vineri, 26 martie 2021

Vasilica Grigoraș – MESAJ CA O ALUZIE

 



MESAJ CA O ALUZIE

 

 

~*~

 

În sâcâitoare zile și nopți

lăsate la cheremul vremurilor,

ploaia răpăia-n fereastra inimii,

vântul șuiera pe scăriţa urechii,

spălând strașnic streșinile ochilor.

După o senzație ascuțită de frig

trăsnită parcă de uimire,

aerul mă îmbată ceremonios de vigoare,

mă insinuez în Poarta sărutului

încercând să-mi dezleg orizontul.

În oglinda din pridvorul ființei,

îmi răsfir părul nins și-mi întind brațele

spre cerul care mă recunoaște

și când traversez noaptea în ceaţă

şi când mă scol dis-de-dimineață

cu speranța anotimpului verde,

regăsind în seninătatea vârstei

un mesaj ca o aluzie.

Aripa unui vis mă atinge

în numele unei armonii,

pășesc ușor spre o dragoste tihnită,

împlinită numai de Tine, Doamne.

 

~*~

Vasilica Grigoraș

(Din vol. „Stropi de toamnă verde”, PIM, Iași, 2020)







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu