miercuri, 24 martie 2021

Mircea Dorin Istrate - PREA STERPI, PREA GOI ȘI-NSINGURAȚI

 



PREA  STERPI,  PREA  GOI  ȘI-NSINGURAȚI

 

 

~*~

 

În scursul cel învolburat, al timpului de neoprit,

Sub însfințitul cer curat sub care-atâte-am pătimit,

Pe cărăruia în urcare călcată de strămoșii mei,

În timp ne-am învechit sub zare cu Zei și bunii Dumnezei,

Ca să păstrăm ca moștenire averea ce-am primit-o-n dar,

De la acei ce-n pomenire sunt stâlpi de țară și altar.

 

Ei, jertfitorii fără nume pe huma ăstei guri de Rai,

De la-nceputul cel de lume mereu s-au rennoit pe plai,

Sub regi străbuni cu drag de țară și domni viteji, neînfricați,

Ce-au înfruntat, a câta oară, dușmanii lacomi și turbați,

Să țină țara cât se poate și neamul slobod sub ceresc,

Sub umbra Domnului în toate, câte se-ntâmplă în lumesc.

 

Nu pus-au preț pe a lor viață când datu-au ca sfântă vamă

În schimb la libertatea țării, ce-i mai de preț de bună seamă,

Să știe ei, cei următorii, că fără jertfă nu-i nimica,

Că ea-ntărește brațul moale și-nlătură din suflet frica.

Astăzi în zi de zi ce trece, îi facem umbră de uitare,

Nu-i mai cinstim cum se cuvine, cel suflet aibă avântare,

Ne dezbărăm de ei într-una și-n loc n-avem nimic a pune,

Rămânem goi și reci în suflet, însingurați în reaua lume.

***

Lăsați istoria cu moșii și cu strămoșii noștri trează,

Ne fie-n sufletele noastre ca vechi oșteni ce stau de strajă,

Să nu uităm de ceia care, în monumente și-n Columne

S-au nemuri ca noi și-acuma, să stăm în colțul ăst’ de lume.

Și-or unde-ar fi pe-ntinsul humii, le puneți câte-un fir de floare,

Și-n gând smeriți la Domnul faceți, scurtă rugă de iertare,

Le mulțumiți c-o vorbă bună și-o lacrimă dacă-mi vărsați,

Cu ei veți fi întreaga viață, ca neamuri bune și ca frați.

 

~*~

24.03.2021

Mircea Dorin Istrate

 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu