Toate
sugestiile privind tehnici, tratamente sau modificări ale stilului de viaţă
descrise în această carte trebuie folosite cu discernământ de către cititori şi
numai sub îndrumarea unui terapeut autorizat sau a unui practician în domeniul
îngrijirii sănătăţii. Autorul, redactorii, traducătorul şi editorul sunt
scutiţi de orice responsabilitate rezultată direct sau indirect de pe urma
folosirii oricărei informaţii conţinute in această carte.
Copyright *
Editura Paralela 45, 2008, pentru prezenta ediţie Mikhail Tombak
CUM SA TRĂIM 150 DE ANI
Traducere din limba engleză de Irina
Garbiz şi Ligia Popescu PARALELA 45
Din partea editorului
Multe s-au
scris în ultima vreme despre căile de ajungere la o viaţă lungă şi sănătoasă.
Sunt prezentate numeroase diete miraculoase, sunt lăudate diverse formule
pentru extraordinarele lor calităţi, sunt ridicate în slăvi metode de reducere
a greutăţii şi de încetinire a îmbătrânirii. Astfel, oamenii sunt făcuţi să
creadă că sănătatea poate fi menţinută luând nişte pilule miraculoase. În
realitate, revenirea la starea de sănătate optimă necesită ani de efort, exact
în aceeaşi manieră în care bolile de care suferim sunt provocate de mulţi ani
de neglijenţă. Sănătatea deplină nu depinde de medicamente şi de formule-minune
care să ducă la scăderea greutăţii corporale sau la încetinirea îmbătrânirii,
ci de un stil de viaţă care să fie în armonie cu natura. Aceasta e filozofia cu
care este impregnat întreg conţinutul acestei cărţi. Autorul, Mikhail Tombak, a
creat un sistem holistic de menţinere a unei sănătăţi optime.
Cartea de
faţă nu conţine diete miraculoase; în cuprinsul ei veţi găsi principii simple
de păstrare şi protejare a sănătăţii. Nu veţi găsi necesitatea socotirii
stricte a caloriilor, dar veţi întâlni principii nutriţionale simple, evidente
şi naturale.
Autorul
subliniază legătura strânsă dintre sănătate şi felul cum mâncăm, cum respirăm
şi avem grijă de toate necesităţile noastre fizice şi fiziologice. Chestiunea
nu este restrânsă doar la nutriţie, aşa cum se întâmplă cu multe programe
referitoare la alimentaţie.
Pe parcursul
pregătirii pentru tipar a acestei cărţi, am fost plăcut surprinşi de
personalitatea umilă a autorului. Nu-i place să vorbească despre succesul lui
sau de felul în care a ajuns la el. După spusele lui, meritul pentru descoperirile
lui în privinţa sistemului de menţinere a sănătăţii îşi găseşte cea mai bună
expresie în mărturiile oamenilor care le-au aplicat în propria viaţă. Această
calitate reiese din următorul fragment dintr-un interviu acordat echipei
editoriale înaintea publicării. Când oamenii îmi cer să le relatez poveşti de
succes, am un singur răspuns - ar fi foarte simplu să mă laud, dar adevăratul
criteriu este felul în care munca mea este apreciată de ceilalţi. Ei ne
împărtăşesc mărturii bazate pe propria experienţă şi pe modificările survenite
în starea sănătăţii lor. Dacă sistemul pe care-l descriu nu ar fi eficace,
oamenii nu mi-ar mai cumpăra cărţile. Şi iată că în ultimii cinci ani ele s[1]au aflat în fruntea
celor mai bine vândute cărţi. Tot mai mulţi dintre cititori îmi înţeleg
filozofia în ceea ce priveşte menţinerea sănătăţii. Ei au ajuns să creadă în
metodele mele şi s-au lăsat convinşi atunci când au observat că aceste metode
simple sunt foarte eficiente în schimbarea stării de sănătate a propriilor lor
organisme. Ei relatează poveştile de succes rudelor şi prietenilor, făcând să
crească cercul oamenilor care preferă metodele naturale de vindecare. Concluzia
cea mai interesantă care rezultă din citirea cărţii de faţă este exprimată
într-o idee cunoscută: sănătatea se află în mâinile noastre. Mai mult,
terapiile sunt non-invazive şi pot fi făcute acasă, fără ajutor, folosind
ingrediente naturale şi disponibile pe scară largă, fără arsenalul obişnuit de
substanţe farmaceutice. Cartea mai conţine şi câteva metode neobişnuite,
aproape şocante, dar extrem de eficiente de detoxifiere a organismului. Ele se
bazează pe tradiţiile vechi de milenii ale medicinei naturiste orientale şi
occidentale, dar sunt ignorate de medicina modernă „clasică".
Vă invităm
să vă bucuraţi de această carte.
Către cititorii mei:
Autorul îşi
dă seama că nu vor lipsi controversele legate de conţinutul acestei cărţi
referitoare practic la toate aspectele organismului uman. Este de la sine
înţeles că experţii vor sesiza neajunsuri ale argumentării sau insuficienta
acurateţe a detaliilor. Dar eu am scris cartea având în minte un public cât mai
larg. Aş dori să supun atenţiei dumneavoastră faptul că ştim foarte puţine
despre organismul nostru şi despre relaţia strânsă dintre acesta şi mediul
natural înconjurător. Viaţa noastră viitoare depinde adesea de metoda de
tratament pe care am ales-o în cazul unei crize de sănătate. În cazurile în
care medicina clasică (alopată) nu poate fi de niciun folos, trebuie să ne
amintim ca există terapii naturale care se pot dovedi foarte eficiente.
Am
convingerea profundă că în multe situaţii ar trebui să fim propriul nostru
sfătuitor şi doctor. Trebuie să căpătăm cât mai multe cunoştinţe despre felul
în care funcţionează organismul omenesc pentru a fi capabil să eliminăm cauzele
bolilor şi suferinţelor.
În cazul în
care, ca o consecinţă a sfaturilor mele, unii oameni vor începe să se simtă mai
bine, alţii s-ar putea vindeca, iar alţii ar putea realiza necesitatea
îngrijirii şi menţinerii sănătăţii, obiectivul acestei cărţi va fi fost
îndeplinit. În practica mea am încercat multe metode şi remedii şi le[1]am selecţionat pe
acelea care s-au dovedit cu adevărat valoroase şi eficace. Ele vă sunt
prezentate în paginile care urmează, ca să le puteţi explora. Vă rog să le
folosiţi cu înţelepciune.
Vă urez o sănătate optimă,
Mikhail Tombak
PARTEA I
Cinci factori dăunători pentru
sănătate
Putem trăi 150 de ani?
Potrivit
principiilor medicinei chineze străvechi (confirmate de recentele cercetări
ştiinţifice), organismul nostru este un sistem energetic complex cu celule şi
organe strâns interconectate prin energia ce circulă de-a lungul a douăsprezece
canale. Fiecare dintre noi posedă câteva tipuri de energie, care suferă în mod
constant schimbări şi transformări dintr-un tip în altul. Energia formează un
strat biologic în jurul corpului - o „au[1]ră"
- care determină condiţia noastră fizică şi psihică. Un ciclu complet de
transformare energetică a corpului nostru durează şapte ani. Există 22 de
asemenea cicluri pe parcursul unei vieţi, ceea ce înseamnă că, din punctul de
vedere al energiei acumulate, ar trebui să trăim în jur de 150 de ani.
Scepticii ar putea spune că 150 de ani este o exagerare. Chiar şi aşa, avem o
şansă de a trăi o viaţă lungă şi, ceea ce este şi mai important, să ne păstrăm
sănătoşi.
Corpul
nostru îmbătrâneşte şi se îmbolnăveşte atunci când echilibrul dintre celulele
sănătoase şi celulele bolnave se schimbă în favoarea celor din urmă. Oprirea
procesului de îmbătrânire înseamnă schimbarea acestui echilibru nefavorabil.
Teoretic, dacă reuşim să creăm circumstanţe favorabile acestui proces, celulele
noastre sunt capabile să se repare într-o perioadă de şapte ani.
Ştiinţa a
dovedit că moştenim 15% din sănătate de la părinţi, 15% poate fi influenţată de
doctori, dar restul de 70% depinde numai de stilul nostru de viaţă. De aceea vă
sugerez să analizăm împreună o serie de greşeli în stilul nostru de viaţă care
conduc la boli şi îmbătrânire prematură. Am citit numeroase cărţi despre esenţa
sănătăţii şi bolilor şi am ajutat mulţi oameni să-şi recupereze condiţia fizică
şi starea generală de bine.
Din
experienţă am descoperit că există cinci factori care dăunează sănătăţii
noastre:
I.
Neglijarea coloanei vertebrale
II.
Respiraţia incorectă
III.
Dieta incorectă
IV. Lipsa
igienei corporale interne
V.
Incapacitatea de a trăi o viaţă fericită
NEGLIJAREA COLOANEI VERTEBRALE
Stai în faţa
oglinzii şi uită-te bine la tine. Cum arată coloana ta vertebrală? Ţi se
cocoşează spatele? Abdomenul îţi iese în faţă? Suferi de dureri de spate? Din
nefericire, mulţi oameni prezintă aceste simptome din cauza slăbirii muşchilor
spatelui. Aceştia puteau să ne susţină spatele fără mari eforturi. Muşchii însă
slăbesc pe măsură ce înaintăm în vârstă, în special din cauza lipsei
activităţii fizice, a dietei incorecte, a obezităţii, a dormitului pe saltele
moi etc.
O coloană vertebrală bolnavă
înseamnă un organism bolnav
Am avut
odată o pacientă în vârstă de 35 de ani care suferea de dureri persistente de
cap. De asemenea, avea senzaţia de greutate în zona inimii şi orice fel de
efort fizic o obosea. Când am examinat-o, am observat vertebre cervicale
dislocate. O altă pacientă suferea de insomnie şi dureri de stomac. Cauza
acestor simptome era tot o uşoară dislocare a vertebrelor cervicale şi
toracice. În ambele cazuri, rearanjarea vertebrelor a condus la dispariţia
simptomelor. Aş dori să adaug că ambele femei făcuseră înainte radiografii,
care nu arătau nicio schimbare a coloanei vertebrale. De ce amintesc aceste
exemple? Uneori, chiar şi cele mai bune metode de examinare sunt incapabile să
detecteze dislocări foarte mici ale vertebrelor, care cauzează simptome care
aparent nu au nicio legătură cu coloana vertebrală. Coloana vertebrală este
stâlpul de rezistenţă al întregului nostru organism. Diferite mişcări pot cauza
dislocări minuscule ale vertebrelor; muşchii din jurul vertebrei dislocate
devin rigizi şi o împiedică să se aşeze înapoi în poziţia corectă. Astfel se
produce o inflamare progresivă a nervilor şi muşchilor, cauzând durere şi
limitarea mişcărilor. O vertebră dislocată pune presiune asupra nervilor şi
vaselor sanguine care sunt conectate cu anumiţi muşchi şi organe. Dacă un nerv
rămâne sub presiune pentru o perioadă îndelungată de timp, organul ce depinde
de acel nerv dez[1]voltă patologii greu
de vindecat. Vezi tabelul 1 pentru exemple:
Tabelul 1 Alinierea greşită a
vertebrelor Problemele cauzate
Cervicale
Alergii,
pierderea auzului, probleme de vedere, eczeme, probleme cu gâtul, dereglări ale
glandei tiroide
Toracice
Astm, durere
în braţele inferioare, dureri de spate, dereglări ale vezicii biliare, probleme
cu ficatul, ulcer stomacal şi duodenal, boli de rinichi, probleme de piele
(acnee, urticarie, eczeme, furuncule)
Lombare
Hemoroizi,
dereglări ale vezicii urinare, ciclu menstrual neregulat, dureri menstruale,
impotenţă, dureri de genunchi, lumbago, dureri lombare, circulaţie proastă a
sângelui în picioare, umflarea gleznelor, picioare reci, slăbiciunea
picioarelor, spasme musculare în picioare.
Aceasta este
încă o listă incompletă a problemelor pe care le poate cauza neglijarea
coloanei vertebrale. Potrivit statisticilor, unul din zece copii în lume poartă
oche[1]lari, suferă de
alergii, dureri frecvente de cap, dureri abdominale, răceli cronice, deficit de
atenţie etc. Cauza acestor probleme, precum şi a multor altora în rândurile
generaţiei tinere, este o coloană vertebrală bolnavă. O neglijăm încă din
copilărie fără a ne da seama de faptul că va produce probleme de sănătate
atunci când vom deveni adulţi. De aceea, pentru a reveni la o stare de sănătate,
ar trebui, în primul rând, să fim foarte atenţi cu şira spinării. Puteţi găsi
unele sfaturi despre cum să faceţi acest lucru în partea a doua, intitulată
„Coloana vertebrală sănătoasă".
RESPIRAŢIA INCORECTĂ
Când venim
pe lume, primul lucru pe care îl facem este să luăm o gură de aer. Atunci când
o părăsim, ultimul lucru pe care îl facem este să încetăm să respirăm. Viaţa
noastră este ceea ce se întâmplă între naştere şi moarte, iar aceasta depinde
în totalitate de respiraţie. Respiraţia este „alimentul" invizibil, fără
de care nu putem trăi nici măcar cinci minute. Unele studii din Germania indică
faptul că aproape nouă din zece oameni respiră incorect. De ce se întâmplă
acest lucru? Priveşte cum respiră un copil mic. Abdomenul său se umflă şi se
contractă după inspiraţie şi expiraţie, folosind în special un muşchi important
numit diafragmă. Respirând în acest fel, plămânii au mult loc pentru a
primi aer în secţiunile lor mediane şi inferioare. Cu cât pătrunde mai mult
oxigen atunci când inspirăm, cu atât se ventilează mai bine plămânii şi mai
mult oxigen este absorbit şi transportat de eritrocitele din sânge pentru a
produce energie. Mulţumită acestui stil de respiraţie, copiii sunt robuşti,
activi şi fericiţi. Adulţii respiră într-un cu totul alt mod. Pe măsură ce
înaintăm în vârstă şi ducem un stil de viaţă inactiv, suferim de deplasări ale
coloanei vertebrale, obezitate etc., începem să respirăm diferit. Atunci când
inspirăm, cavitatea toracică se dilată, abdomenul se dezumflă, iar umerii şi
clavicula se deplasează în sus. Doar partea superioară, cea mai mică, a
plămânilor este implicată în acest fel de respiraţie. De obicei, acest proces
nu ne asigură destul aer, astfel încât trebuie să respirăm mai frecvent (se
observă mai ales la oamenii obezi). Doar o mică parte din oxigenul inspirat
pătrunde în plămâni. Plămânii sunt foarte solicitaţi, dar numai în partea lor
superioară. Devin suprasolicitaţi, iar celulele se uzează prematur. Există
straturi de celule moarte, inactive, în ţesutul pulmonar. Pe măsură ce
îmbătrânim, secţiuni ale plămânilor nu mai sunt implicate în procesul de
respiraţie. Organismul nostru este în mod constant lipsit de oxigen. Acest
lucru nu cauzează numai boli respiratorii, ci şi probleme ale sistemului
circulator, pancreasului, ficatului, rinichilor, tractului intestinal şi multe
altele.
Putem
întârzia îmbătrânirea de la treizeci până la patruzeci de ani şi evita multe
boli dacă folosim mai bine diafragma. Se ştie de multă vreme că oamenii longevivi respiră rar. O
persoană de 130 de ani din India de Est, care nu îşi arăta vârsta, atunci când
a fost întrebată care este secretul longevităţii sale, a răspuns: „Respiraţia
corectă” (respira o dată pe minut). Unul dintre principiile medicinei străvechi
spune:
„De câte
ori respirăm mai puţin într-un minut, de atâtea ori ni se prelungeşte
viaţa".
Respiraţia
corectă este cea care asigură sănătatea şi longe[1]vitatea.
Vă voi dezvălui secretele diferitelor moduri de respiraţie în subcapitolul
„Aerul şi viaţa".
DIETA INCORECTĂ
Ce
consumăm şi ce ne consumă
Cele mai
multe familii de astăzi iau în considerare trei criterii atunci când cumpără
mâncarea:
1. să aibă
multe calorii - astfel nu este nevoie să mănânci o cantitate mare.
2. să poată
fi preparată cât mai repede şi mai uşor - suntem prea ocupaţi cu alte treburi.
3. să se
absoarbă uşor fără a fi nevoie de prea mult mestecat - oamenii moderni nu îşi
folosesc dinţii prea mult şi nu au timp să mestece.
În baza
acestor criterii, carnea pare a fi mai bună decât legumele, din cauză că o
cantitate mică ne poate satisface foamea. Cererea pentru produsele
pre-procesate este mai mare decât cea pentru cele proaspete, deoarece nu
necesită prea multă muncă. Chiar şi sucirile cumpărate la magazin sunt
consumate mai des decât cele stoarse proaspăt. Pâinea albă pare să fie mai bună
decât cea integrală deoarece se mestecă mai uşor. Orezul şi zahărul rafinat
arată mai atrăgător. Societatea noastră modernă poate aranja totul pentru
comoditatea noastră. Nici mamele nu mai trebuie să-şi bată capul cu hrănitul
copiilor la sân. Formulele pentru copii pot înlocui laptele matern. Acest gen
de dietă ajunge să dăuneze şi oamenilor cu sistem imunitar puternic. Cei cu un
sistem imu[1]nitar mai slab încep
să sufere mult mai devreme. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult de pe urma
unei diete proaste.
Pericolul alimentelor rafinate
Criminalul dulce
Dorinţa
noastră de a „îmbunătăţi" totul şi de a separa ingre[1]dientele „de care
avem nevoie" de cele de care „nu avem nevoie" ne face să rafinăm majoritatea
alimentelor. Alimentele „îmbunătăţite" artificial doar par că ar avea
aceleaşi calităţi nutritive ca şi cele naturale. Alimentele artificiale şi
naturale au la fel de multe lucruri în comun precum trandafirii de mătase faţă
de cei reali - doar arată la fel. Aceeaşi diferenţă este şi între vitaminele
naturale şi cele sintetice sau între unt şi margarină. Scopul pentru care se
rafinează mâncarea este pentru a o face mai atractivă din punct de vedere
comercial. Prin gătit sau alte forme de tratare la temperaturi mari, alimentele
îşi pierd informaţiile biologice (conţinutul total şi compoziţia substanţelor
chimice din produsele naturale) obţinute de la soare, pământ şi apă. Organismul
nostru nu recunoaşte şi nu asimilează din primul moment acest gen de mâncare.
Trebuie să cheltuiască din propriile resurse pentru a le face folositoare.
Sfecla de zahăr şi zahărul obţinut din aceasta sunt un bun exemplu. Sfecla de
zahăr este un produs natural care conţine multe vitamine, săruri minerale,
enzime şi hormoni. Din contră, zahărul extras din sfeclă este bine rafinat,
cristalizat şi filtrat. (O substanţă otrăvitoare, clorura de calciu, se
foloseşte pentru a-l albi.) Pătrunde în stomac ca o substanţă pură din punct de
vedere chimic, zaharoza, fără alte vitamine, săruri minerale sau alte substanţe
biologice active. Zaharoza pură nu poate fi asimilată; trebuie să fie însoţită
de alte substanţe. Sfecla conţine toate substanţele necesare; zahărul nu.
Organismul nostru este forţat să folosească din propriile resurse de calciu,
fier şi alte elemente. Acest lucru duce la stricarea dinţilor, diabet, anemie
etc. Cercetările indică faptul că zahărul cauzează degenerarea vaselor de sânge
şi a celulelor individuale, mutaţii şi poate duce chiar la cancer. Nu consumăm
zahăr doar la cafea sau ceai; se găseşte şi în bomboane, biscuiţi, prăjituri şi
sucuri răcoritoare. Sunt nenumărate produse care conţin zahăr.
Din cauza
consumului mare de zahăr, numărul de cazuri de diabet, anemie şi cancer de
sânge a crescut accentuat în ultimii douăzeci de ani în toate ţările
dezvoltate.
De aceea
părinţii şi bunicii fac o mare greşeală când le dau copiilor bomboane şi îi
lasă să dezvolte o apetenţă pentru dul-ciuri. Obiceiul poate deveni foarte greu
de eliminat mai târziu în viaţa copilului.
Dependenţa de lapte
Boala din biberon
În zilele
noastre este un fapt obişnuit să se înlocuiască laptele matern cu lapte de vacă
sau formule pentru copii.
Laptele
uman este bogat în lactoză, care creează un mediu favorabil dezvoltării
bacteriilor pozitive în intestinul gros al copilului.
Laptele de
vacă conţine anumite tipuri de proteine şi anti[1]corpi,
pe care copilul nu le poate digera. Aceste substanţe, în loc să fermenteze
normal, putrezesc în intestinul copilului, atunci când copilul este hrănit cu
lapte de vacă sau alte substitute. Acest lucru cauzează autointoxicare,
dezechilibre ale microflorei şi duce la degenerarea intestinului copilului.
Substituenţii nu conţin informaţia biologică din laptele ma[1]tern, astfel încât
copilul se simte tot timpul înfometat şi are nevoie de hrănire frecventă. Din
această cauză, produsele din amidon şi carne sunt incluse mai devreme în dietă.
Sistemul digestiv al copilului nu este complet format şi nu este pregătit să
digere şi să absoarbă aceste produse. Anumite enzime necesare nu sunt prezente.
Putem observa că mulţi copii, între doi şi cinci ani, au tot timpul o substanţă
mucoasă la nas. Aceasta este produsă de prea mult amidon şi proteine în dietă.
Dieta artificială sfârşeşte prin a distruge sistemul imunitar al copiilor. Aceştia
devin vulnerabili la tot felul de infecţii, precum răcelile frecvente, rinoree,
gripă şi pneumonie. Copiii hrăniţi în acest mod sunt, în cele mai multe cazuri,
alergici. Nu putem prezice toate posibilele probleme de sănătate cauzate de
absenţa laptelui matern din dieta copilului.
Fiecare
viitoare mamă ar trebui să ştie că nimic nu poate înlocui laptele de la sânul
mamei; este hrana natu[1]rală
pentru copilul său. Nicio formulă nu conţine informaţii despre dragoste,
sensibilitate, tandreţe sau moduri de evitare a dezastrelor şi bolilor. Toate
aceste informaţii vin de la mamă şi sunt codificate în laptele său. Dacă dieta
unei femei însărcinate este compusă în principal din dulciuri, produse
făinoase, mezeluri, lapte de vacă, cafea, carne prăjită sau coaptă şi alte
produse rafinate, copilul său va avea de suferit probleme grave de sănătate.
Este şi mai rău dacă şi fumează.
Cine are nevoie de ulcer?
Cantitatea
de fier din laptele de vacă este foarte mică. Viţelul, pe lângă laptele vacii,
mănâncă şi iarbă. Organele sale digestive sunt capabile de la natură să digere
separat laptele şi iarba. Sistemul nostru digestiv este construit altfel. Când
laptele de vacă pătrunde în stomac, sucurile acide digestive îl coagulează şi
îl transformă într-o materie lipicioasă asemănătoare cu brânza. Această
„brânză" conţine şi alte bucăţi de mâncare ce se află în stomac. Laptele
coagulat trebuie să fie digerat înaintea celorlalte alimente. Dacă acest proces
are loc frecvent, poate cauza dereglări ale sistemului digestiv, în special
ulcerarea stomacului şi a duodenului. Chiar vrem ca organismul nostru să devină
o uzină de procesat lapte care produce ulcer în loc de avantajele aşteptate?
Principalul argument al susţinătorilor consumului de lapte este cantitatea mare
de proteine (aminoacizi) şi de calciu. Nu sunt pe deplin de acord cu acest
argument şi voi explica de ce.
Cazeina nedigerabilă
Niciun alt
mamifer de pe această planetă (în afară de om) nu consumă lapte la vârsta
adultă. Ar fi contra naturii. În cazul pisicilor, noi le-am învăţat să bea
lapte. Oricum, s-a dovedit că pisicile trăiesc de două ori mai mult dacă nu
beau lapte. Diferenţa între laptele uman şi cel de vacă este conţinutul mare de
cazeină din ultimul. Cazeina este o proteină de care viţelul are nevoie pentru
a avea copite şi coarne. Viţelul consumă lapte doar în primele şase luni de
viaţă. Oamenii nu au copite sau coarne. De ce ar avea nevoie de atâta cazeină?
În primul rând, nu avem nevoie de atât de multe proteine pe cât ingerăm.
Intestinul gros conţine o bacterie specială capabilă să sintetizeze proteinele
din carbohidraţii conţinuţi de alimentele pe bază de plante (dacă microfloră
intestinală este sănătoasă). În al doilea rând, organismul nostru conţine toate
elementele din tabloul lui Mendeleev şi toţi compuşii chimici de care are
nevoie, chiar dacă doar 40% dintre acestea sunt furnizate prin hrană. De unde
vin aceşti compuşi? Sunt sintetizaţi de propriul nostru organism. Dispune de un
laborator chimic perfect, creat de natură, având abilitatea de a face o mulţime
de lucruri, de la sintetizarea aminoacizilor la producerea formulelor de
însănătoşire, hormonilor etc. Să ne întoarcem la sintetizarea proteinelor.
Aerul pe care îl respirăm conţine cu 80% mai mult nitrogen (ingredientul
principal al aminoacizilor) decât cel pe care îl expirăm. Ce se întâmplă cu
acel nitrogen? Organismul nostru îl foloseşte pentru a sintetiza aminoacizi.
Putem trăi mâncând cantităţi foarte mici de proteine animale timp de un an, doi
ani sau chiar mai mult fără niciun pericol pentru sănătatea noastră atâta vreme
cât avem aer şi mâncăm destule legume şi fructe. Pe de altă parte, dacă mâncăm
numai proteine, putem muri în doar o lună. (în mănăstirile Shao Lin, oamenii
condamnaţi la moarte erau hrăniţi numai cu carne şi mureau în douăzeci[1]patruzeci de zile.)
Atunci
când ne stabilim dieta, ar trebui să urmăm pro[1]porţiile create
de natură în laptele mamei: un conţinut ridicat de carbohidraţi simpli şi un
conţinut scăzut de proteine.
Din păcate,
nu înţelegem întotdeauna aceste sugestii pe care ni le dă natura. Cazeina din
lapte este descompusă în stomac de cheag. Copiii în vârstă de unu-doi ani au
deja păr şi unghii, aşa că nu mai au nevoie de cazeină. Sistemul lor digestiv
nu mai produce cheag, iar cazeina devine nedigerabilă sau chiar otrăvitoare.
Cazeina nedigerată este cauza diverselor umflături de pe organismul nostru,
formează pietre la rinichi, blochează vasele de sânge şi deformează degetele.
Alte ingrediente nedigerate din laptele de vacă se acumulează sub forma unor
substanţe mucoase în ţesuturi şi tendoane. Mucusul este o substanţă plină de
bacterii provocatoare de boli. Bioterapeuţii consideră că laptele de vacă este
sursa substanţelor mucoase din organismul nostru pe tot parcursul vieţii. De
aceea cei care beau lapte de vacă găzduiesc de multe ori în organismul lor
bacterii care cauzează boli precum gripa, răceala, astmul, bronşita şi multe
altele. Mai există un fapt demn de menţionat. Laptele din ziua de astăzi este
dăunător, în special copiilor, din cauza poluării mediului. Calciul din lapte
se găseşte întotdeauna însoţit de stronţiu-90 radioactiv. Structura sa
moleculară este asemănătoare cu cea a calciului, numai că mai mare. Atunci când
stronţiul-90 pătrunde în organismul nostru, moleculele sale înlocuiesc
moleculele de calciu din sistemul nostru osos. De aceea cei care beau lapte au
membre mărite (în special degetele de la mâini şi picioare) şi suferă deseori
de disfuncţii ale articulaţiilor şoldului şi genunchiului.
Calciu, grăsimi şi colesterol
Nu putem
nega faptul că laptele este bogat în calciu, ele[1]mentul
necesar pentru dezvoltarea oaselor. Dar cum rămâne cu nucile, varza, morcovii,
sfecla sau seminţele de mac? De fapt, acestea conţin mai mult calciu într-o
formă mai uşor de absorbit, într-o proporţie ideală cu alte ingrediente. Laptele
conţine şi grăsime animală şi, după cum ştim, grăsi[1]mea
creşte nivelul de colesterol (principala cauză a bolilor de inimă şi a
problemelor de circulaţie). Acesta este principalul motiv pentru care laptele
este degresat. Cu toate acestea, proporţia naturală a ingredientelor este
distrusă în timpul acestui proces. Asimilarea acestui lapte interferează cu
capacitatea organismului nostru de a administra rezervele de calciu-fosfor
într-un mod echilibrat. În consecinţă, capacitatea noastră de a absorbi calciul
scade. Absorbţia scăzută a calciului este principala cauză a viitoarei
osteoporoze. Se presupune că degresarea laptelui ne salvează sistemul
circulator (o idee larg împărtăşită cu care nu sunt de acord), dar ne distruge
sistemul osos. Suntem chiar atât de dependenţi de lapte încât suntem dispuşi să
ne riscăm sănătatea? Produsele precum laptele integral, brânza etc. sunt
diferite - se pot consuma în siguranţă (în cantităţi mici) şi sunt chiar
benefice (în special în cazul în care conţin grăsimi naturale). Sunt în special
recomandate copiilor şi celor în vârstă. Bacteriile ce se găsesc în aceste
produse îndeplinesc majoritatea proceselor pentru realizarea cărora organismul
nostru ar trebui să cheltuiască o mare parte din propriile resurse - vitamine,
săruri minerale, macro- şi micro-elemente.
Renunţarea
Toate aceste
argumente nu-i vor convinge pe cei pentru care laptele şi produsele lactate
constituie o mare parte a dietei. Nu este uşor să scapi de o dependenţă ce
durează de o viaţă. Dacă nu puteţi să renunţaţi la lapte, măcar treceţi pe
lapte de capră. Are un conţinut scăzut de cazeină şi grăsimi şi seamănă cu
laptele uman la conţinut.
În cazul
în care continuaţi să beţi lapte de vacă, fiţi pregătiţi pentru simptome precum
dureri intestinale, balonare, diaree, constipație, dureri mari în oase şi
încheieturi etc. „A bea sau a nu bea?” – aceasta este decizia voastră.
Adevărul
despre carne - bomba cu ceas
Aş dori să
spun câteva cuvinte despre carne - un produs pe care nu-l recomand pentru
consum zilnic. Consumarea unor cantităţi mari de proteine animale (carne,
mezeluri etc.) în can[1]tităţi care depăşesc
cerinţele zilnice ale organismului nostru produce procese de putrezire,
constipaţie şi otrăvirea organismului cu acid lactic, oxalic şi uric (cei trei
principali vinovaţi pentru bolile de încheieturi, dureri de spate, osteoporoză
şi alte dereglări de mobilitate). Carnea în sine nu are gust sau miros, aşa
încât o prăjim, gătim şi asezonăm pentru a-i îmbunătăţi gustul. În timpul
procesării cărnii, aceasta degajă în jur de 20 de substanţe otrăvitoare, care
pot deteriora vasele sanguine şi sistemul nervos. Digestia cărnii necesită
cantităţi mari de vitamine şi microelemente. Dacă nu mâncăm cantităţi
suficiente de salată vegetală odată cu carnea, digestia este incompletă, iar
carnea nedigerată ajunge să putrezească în intestine. Procesul de putrefacţie
creşte alcalinitatea intestinului gros, ceea ce conduce la aciditatea sângelui.
Mediul alcalin promovează dezvoltarea celulelor bolnave (în special
canceroase). Cei care consumă carne în exces sunt candidaţi favoriţi pentru
cancer. Mai există un factor care merită atenţie.
Consumul
excesiv de proteine animale, în special în copilăria timpurie, ne supune
riscului de a dezvolta boli ale sistemului imunitar. Digestia cărnii solicită
mari cantităţi de vitamine şi microelemente care sunt preluate din sângele
copilului. Scăderea nivelului acestor substanţe duce la apariţia anemiei
ascunse şi a bolilor de sânge. În mod ironic, diversele alergii, eczeme şi alte
disfuncţii spe[1]cifice
vârstei pubertăţii sunt cauzate de bunele intenţii ale părinţilor. Fără a fi
conştienţi, aceştia pun în pericol sănă[1]tatea
copiilor incluzându-le prea multă carne în dietă.
Filozofia
orientală susţine că fiecare aliment pe care îl consumăm conţine informaţii
despre locul în care s-a născut şi s-a dezvoltat: clima, expunerea la soare, la
razele Lunii etc. Ce fel de informaţie ar putea conţine carnea? Vremurile în
care vitele păşteau pe păşuni verzi au trecut demult. Sunt crescute toată viaţa
fără a vedea soarele sau respira aer curat. În loc să mănânce iarbă grasă şi
suculentă, sunt hrănite cu hormoni şi diverse tipuri de nutreţ sintetic. Atunci
când cumpărăm o bucată de carne fără formă, nu ne gândim că odată a fost parte
dintr-un animal drăguţ care a fost ucis prin electrocutare. Este o naivitate să
credem că animalele nu simt iminenţa morţii în ultimele lor momente. O simt
foarte clar. În faţa agresiunii şi mânate doar de frică, organismele animalelor
ucise produc o mare cantitate de hormoni otrăvitori, pe care îi consumăm mai
târziu, în timp ce ne savurăm friptura. Ne mai mirăm când observăm că şi
adulţii şi copiii devin din ce în ce mai agresivi şi temperamentali. Violenţa
naşte violenţă - acest vechi adevăr este confirmat de rezultatele consumului
mare de carne. În ultimii ani (1999-2002), în Europa de Vest, numărul de cazuri
de BVN (boala vacii nebune) a ajuns să atingă proporţii epidemice. Vitele cu
BVN trec printr-o degenerare completă a sistemului nervos (secţiuni ale
creierului devin spongioase). În loc să hrănească animalele numai cu hrană
bazată pe plante, în industrie au început să se folosească proteine animale sub
forma cărnii şi oaselor. BVN este un exemplu grăitor pentru schimbările
psihologice ce pot fi produse de alimentaţia neadecvată. Pentru a preveni
răspândirea BVN, cirezi întregi de vite au fost măcelărite şi incinerate. Fie
ca Dumnezeu să-i apere pe copiii a căror hrană se bazează pe carne de
consecinţele practicilor nenaturale de hrănire din industria zootehnică.
Mai
puţină făină, mai multă putere
Făina rafinată ne face să suferim
Să aruncăm o
privire asupra făinii - un produs obişnuit în gospodăriile noastre. Aceasta se
produce din cereale. Făina nerafinată conţine vitaminele B, PP şi F, săruri
minerale, enzime şi alte ingrediente folositoare organismului nostru. Boabele
de cereale conţin 85% amidon şi 15% înveliş biologic. Substanţele prezente în
acest înveliş ne permit să descompunem şi să asimilăm amidonul. Făina rafinată
nu conţine şi învelişul - este deci slabă în vitamine, enzime şi minerale.
Digestia pâinii albe are nevoie de multe substanţe care sunt îndepărtate prin
procesul de rafinare. Sistemul nostru digestiv le va lua din resursele
propriului nostru organism. Făina rafinată este greu de digerat. Amidonul
nedigerat se depozitează în straturile de grăsime ale corpului. Ştim ce se
întâmplă cu făina atunci când este amestecată cu apă caldă. Se dilată şi se
transformă într-o substanţă lipicioasă. Făina rafinată se comportă la fel şi în
intestinele noastre, încetinind digestia altor alimente şi formând pietre ale
vezicii biliare şi urinare. Se adaugă şi substanţe precum coloranţi alimentari,
arome, modificatori de aciditate, stabilizatori şi agenţi de îngroşare pentru a
face pâinea, chiflele, prăjiturile, biscuiţii şi alte produse din făină
rafinată mai atractive. Ce se întâmplă cu aceşti aditivi? Rămân în organism şi
ne otrăvesc gradual. Din cauza lor muşchii şi încheieturile ni se înţepenesc.
În acest fel, produsele din făină albă ne pot produce multă suferinţă.
Pericolul
drojdiei
Aproape
toate tipurile de pâine sunt produse folosind drojdie. La coacere, sporii de
drojdie plutesc în aer şi aterizează pe suprafaţa pâinii. Sporii se deplasează
odată cu pâinea în tractul digestiv, unde devin activi. În America, unele
studii au arătat că drojdia folosită în brutărie activează celulele canceroase
din organismul nostru. Atunci când mâncăm pâine dospită, ne transformăm tractul
digestiv într-un „câmp de luptă" între drojdie şi microfloră noastră
naturală. De vreme ce începem să mâncăm pâine încă din copilărie, o microfloră
intestinală sănătoasă este o raritate. Constipaţia, balonarea şi bolile de
tract digestiv sunt deseori efectul cantităţilor mari de pâine şi alte produse
de brutărie care conţin făină rafinată şi drojdie.
Pâinea
nedospită
(produsă
numai din făină de grâu şi apă, fără drojdie)
Pâinea
dospită a fost inventată în Egipt cu 15 mii de ani în urmă, iar efectele sale
negative sunt cunoscute de multă vreme. Multe naţiuni au evitat pâinea dospită
pentru a-şi proteja populaţia şi au însemnat acest obicei prin porunci
religioase. De exemplu, Biblia („Ieşirea", 12) spune: „Tot ce e dospit să
nu mâncaţi, ci în toate aşezările voastre să mâncaţi azimă". Este un sfat
foarte înţelept şi folositor. Ideea de a renunţa la pâine albă ar putea fi şocantă
pentru unii oameni, dar dacă puneţi preţ pe sănătate, ar trebui să luaţi în
considerare acest pas. Este mai bine să mâncaţi pâine produsă din făină
integrală fără drojdie. În cazul în care continuaţi să mâncaţi pâine dospită,
nu o mâncaţi proaspătă - după o zi sau două drojdia nu mai este activă sau
dăunătoare. O puteţi face mai atractivă dacă o prăjiţi, făcând biscuiţi etc.
Cercul
vicios
Toate
cerealele rafinate pierd substanţe preţioase conţinute de învelişul lor şi
devin amidon pur, care este greu de absorbit. Produsele din cereale integrale
sunt mult mai beneficie pentru sănătatea noastră. În general, alimentele
rafinate precum mezelurile, chipsurile, produsele de brutărie etc. conţin de
obicei multă sare şi zahăr, dar nu destulă apă. De obicei, după ce le mâncăm
trebuie să bem apă pentru a ne potoli setea. Acest lucru creează un cerc
vicios: mâncarea rafinată ne stimulează setea, bem mai multe lichide, acestea
diluează sucurile gastrice din stomac, iar digestia este incompletă. Sarea ne
irită stomacul, astfel încât bem mai mult pentru a o neutraliza. În acest fel,
mâncăm şi bem aproape continuu. În consecinţă, ne umplem organismul cu fluide,
ne îngrăşăm şi ne simţim obosiţi.
Dieta şi
buna dispoziţie
Japonezii au
o glumă: „Dacă un cuplu îşi începe ziua certându-se, ar trebui să-şi amintească
ce a mâncat cu o seară înainte". Această zicală simplă indică faptul că
produsele rafinate nu fac rău numai sănătăţii fizice, ci ne influenţează şi
psihicul. Unii psihologi americani consideră că prin reducerea cantităţilor de
zahăr, carne şi cafea din dietă putem reduce cu până la 50% comportamentul
agresiv. Strămoşii noştri au realizat importanţa acestui fapt cu mult timp
înainte. Există o zicală în Est: „Dumnezeu a creat mâncarea, iar Satana a creat
bucătarul". Ne-am putea întreba: „Cum am putea trăi fără carne, pâine albă
şi chifle, cafea, dulciuri, ciocolată etc.?" Folosiţi-vă imaginaţia!
Există o mare varietate de alimente create de natură. Atunci când îţi este
foarte poftă, poţi totuşi mânca o bomboană, o bucată din prăjitura favorită sau
o bucată de carne afumată - dar trebuie să ţii minte că sunt otrăvitoare!
Suntem
ceea ce mâncăm
Sănătatea
tractului digestiv, de la dinţi până la intestinul gros, depinde în mare parte
de felul în care înţelegi cele ce urmează. Să aruncăm o privire asupra unui
sandviş tipic - ce conţine de obicei pâine sau chiflă, unt şi un tip de carne
procesată - urmat de un suc, cafea sau ceai. Pâinea intră în categoria
carbohidraţilor, untul în cea a grăsimilor, iar carnea în cea a proteinelor.
Combinaţia acestor produse formează un amestec greu de digerat de stomacul
nostru.
Carbohidraţii
se digeră în gură şi parţial în duoden, iar proteinele în stomac şi duoden. În
acest scop, se produc sucuri gastrice diferite şi au nevoie de perioade diferite
de timp pentru a duce la îndeplinire aceste funcţii. Atunci când untul pătrunde
în stomac, acţiunea acestor sucuri este împiedicată. Procesul de digestie este
încetinit, iar mâncarea rămâne în stomac pentru mult timp. Dacă apoi bem ceva
(suc, cafea sau ceai), mâncarea nedigerată şi sucurile gastrice acide sunt
împinse din stomac în duoden. Duodenul are un mediu alcalin. Sucurile gastrice
acide rănesc mucoasa care căptuşeşte duodenul şi cauzează inflamaţie şi, cu
timpul, ulceraţii. Apoi, rămăşiţele nedige[1]rate de mâncare
ajung în intestinul gros, unde pâinea nedigerată provoacă unele procese de
putrefacţie, iar produsele din carne devin materie fecală stagnantă.
Vom afla în
curând felul în care aceste depozite ne afectează sănătatea. Unii oameni nu-şi
pot imagina viaţa fără sandvişuri. Nu sunt împotriva sandvişurilor ca atare.
Putem mânca sandvişuri din pâine, unt şi roşii sau castraveţi. Putem de
asemenea să savurăm o bucată de brânză sau carne învelită în salată. Cu toate
acestea, un sandviş făcut din pâine, unt şi produse din carne este o combinaţie
foarte dăunătoare pentru tractul nostru digestiv. Este un exemplu de combinaţii
greşite de alimente care pot fi dăunătoare pentru sănătate. Din ce fel de
mâncare ar trebui să ne extragem energia necesară vieţii? Cea care creşte la
soare e cea mai bună sursă de energie pentru noi. Soarele este sursa de energie
universală pentru toate organismele vii. Natura a înzestrat plantele cu
capacitatea de a absorbi şi înmagazina energia solară, care poate fi folosită
mai târziu. Nutriţia nu ne influenţează doar sănătatea, ci şi longevi[1]tatea. Ştim cum să
calculăm caloriile pe care le consumăm într-o zi. Dieta noastră zilnică mixtă
(incluzând îngheţată, bomboane, cafea etc.) ne dă în jur de 2500 kcal. Potrivit
calculelor ştiinţifice, o persoană normală consumă aproximativ 50.000.000 kcal.
Pe parcursul întregii vieţi. Pe baza acesteia, să încercăm să calculăm durata
medie de viaţă (considerând dieta mixtă). Dacă împărţim 50.000.000 kcal
(consumul pe viaţă) la 2500 kcal (consumul zilnic), obţinem 20.000 de zile sau
55 de ani. Acum să încercăm să calculăm care ar fi durata medie de viaţă a
celor care mănâncă produse naturale şi folosesc aproxi[1]mativ
1000 kcal pe zi: 50.000.000 kcal/1000 kcal pe zi ne dă 50.000 de zile sau 137
de ani. Nu mai este vorba doar de arit[1]metică; de acum
vorbim despre viaţa noastră.
Este
dovedit ştiinţific că există un vegetarian la 1000 de oameni care mănâncă şi
carne in grupa de vârstă sub 60 de ani; în grupa de şaptezeci şi peste,
proporţia este de 100 la 1000; peste vârsta de optzeci de ani, sunt 600 de
vegetarieni la 1000 de oameni care mănâncă şi carne.
Aş dori să
adaug că dieta bazată doar pe calculul caloriilor este greşită din punct de
vedere psihologic. Nu contează doar conţinutul iniţial de calorii al
alimentelor, ci şi cât de multă energie obţinem într-adevăr din ele după ce le
digerăm. Chiar dacă alimentaţia bazată pe plante prezintă un conţinut caloric
mai scăzut, cantitatea netă de energie pe care o obţinem după digestie este
totuşi mai mare. De aceea un castron de hrişcă ne face să ne simţim uşori şi
gata de muncă. În contrast, o porţie de carne ne face să dorim o ceaşcă de
cafea şi să ne culcăm. Mulţi oameni asociază consumul de carne cu puterea şi
energia. În realitate, carnea doar ne stimulează sistemul nervos, în acelaşi
fel ca narcoticele.
Cel mai
important lucru în alimentaţie este echilibrul ingredientelor: proteine,
carbohidraţi, grăsimi, minerale, vitamine şi microelemente. În cazul în care
cantităţile sunt echilibrate în mod adecvat (aşa cum sunt în alimentele
naturale), organismul nostru foloseşte o mică parte din energie pentru
digestie. Cea mai mare parte din energie poate fi folosită pentru îndepărtarea
toxinelor şi diverse reparaţii. Toate alimentele artificiale sunt lipsite de
echili[1]brul
perfect al ingredientelor. Digestia lor devine o funcţie foarte complexă şi
utilizează toată energia din acele produse. În unele cazuri, digestia necesită
mai multă ener[1]gie
decât cea conţinută de alimente.
Avem nevoie
de cantităţi mari din aceste alimente pentru a îndepărta foamea. Pe de o parte,
încercăm să controlăm numărul de mese, iar pe de altă parte, trebuie să
controlăm obezitatea. Ne chinuim în mod inutil organismul cu regimuri de
slăbire. Regimul se termină, iar obezitatea se instaurează din nou. Concluzia:
niciun regim, dietă sau bucătar nu poate echilibra cantităţile de proteine,
grăsimi, carbohidraţi, vitamine şi microelemente din alimentaţia noastră aşa
cum sunt echilibrate de natură în alimentele pe bază de plante.
Nu
trebuie să fim toţi vegetarieni
Nu vreau să
fiu prost înţeles - nu trebuie să devenim toţi vegetarieni. Nu încerc să vă
conving să lăsaţi la o parte toate plăcerile şi binecuvântările lumeşti care
fac farmecul vieţii. Putem avea parte de sărbători când ni se permite să mâncăm
tot felul de alimente, dar în zilele obişnuite ar trebui să rămânem cu ceea ce
este sănătos. Mâncaţi cu moderaţie, pentru că este una dintre condi[1]ţiile de bază ale
supravieţuirii noastre.
Boala în
farfurie
O comisie a
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a efectuat unele studii asupra câtorva
mănăstiri tibetane. S-a dovedit că acei călugări erau în formă din punct de
vedere fizic şi aproape complet sănătoşi. În 60% din cazuri, nu existau
probleme dentare, dereglări digestive sau de circulaţie. Dieta lor este foarte
modestă. Nu au frigidere sau cuptoare cu gaz; nu mănâncă niciodată carne, zahăr
sau orice alt produs rafinat. Principalul lor fel de mâncare conţine turtă de
orz, ceai de plante şi apă. Napii, morcovii şi orezul le întregesc alimentaţia în
timpul verii. În mod ironic, în ţări dezvoltate precum SUA, Germania sau
Franţa, unde consumul de lapte, carne, produse rafinate, precum şi varietatea
alimentelor este mult mai mare, nivelul general de sănătate este scăzut. În
SUA, de exemplu, două familii din trei au fost atinse de cancer, doi oameni din
cinci suferă şi mor din cauza bolilor de inimă şi mulţi suferă de diabet.
Bolile cronice afectează 19% din populaţie - aproape unul din cinci oameni. În
Germania, 20% din populaţie, suferă de diabet, iar 20% din copiii cu vârsta
cuprinsă între 8 şi 16 ani au probleme de dezvoltare, atât fizice, cât şi
intelectuale. Reumatismul şi inflamarea articulaţiilor afectează 15-17% din
populaţie. În Franţa, 15-20% din populaţie are alergii. Există 450 de mii de copii
sub 18 ani cu probleme de auz şi de vedere, iar 1,5 milioane de copii sub şase
ani suferă de astm. În toate ţările industrializate, numărul de copii care se
nasc cu anumite probleme de sănătate s-a dublat în ultimii 25 de ani. Un vechi
proverb tibetan spune: „Majoritatea oamenilor se îmbolnăvesc din unul din
cele două motive: prea multă mâncare sau foame". Se dovedeşte astfel că de
multe ori folosim lingura şi furculiţa pentru a ne săpa singuri mormântul.
Cunoştinţele
necesare pentru a ne forma o alimentaţie corectă sunt foarte importante. Nu
este suficient să gătim mese gustoase; trebuie să ştim cum să ne hrănim în mod
corespunzător trupul. În capitolul „Alimentele", de la pagina 120,
puteţi găsi răs[1]punsuri la întrebări
despre combinarea corectă a produselor pentru a vă îmbunătăţi sănătatea.
LIPSA IGIENEI CORPORALE INTERNE
Ai grijă de sănătatea ta la fel de
atent şi delicat precum ai grijă de maşina ta
Auzim din
copilărie despre igiena corporală externă, dar ştim puţine despre cea internă.
Cu toate acestea, starea în care se află organele noastre interne determină în
mare parte aspectul nostru exterior. Fiecare proprietar îşi menţine maşina
curată pe dinăuntru şi pe dinafară. Foloseşte ulei şi carburant de cea mai bună
calitate. De ce nu avem grijă de sănătatea noastră cu acelaşi simţ al
răspunderii? Dacă nu ne curăţăm interiorul maşinii timp de un an, vor fi mult
praf şi mizerie. Majoritatea oamenilor nu curăţă niciodată interiorul
propriului corp. De obicei, în jurul vârstei de patruzeci de ani, organismul
lor devine atât de obosit de otrăvuri, depozite şi bacterii dăunătoare, încât
se expune bolilor. Corpul nostru este construit din celule. Natura ne-a creat
în aşa fel încât în fiecare secundă se nasc tot atâtea celule noi pe câte mor.
Într-un organism otrăvit în mod constant, sunt mai multe celule bătrâne decât
tinere. Acest gen de dezechilibru nesănătos provoacă boli şi degenerarea
organismului pe măsură ce îmbătrânim. Evoluţia a început cu un organism
unicelular cu doar două orificii: unul pentru a primi hrana şi altul pentru a
elimina res[1]turile. Toate
procesele vieţii au loc între aceste două orificii. Dacă procesul de eliminare
a resturilor nu funcţionează, celula moare. Este un model simplu şi perfect.
Organismul nostru conţine miliarde de celule, dar principiul general este
aceleaşi: un sistem de eliminare a resturilor nefuncţional provoacă boli şi
moarte. Nu mulţi dintre noi ştiu că intestinul gros al unei persoane conţine
8-15 kg de materie fecală întărită pe care o purtăm după noi toată viaţa. De
obicei, după vârsta de 40 de ani, intestinul gros devine atât de plin de
materie fecală, încât aglomerează celelalte organe şi împiedică buna
funcţionare a ficatului, rinichilor şi plămânilor. Reprezintă o cauză
importantă a multor boli. Să vă explic cum funcţionează.
Toate
produsele alimentare sunt împărţite în mod obişnuit în patru categorii:
1. Proteine - carne, peşte, ouă etc.
2. Carbohidraţi - pâine, miere,
dulciuri, cartofi etc.
3. Grăsimi - unt, ulei, untură etc.
4. Fructe şi legume, sucuri de fructe.
Digestia
majorităţii carbohidraţilor, fructelor şi legumelor începe în gură şi continuă
în intestinul subţire. Grăsimile şi proteinele se digeră în stomac. Ingerarea
cărnii şi a cartofilor împreună este destul pentru a provoca probleme
digestive. Nu ne gândim că există perioade diferite de digestie pentru
categorii diferite de alimente. Cu toate acestea, digestia cartofilor durează o
oră; carnea se digeră în trei, până la cinci ore. O mare parte din energia
organismului nostru, care ar putea fi folosită pentru procesele necesare vieţii
şi lupta împotriva bolilor, se risipeşte în timpul digestiei şi elimi[1]nării resturilor de
pe urma unei cine ce conţine categorii de produse alimentare combinate
incorect. Rămăşiţe de alimente nedigerate pătrund în intestinul gros, separat
de cele digerate, şi formează straturi de materie fecală stagnantă. Intestinul
nostru gros seamănă cu un vas cu sol fertil sub forma alimentelor digerate.
Organismul este ca o plantă. Pereţii intestinului gros sunt căptuşiţi cu
rădăcini, ca rădăcinile unei plante, care absorb substanţele hrănitoare în
sânge. Fiecare grup de rădăcini hrăneşte un anumit organ. Resturile
nefolositoare sunt eliminate. Ce se întâmplă cu bucăţile nedigerate? În timpul
următoarei mese, o nouă bucată se adaugă celei vechi, apoi o alta. Mâncarea
nedigerată se lipeşte de pereţii intestinului gros. Ducem cu noi câteva
kilograme din aceste bucăţi. Nu e greu de imaginat ce se întâmplă cu alimentele
„depozitate" timp de mulţi ani la temperaturi de peste 36° C. Intestinul îşi
duce încă la îndeplinire funcţiile de absorbţie sub acest strat de mizerie şi
furnizează corpului toxinele şi substanţele carcinogene produse de procesul de
degradare. Evident, acesta nu este un material bun pentru construirea unor
celule sănătoase. Toxinele circulă odată cu sângele şi ne distrug gradual
sănătatea.
Putem trage concluzia, din cele de mai sus,
că nu avem niciodată un singur organ bolnav. Întregul nostru organism este
bolnav. Unul dintre organe cedează primul, dar tratarea acestuia nu rezolvă
problema. Atunci când tratăm o anumită boală, tratăm simptomul local al unei
probleme generale mai mari - poluarea întregului corp. Când tratăm o anumită
dereglare, principalul vinovat rămâne netratat şi este gata de a ataca din nou.
Intestinul
otrăvit furnizează încontinuu substanţe toxice întregului organism. Devine
sursa unei otrăviri generale. Depozitele de materie fecală stagnantă formează
straturi întărite. Imensul sac de resturi împinge organele interne din locul
lor, pune presiune asupra diafragmei şi o elimină din procesul de respiraţie,
scăzând în mod semnificativ capacitatea plămânilor noştri. Ficatul este împins
de la locul lui; rinichii sunt sub presiune; intestinul subţire nu are
suficient spaţiu pentru mişcările sale; bărbaţii constată că sistemul lor uro[1]genital este
aglomerat. Partea inferioară a rectului se află sub cea mai mare presiune;
venele suprasolicitate se dilată şi formează cheaguri de sânge. Un intestin
gros otrăvit poate provoca nenumărate probleme, iar diagnosticul bolilor este
imprevizibil. În cazul cel mai rău, trecerea resturilor prin intes[1]tinul gros este
complet blocată, iar organismul moare otrăvit de propriile toxine.
Auto-intoxicarea
Auto-otrăvirea
(auto-intoxicarea) este duşmanul cel mai periculos pentru sănătatea noastră.
Este cauza multor boli, pentru că toate acestea încep din sângele otrăvit. Doctori
şi vindecători din Egiptul antic şi Tibet cunoşteau de mult principiul
fundamental: pentru a fi sănătoşi, trebuie să ne menţinem intestinele în
perfectă stare de funcţionare. „Multe boli intră în organismul nostru
prin gură", spunea Hipocrate. Ca de obicei, avea dreptate. Avem
tendinţa de a mânca multe produse gătite şi pe bază de făină combinate cu unt
şi zahăr, împreună cu proteine (carne, mezeluri, brânză, lactate, ouă). Din
cauză că sistemul nostru digestiv nu este capabil să proceseze complet mesele
ce conţin o mare varietate de alimente amestecate, pereţii intestinului gros se
căptuşesc cu bucăţi de mâncare nedigerată. Mediul intestinului gros este umed
şi cald. Rămăşiţele alimentelor nedigerate devin o masă plină de bacterii
dăunătoare; acestea produc toxine - produse secundare otrăvitoare ale
propriului lor metabolism. Pereţii intestinului absorb aceste toxine, care
circulă odată cu sângele şi ne otrăvesc organismul pe zi ce trece. După cum
putem vedea, excesele de mâncare şi combinaţia incorectă de alimente pot
provoca mult rău tractului nostru gastro-intestinal. Coloritul neobişnuit al
limbii, respiraţia urât mirositoare, durerile bruşte de cap, ameţelile, apatia,
starea de som[1]nolenţă,
greutatea în abdomenul inferior şi balonarea pot fi toate rezultatul
autointoxicării cauzate de constipaţie. Absenţa scaunelor pentru mai mult
de 24 de ore este un caz evident de constipaţie şi este clar nevoie de un
remediu. Nu este niciun secret că 60% din oameni suferă de constipaţie cronică.
Să subliniem principalele motive pentru această stare nesănătoasă a
intestinelor majorităţii populaţiei.
1. Consumul
de alimente bogate în calorii şi mici ca volum. De multe ori ne alinăm foamea
cu un sandviş urmat de un suc, cafea sau ceai. Datorită volumului mic,
sandvişul produce puţină materie fecală în intestinul gros şi nu creează
suficientă presiune asupra acestuia pentru a produce defecaţia. S-ar putea să
nu simţim nevoia de a avea scaun pentru câteva zile.
2. Consumul
de alimente în exces. Se ştie de mult timp că oamenii mănâncă de trei până
la cinci ori mai multă mâncare decât are nevoie organismul. Atunci când mân[1]căm prea mult, nu se
absoarbe toată mâncarea şi o parte din aceasta începe să putrezească.
Intestinele noastre devin un câmp de bătălie între bacteriile pozitive şi cele
care provoacă boli. Eliminarea resturilor are loc abia când această bătălie se
termină.
3. Consumul
cafelei şi al produselor pe bază de făină (pâine, produse de patiserie
etc.) în cantităţi mari, fără a fi însoţite de produse bogate în fibre
pentru ca intestinul nostru să funcţioneze.
Sângele
este viaţă
Organismul
nostru este alcătuit din celule, celulele formează ţesuturi, iar ţesuturile
alcătuiesc organe. Organele sunt părţi ale sistemelor de organe (nervos, osos
etc.), iar toate sistemele sunt strâns interconectate. Celulele primesc
elemente nutritive din sânge. Sângele susţine viaţa atât timp cât este saturat
cu energie, microelemente, hormoni şi vitamine. Numai sângele fără toxine poate
construi celule sănătoase, oase, piele, păr şi dinţi. Sângele poluat cu
toxine din cauza constipaţiei frecvente devine o sursă de auto-otrăvire.
Potrivit unor statistici, în nouă cazuri din zece, femeile cu cancer la sân au
funcţii intestinale vizibil mai lente. Dacă ar fi beneficiat de proceduri
preventive (curăţarea intestinului gros) cu 10-15 ani înainte, probabil că nu
ar fi suferit de cancer la sân sau orice altă formă de cancer.
Microfloră
intestinului gros
Există peste
500 de tipuri de bacterii în intestinul nostru. Într-un intestin sănătos,
aceste bacterii desăvârşesc digestia mâncării şi distrug alte bacterii,
provocatoare de boli. De asemenea, produc vitamine, hormoni, enzime şi
aminoacizi esenţiali. Ingestia unor cantităţi mari de proteine animale
declanşează procese de putrefacţie în intestinul nostru gros, din care rezultă
metan. Acest gaz otrăvitor distruge bacteriile care produc vitamina B şi previn
apariţia celulelor canceroase. După cum putem observa, absenţa unui singur tip
de bacterii poate provoca nenumărate complicaţii asupra sănătăţii noastre.
Intestinul
gros şi sănătatea noastră
Natura ne-a
înzestrat cu un sistem imunitar robust. Intestinul gros este o parte importantă
a acestuia. Fiecare segment al intestinului stimulează un anumit organ. Dacă
intestinul gros e sănătos, nicio boală nu ne poate ameninţa. Cu toate acestea,
dacă există depuneri dăunătoare în intestinul nostru sau microfloră este
dezechilibrată, sănătatea noastră e în pericol. În imagine putem vedea
posibilele boli provocate de depunerile din intestinul gros. Iată câteva
simptome externe ale unui intestin gros nesănătos:
1. balonare, constipaţie, gaze
2. pete negre pe dinţi
3. coloraţie gri, albă sau gălbuie a
limbii
4. negi şi pistrui pe piele.
Cele
şapte sisteme de curăţare a organismului
Există şapte
sisteme responsabile pentru curăţarea mucusului şi altor reziduuri din
organismul nostru. Acestea sunt:
1. intestinul gros
2. ficatul
3. rinichii
4. ţesutul adipos
5. muşchii şi tendoanele
6. nasul, urechile şi ochii
7. plămânii şi pielea
Atunci când
unul dintre aceste sisteme nu îşi poate duce la îndeplinire funcţia, un altul
îi ia locul. De exemplu, dacă intes[1]tinul gros şi ficatul
nu pot îndeplini funcţia de curăţare, sistemul conectat la nas, ochi, piele şi
plămâni o preia. Astfel rezultă urticarii, eczeme, alergii, rinoree, eliminarea
din când în când prin tuse a sputei din plămâni şi secreţii ale ochilor. În
astfel de cazuri, oamenii folosesc picături de nas, îşi pun comprese la ochi şi
se dau cu soluţii farmaceutice pe piele. Toate aceste măsuri nu fac decât să
elimine simptomele. Tratamentul este de obicei lung, scump şi ineficient. „Fiecare
boală are cauza sa, iar cauza nu poate fi îndepărtată prin medicaţie"
Hipocrate
Medicaţia
sau spitalizarea nu ne poate vindeca de obiceiurile proaste care determină
contaminarea organismului nostru. Dacă examinăm cu atenţie sistemele interne de
curăţare, ne putem da seama că, în majoritatea cazurilor, acestea sunt în stare
foarte gravă: • Intestinul gros este atât de contaminat încât sângele absoarbe
din el mai multe reziduuri decât substanţe folo[1]sitoare.
• Ficatul şi vezica biliară sunt atât de pline de pietre, coles[1]terol şi bilă verde
închis, încât procesul de filtrare a toxinelor din sânge este blocat. •
Rinichii nu îşi pot îndeplini funcţia din cauză că sunt plini de pietre şi
nisip. • Depozitele de sare pe oase şi încheieturi produc durere la fiecare
mişcare a gâtului, braţelor sau genunchilor, încheieturile scârţâie când îşi
reiau poziţia normală. Cum putem avea pretenţia de a ne simţi sănătoşi cu un
grad atât de ridicat de contaminare internă a organismului? Capacitatea de
autocurățire a organismului depinde de nive[1]lul
de contaminare.
Nivelurile
de contaminare internă a organismului
• Primul -
senzaţia constantă de oboseală, în ciuda aspec[1]tului
sănătos al corpului • Al doilea - dureri de cap şi de oase • Al treilea -
multiple tipuri de alergii • Al patrulea - chisturi, noduli, pietre şi
obezitate • Al cincilea - organe interne, oase şi încheieturi deformate • Al
şaselea - boli ale sistemului nervos • Al şaptelea - degenerarea celulelor şi
organelor, care poate conduce la cancer. Puteţi determina nivelul de
contaminare internă a organismului prin urmărirea simptomelor. Dacă observaţi
simptome de nivelul doi sau trei, nu mai aveţi mult timp de pierdut - începeţi
procedura de curăţare completă a organismului imediat.
Ne putem
mândri cu felul nostru de a fi?
Dacă ne-am
dori să trăim după legile naturii, am folosi bine-cuvântarea luminii soarelui,
a aerului, a apei şi a pământului. Ne-am obişnuit cu alimentele procesate, care
trebuie să fie dulci, gustoase, coapte şi calde. De aceea organismul nostru nu
poate trăi şi funcţiona la potenţialul său maxim. Niciun medicament nu va putea
să ne vindece atunci când sângele ne este contaminat cu otrăvuri. Bolile produc
deteriorarea permanentă a sănătăţii noastre, inima slăbeşte, iar creierul
moare. Avem două opţiuni: acceptăm boala şi ne aşteptăm la o moarte prematură
sau ne curăţăm organismul de „gunoaie” şi adoptăm un stil de viaţă sănătos.
În partea a VI-a, „Curăţarea completă a
corpului", puteţi găsi metoda care vi se potriveşte cel mai bine pentru a
vă menţine tractul gastrointestinal în stare bună şi puteţi alege o terapie
pentru îndepărtarea toxinelor şi altor depozite dăunătoare acumulate în
organism de-a lungul anilor.
Sursa: VIRGIL CIUCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu