luni, 22 martie 2021

cătălin afrăsinei - versuri hașurate indigo

 



versuri hașurate indigo

 

 

~*~

 

aceasta fusese prima vorbire despre cuvinte-n mersul roților de tren

din vagonul întâi de la locomotivă

 gingășia despre care-ți transmit

 cele mai dulci & eterne pagini necitite

 ca pentru a acoperi distanța dintre fiecare haltă

 cu volumul neterminat sau poate nu știu eu

 dacă despre tolstoi se poate afirma că nu a terminat vreodată ceva

 până la neînțelepciunea lui vi-s a-vis de cler

 gingășia aceea se pogoară pe umeri sublimă & de nenumit

 timpul a mai trecut

 luminițele trenului verzui-albăstrii s-au disipat

 incolor dar eu tot le mai văd și le urmez

 în noaptea care s-ar fi vrut obscenă

 mortală precum covidul

de unde veneam eu era prea greu

de unde veneai tu era improbabil

 ne știam dintr-un poem hașurat indigo

 studiasem umanioarele mai înverșunat decât rețelele de înaltă tensiune

 se spune despre cei singuri

un vultur alb descifrează melancolia

 & o așază pe cântarul de sidef al depărtărilor

 valoarea sufletului doar două-trei grame

 atât îți poate dărui fiecare după ce pleacă

  

~*~

cătălin afrăsinei








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu