MESAJ CA O ALUZIE
~*~
În sâcâitoare zile și nopți
lăsate la cheremul vremurilor,
ploaia răpăia-n fereastra inimii,
vântul șuiera pe scăriţa urechii,
spălând strașnic streșinile ochilor.
După o senzație ascuțită de frig
trăsnită parcă de uimire,
aerul mă îmbată ceremonios de
vigoare,
mă insinuez în Poarta sărutului
încercând să-mi dezleg orizontul.
În oglinda din pridvorul ființei,
îmi răsfir părul nins și-mi întind
brațele
spre cerul care mă recunoaște
și când traversez noaptea în ceaţă
şi când mă scol dis-de-dimineață
cu speranța anotimpului verde,
regăsind în seninătatea vârstei
un mesaj ca o aluzie.
Aripa unui vis mă atinge
în numele unei armonii,
pășesc ușor spre o dragoste tihnită,
împlinită numai de Tine, Doamne.
~*~
Vasilica Grigoraș
(Din vol. „Stropi de toamnă verde”,
PIM, Iași, 2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu