (1 Corinteni 15, 54-55). Astfel nazuind cu duhul catre primavara cea mult dorita, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu nadejde si cu credinta, seamana acum semintele bunelor osteneli si vei secera atunci cu bucurie.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 63

 



PUTEREA CARE HRANESTE TOATE

Sfantul Efrem Sirul

 

 

Învata si de la foc cum hraneste aerul toate: când focul e închis într-un loc lipsit de aer, flacara lui începe sa pâlpâie, rasuflarea ei slabeste.

Cine a vazut vreodata o mama alaptând toate din toata fiinta ei? De sânii ei atârna lumea toata, ea însasi atârnând de Cel ce Singur este puterea care hraneste toate.

Binecuvântat Cel care în Raiul Sau va da bucurie întristarii noastre!

 

Sfantul Efrem Sirul, Imnele Raiului, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010, p. 83.

 

 

 

SARBATOAREA AMURGULUI

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

Amurgul este ca o sarbatoare permanenta. Atunci barbatul îsi termina munca lui, indiferent în ce domeniu lucreaza si obosit se întoarce catre camin. Trebuie sa se întâlneasca cu sotia, ca de o zi întreaga n-a vazut-o, dar o zi întreaga s-a gândit la sotia lui. Acum se grabeste sa-si întâlneasca copii, sa se bucure de ei; acum se întâlneste omul cu familia. Acum vine acasa, la caminul lui, sa se bucure de linistea înserarilor, de linistea amurgului. Este acelasi lucru, ne-a ramas aceasta ca o reminiscenta a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Adica bucuria pe care o simtea Adam – gânditi-va ce bucurie simtea Adam când venea si se întâlnea cu Tatal sau, cu Dumnezeu. Va rog, imaginati-va, faceti putin uz de imaginatie si de gândire, întâlnirile acestea ale lui Dumnezeu cu omul. Cât d e fericit a fost omul ca venea sa se întâlneasca cu Cel ce l-a creat! Dar cât de fericit era Dumnezeu ca se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu fericire si bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul si Creatorul cu omul. E extraordinar de miraculos! Si de atunci a ramas acest Dar.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 23

 

 

 

STIINTA SUPREMA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

          „Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Daca esti elev sau student la vreo institutie de învatamânt, sau functionar, sau ofiter la indiferent ce arma, sau tehnolog, pictor, sculptor, industrias, maistru de atelier, adu-ti aminte ca pentru fiecare dintre noi stiinta suprema este sa fii crestin adevarat, sa crezi cu adevarat în Dumnezeu, Cel în trei ipostasuri, sa „vorbesti” în fiecare zi cu Dumnezeu în rugaciune, sa iei parte la sfintele slujbe, sa respecti poruncile si rânduielile Bisericii si sa-L porti în inima pe Iisus înainte de lucru, în timpul lucrului, dupa lucru, fiindca El este lumina, puterea, sfintenia si ajutorul nostru.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257-258.

 

 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu