Ioan-Aurel Pop – Tribunul
ATITUDINII româneşti ca vocaţie ortodoxă
„Ortodoxia este învăţătura
mântuitoare a creştinismului.”
(Fericitul ORIGEN)
Tribunul Ortodoxiei Româneşti de astăzi se identifică cu ipostaza de
Sacerdot al LOGOSULUI, al Bisericii lui HRISTOS, al Dreptei credinţe, care
dincolo de mirajul oratoric are şi rolul de Conducător, de Călăuzitor, de
Părinte al poporului credincios.
Cum se recunoaşte aşadar, Tribunul
român creştin ortodox de astăzi?
După tribună?
După aulă?
După instituţia academică?
După însemne atributive?
După mantie?
După culmea ştiinţei?
După ierarhia social-politică?
După doctorat?
Nu!
După curaj.
După sensibilitatea la drepturile şi
libertăţile naţiei.
După solidaritatea cu poporul creştin
deseori înjosit şi continuu nedreptăţit.
După comuniunea cu Adevărul revelat al lui
Dumnezeu.
După prezenţa permanentă pe baricada
Adevărului, când Naţiunea sa creştin-ortodoxă se află în primejdie.
După capacitatea înfruntării puterii
politice a statului când aceasta uzurpă entitatea sa naţională.
După zelul apărării Bisericii Mântuitorului
Hristos–Una, Sfântă, Apostolească, Sobornicească.
După ATITUDINEA apărării Ortodoxiei - Tradiţionale Româneşti, cu orice
risc.
Tribunul român creştin ortodox trebuie întotdeauna să spună ceea ce trebuie spus în fiecare
moment al existenţei sale, adică, pururea ADEVĂRUL!
Atitudinea românească, creştin – ortodoxă se circumscrie ASUMĂRII metafizice
şi morale, ca o ascendenţă continuă a atribuţiilor asumării răspunderii
naţionale.
Atitudinea românească – vocaţie ortodoxă, dă Tribunului creştin forţa hristică a Cuvântului, care regăseşte
esenţa sufletească a spiritului românesc, repoziţionând atitudinea colectivă a
poporului, reformându-l misiunii sale liturgice, reconfigurându-l metafizic,
restructurându-l în chip creator pentru a-i determina transcendentul, în refren
cu vocaţia, cu geniul, cu cultura, cu misiunea, cu înfăptuirea, cu dăinuirea.
Nimic nu este mai dramatic
decât lipsa curajului. Nimic nu este mai tragic decât absenţa jertfei prin anularea
Atitudinii, antinomie a sintezei dintre finit şi infinit.
Atitudinea românească – vocaţie ortodoxă, dă Tribunului creştin esenţa configuraţiei
şi a timbrului său, astfel încât libertatea sa întru Adevărul - Iubire este o
autoritate a predeterminării ce se revelează ca tradiţie, spirit, har, armonie,
rost şi sens fundamental, trăind vocaţia creştină ca pe o MISIUNE hristică,
filocalică.
Atitudinea ortodoxă permanentă
a Preşedintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, fie legată de Patrie, de Tradiţie, de Familie, de
Şcoală, de Cultură, de fenomenul Eminescu, de Biserica Ortodoxă străbună, cere
imperativ ca lucrurile, valorile, fenomenele formelor şi fondurilor oricărei
instituţii să-şi afle sensul lor metafizic în comuniune cu mistica ortodoxă
rânduită de Dumnezeu pe pământ.
Destinul celui Ales trebuie să
se asume Destinului Naţiunii, respectiv Neamului său.
„Termenul de naţiune, afirmă Dan Puric, este unul contingent. Naţiunea este un construct istoric şi unul politic.
Neamul, nu! Neamul are origine
transcendentă, zice părintele Stăniloae. Trece prin istorie, prin
meteologia istoriei, şi dăinuieşte.”
(Dan Puric, Cine suntem, Ed.
Platytera, Bucureşti, 2008, p. 115)
Destinul Neamului trebuie perpetuu recapitulat în destinul Tribunului
ales!
„Raportarea la destin dă vieţilor armonie şi raportarea la ontologie dă
lucrurilor perfecţie matematică.” (Vasile Băncilă, Spaţiul Bărăganului, Ed. Muzeul Literaturii Române-Muzeul
Brăilei-Editura Istros, 2000, p. 270)
Atitudinea românească – vocaţie ortodoxă a Preşedintelui Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, dă Tribunului creştin
autoritatea suverană spirituală, uomo
universale, în diversitatea tematicii abordate cu o înaltă adâncime
sofianică.
Atitudinea românească – vocaţie ortodoxă a Preşedintelui
Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan-Aurel
Pop se întemeiază şi se întronizează pe TRADIŢIA străbună, pe EDUCAŢIA
creştină şi pe CULTURA ortodoxă, ce se întrupează IDENTITĂŢII etnice.
Atitudinea românească – vocaţie ortodoxă a Tribunului Ioan-Aurel Pop este un mister de
ansamblu prin care se reflectă Taina cu semnificaţiile ei fireşti şi simbolice.
Fiecare Teză a domniei sale,
fiecare discurs, fiecare grăire logică reflectă originalitatea, vocaţia, zelul,
fidelitatea, demnitatea şi misiunea creştinului ortodox care se desfăşoară ca o
procesiune de vitralii, prin care năvăleşte Liturghia spiritului, ca un reflex
inedit ce se aprinde într-un preţios diamant aşezat pe o coroana regală.
Binecuvântat este Neamul
nostru prin Atitudinea acestui mare Tribun creştin!
Binecuvântat este Tribunul Ioan-Aurel Pop prin Neamul nostru
înţelept!
Binecuvântată este Biserica
noastră străbună prin astfel de Fii aleşi!
Cu aleasă preţuire,
Gheorghe Constantin Nistoroiu!
22
Martie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu