„Anexarea” Crimeii de către Rusia și
interesele naționale ale României
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga
31 Martie 2021
Noi vorbim
azi în România despre „anexarea” Crimeii de către Rusia, fără să reflectăm
deloc asupra adevărului istoric și fără
să ținem cont de interesele noastre naționale, probabil numai așa, ca să facem
pe placul a ceea ce unii numesc „marile democrații” vestice. Și uităm că, după ce și-a proclamat
independența în anul 1991, Ucraina s-a comportat față de România mai rău decât
U.R.S.S., refuzând să ne restituie Insula Șerpilor și încercând să ne ia cu forța
o mare parte a zonei economice exclusive din Marea Neagră, până când
pretențiile aberante ale Ucrainei au trebuit să fie stopate de către Curtea
Internațională de Justiție de la Haga.
Pentru a
judeca corect lucrurile cu privire la revenirea Crimeii la Rusia, trebuie să
avem în vedere unele fapte istorice incontestabile, care de altfel sunt
enunțate ca atare de către specialiștii în domeniu [1]. Există precedentul istoric, prin care
„marile democrații” din Vest au încurajat populația din Kosovo la acțiuni de
secesiune față de Serbia. Kosovo și-a declarat independența în anul 2008, iar
astăzi este recunoscut ca stat independent de aproximativ jumătate din statele
lumii. „Acest mod de acțiune se consideră a fi un model care poate fi urmat și
în alte situații” [2], dacă populația
dorește prin referendum să iasă din componența unei țări și să se declare stat
independent. Așa a procedat și Crimeea. Populația Crimeii, 77% rusofonă [3], la Referendumul organizat pe 16
martie 2014, a votat în majoritate covârșitoare (peste 95% potrivit chiar unor
surse occidentale, cum ar fi de exemplu Foxnews) pentru revenirea în cadrul
Federației Ruse [4].
Cu aproape
două secole și jumătate în urmă (în anul 1783), Crimeea a fost eliberată de sub
ocupația Otomană de către Rusia, nu de către Ucraina [5] și a fost luată de către Rusia de la
Imperiul Otoman, nu de la Ucraina.Trecerea Crimeii de la Federația Rusă la
Ucraina, ambele componente ale U.R.S.S., s-a făcut în anul 1954 la voința
Moscovei, și tot prin voința Moscovei s-a realizat și parcursul invers. În anul
1954, atunci când a transferat către Ucraina sovietică Crimeea rusesacă,
liderul U.R.S.S. Nikita Hrusciov nu și‑a imaginat că într‑un viitor oarecare Ucraina va încerca să intre în N.A.T.O., cu teritoriile istorice rusești cu tot. Filosofia
lui Hrusciov era că aceste teritorii rusești rămân rusești, indiferent dacă din
punct de vedere formal administrativ se află în interiorul frontierelor
Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene, sau ale Republicii Sovietice
Federative Ruse. Ideea lui Hrusciov era că aceste teritorii rămân ale U.R.S.S.,
el nu a putut prevedea că U.R.S.S. se va destrâma, iar Ucraina se va alia
cândva cu viitorii adversari ai Rusiei și că vor încerca împreună să aducă
bazele militare ale S.U.A. în Crimeea.
Populația
Crimeei, în majoritate absolută rusofonă după cum am arătat mai sus, a trăit
peste 200 de ani în componența Rusiei și numai 25 de ani în Ucraina ca stat
independent, având toate afinitățile pentru apartenența la Rusia și niciuna
pentru Ucraina. Din punct de vedere economic, cultural și social Rusia este net
superioară Ucrainei, de aici decurgând cum e și normal o mai mare atracție a
populației către o societate mai dezvoltată
[6]. Salariul mediu și pensia medie a lucrătorilor din Rusia sunt de
aproximativ trei-patru ori mai mari decât cele din Ucraina, explicând astfel
orientarea populației spre un statut economic superior.
Ucraina nu a
făcut nici un fel de investiții notabile în Crimeea între 1991-2014, în timp ce
Rusia după 2014 a construit un pod rutier și feroviar peste strâmtoarea Kerci,
pentru a evita tranzitarea teritoriului ucrainean și pentru a relua legăturile
cu partea continentală. Tot prin aceeași strâmtoare se vor instala și
conductele de apă potabilă și hidrocarburi, care să alimenteze populația
peninsulei.
Urmare a
secesiunii Crimeii și alipirii acesteia la Federația Rusă, datele problemei
s-au schimbat. Noutatea principală este că Ucraina, deși rămâne cu ieșire la
Marea Neagră, datorită unei fațade pontice prea reduse, această țară își pierde
jurisdicția asupra unei zone economice exclusive în Marea Neagră în favoarea
Federației Ruse [7]. Redefinirea
limitelor teritoriale în Marea Neagră nu afectează România, cel puțin teoretic,
ci doar Ucraina.
În derularea
jocului geopolitic din Marea Neagră, Federația Rusă ar putea susţine că actele
internaţionale încheiate de autorităţile ucrainene în trecut, şi mai ales cele
care ţineau şi de apartenenţa Crimeei la Ucraina, cum ar fi cele privind
delimitări de frontieră sau de mare teritorială, nu îi sunt opozabile, forţând
o rediscutare a acestora, nu neapărat din dorinţa de a obţine o soluţie
favorabilă, cât mai ales de a induce o stare de incertitudine geopolitică în
zonă [8]. Specialiştii susţin însă că
această eventualitate este improbabilă, văzută în lumina practicii consacrate a
Rusiei în relaţiile sale internaţionale, de a se prevala de tratate, nu de a le
denunţa.
Rusia ar
avea la dispoziţie două abordări: una geopolitică, angrenând România în situaţii
complexe, şi cealaltă juridică şi judiciară. Cităm din analizele efectuate
atunci, la cald, în vara anumlui 2014:
„În încercarea de a se distanţa de Ucraina, Rusia va pune accent pe
orice alternative şi consolidarea unor relaţii bilaterale cu state europene
implicate în spaţiul energetic din Marea Neagră. Principalul factor perturbant
în acest proces ar putea fi doar S.U.A. (care ar putea face presiuni
asupra Romîniei să refuze o colaborare
energetică cu Rusia - n. a.). Atâta timp cât la nivel comunitar nu se va fi
conturat o serioasă politică energetică comună, România ar trebui să se bazeze,
în primul rând, pe capacităţile proprii de cunoaştere, analiză şi alianţe
strategice” [subl. a.], mai arată specialiştii de la Foreign Policy [9].
Sigur că reacțiile
Federației Ruse în raport cu interesele legitime ale României la Marea Neagră
vor depinde în primul rând de însuși modul de comportare al României și al
politicienilor care o conduc. Nu sunt de dorit expresiile ofensatoare și
manifestările rusofobe la adresa Federației Ruse, ci dimpotrivă este necesară o
diplomație elaborată, cordială, activă și înțeleaptă din partea României, o
diplomație care să ne permită păstrarea intactă a drepturilor avute la Marea
Neagră și desfășurarea unei activități economice maritime profitabile.
-------------------------------------------------------
[1]
Contraamiral Eugen Laurian,în :
https://www.art-emis.ro/istorie/reanexarea-crimeei-de-catre-rusia-2
[2] Ibidem.
[3] http://2001.ukrcensus.gov.ua/eng/results/general/nationality/Crimea
[4]
https://www.foxnews.com/world/crimea-referendum-wide-condemnation-after-region-votes-to-split-from-ukraine
[5] Contraamiral Eugen Laurian, ibidem,
op. cit.
[6] Contraamiral Eugen Laurian,
https://www.art-emis.ro/istorie/reanexarea-crimeei-de-catre-rusia-2
[7] Radu Dudău, LaurențiuPachiu, AlarmepeMareaNeagră, înrev. „Foreign Policy”,
nr. 40/iun. 2014, p. 55.
[8] Ibidem, p. 55.
[9] Ibidem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu