joi, 25 martie 2021

catalin afrasinei - Poem vegetal

 



Poem vegetal

 

~*~


în noaptea aceea avusesem o discuție cu robinson

este bine să-ți poți uita bunele maniere

niciunul dintre noi nu mai avea somn

doar sclipirea mării la focul veșnic viu

ne limpezea judecata

așezați confortabil între moarte sălbăticie & singurătate

între mai mult ca perfectul străin și imperfectul clipei

am decis să alegem imperfectul fără de o țintă vizibilă a clipei

făceam parte dintr-un poem vegetal

dintr-o pagină retranscrisă de ben

o știam pe dinafară

de dinainte de ne naște șoimi ai patriei

în mijlocul londrei

în anul ciumei de pe biroul violetei

robinson eram eu violeta era jeanne d’arc rezumând

cu justețe povestea comunistă a lumii lecturând filosofic

motanul arpagic alți motani & ana blandiana

dacă mai există în dicționarul vegetal

pe o scoarță de trunchi noduros

ideea de generație

silabă după silabă

orașele –martir

șaptezeci de cărți

căutând alene cele mai expresive epitete sextuple

dar nu despre asta ne- a vorbit îndelung heraclit

mie și lui robinson pe picior de plecare

în pâlpâitul imaterial al focului veșnic

viu și eu am trăit viu într-o patrie vegetală

de-a bușilea târât printre ierburile câmpului

despre felul în care poți locui vegetal

toate la rându-le

și tu și el și toți

reântorși

pretutindeni același război nicio victorie

 

~*~

catalin afrasinei








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu