Mizeriile morale ale „pandemiei”
Teo Palade
28 Martie 2021
„Pandemia”,
pulsând în valuri inegale precum inima bolnavului de Covid-19 legat de doctori
pe patul de la A.T.I., și-a sărbătorit cele12 luni de existență cu un nou vârf
de infectări. Printr-un mecanism pe care niciunul dintre înțelepții lumii nu-l
poate explica, un virus care în mod normal ar fi trebuit să dispară în câteva
săptămâni a atins o vârsta matusalemică și nu dă semne că s-ar simți mai rău
decât în prima zi a apariției. Este, desigur, ceva dubios în această
întâmplare…
Involuăm. Autoritățile nu mai sunt
preocupate de evoluția bolii, ci de mersul vaccinării
Ciudat mai
este că, deși împotriva populației se iau măsuri din ce în ce mai restrictive,
păstrându-se un ritm amețitor de anulare
a drepturilor elementare, a dispărut aproape total preocuparea pentru boala
propriu zisă și pentru efectele ei asupra bolnavului. Nu evoluăm. Involuăm
împreună cu bătrâna Europă care pare că suferă de mai toate bolile specifice
bătrâneții, fiind menținută artificial în această permanentă stare de
senilitate de către obtuzii săi conducători.
Acum, mai
toate guvernele europene sunt interesate de sporirea cu orice preț a numărului
persoanelor vaccinate, de respectarea contractelor de miliarde cu marii
fabricanți de vaccinuri, de trierea pe criterii absurde (vârstă, profesie, loc
de muncă etc) a populației în vederea aceleiași vaccinări. Pentru ele nu are
nicio importanță că atât studii serioase cât și realitatea de pe teren arată
clar că vaccinul, panaceul primit cu atâta speranță, nu are capacitatea de a
bloca numărul de îmbolnăviri. „Modelul nostru sugerează că este puțin probabil
ca desfășurarea vaccinării în rândul adulților să oprească total înmulțirea
cazurilor de Covid-19 în Marea Britanie” afirmă cercetătorii de la Lancet
Infections Diseases.
Chiar și
Imran Khan, actualul prim ministru al Republicii Islamice Pakistan, a fost
testat pozitiv cu Covid-19 la numai două zile după vaccinare. Premierului
pakistanez s-a vaccinat, demonstrativ, în fața reporterilor și a camerelor de
luat vederi. A fost modul în care, asemenea altor politicieni mult mai celebri,
a încercat să confere credibilitate vaccinului pentru populația încă reticentă
în privința eficienței unei campanii de vaccinare generală.
Sunt
numeroase situațiile în care persoane vaccinate au contractat boala. Numai în
România numărul cazurilor a depășit 8.000 (7.145 după prima doză și 1.012 după
primirea ambelor doze)[1]. Între aceștia, și jurnalistul Mirel Curea. El ne
sfătuia de pe ecranele televizoarelor să procedăm ca el pentru a scăpa de boală
și pentru a participa, prin fapte și nu
prin vorbe, la eradicarea pandemiei. N-a fost să fie așa. Concluzia lui a fost
că meritul de excelență al vaccinului este acela că „asigură transmiterea bolii
în condiții de maximă siguranță”.
Niciunul
dintre vașnicii și neîndurătorii apărători ai sănătății noastre nu pare să-i
vadă pe miile de vaccinați îmbolnăviți. Semne de întrebare? Nenumărate. Dar
niciodată, chiar niciodată, vaccinul nu este vinovat. Conform mai vechiului
postulat de sorginte pur românească, impus de sistemul nostru sanitar: vinovat este
bolnavul! Iar viața (sau moartea) își urmează cursul. Procesul vaccinării
continuă cu pași repezi conform planificării sosite de la Bruxelles.
Oficialitățile
române, eliptice de empatie, sunt ocupate până peste cap cu atacarea cât mai
dură a celor care nu acceptă în genunchi măsurile de ostracizare, cu amendarea
și chiar condamnarea celor care crâcnesc în vreun fel, cu instalarea unor
filtre de circulație inutile prin intermediul cărora să se dea de lucru miilor
și miilor de polițiști și jandarmi plătiți din banii noștri ca să ne amendeze
mai vârtos și din când în când să ne mai și cotonogească pentru învățarea
noastră de minte, cu ”carantinarea” programată a unor localități mai rebele, cu
contorizarea numărului fantomaticelor paturilor de la A.T.I. care variază mai
ceva decât timpul probabil, cu acuzarea publică a medicilor care îndrăznesc
vindecarea bolnavilor de Covid-19 fără aplicarea „protocoalelor” oficiale
inutile și chinuitoare, cu anunțarea apariției unor noi tulpini ale virusului
denumite cât mai exotic pentru sporirea efectului psihologic, cu descoperirea
unor noi „valuri” pandemice în devenire…
Și, rătăcit
printre aceste întortocheate căi ale „luptei cu pandemia”, un medic român de
renume anunța pe toate canalele de informare în masă descoperirea sa epocală:
„virusul acesta este inteligent!” Aproape sigur, membrii comitetului de
acordare a premiului Nobel pentru Medicină de la Institutul Karolinska din
Stockholm au tresărit la aflarea veștii și s-au apucat imediat de completarea
diplomei și de lustruirea medaliei ce urmează a fi acordate personalității
medicale din România.
Ca prin minune, Omul a dispărut din
ecuația „pandemiei”
Până și
Comisia Europeană, atât de grijulie cu sănătatea cetățenilor europeni, nu mai
este preocupată de evoluția sau stoparea bolii. Prea înaltul forum european
lucrează serios la inventarea unor pașapoarte medicale prin care să
restricționeze circulația în cadrul U.E. Astfel, vaccinații vor fi opuși
nevaccinaților, testații netestaților, locuitorii unor țări locuitorilor altor
țări, sănătoșii bolnavilor etc. Este aproape sigur. Se va reinstaura controlul
la vamă, se vor adopta măsuri restrictive privind călătoria în spațiul U.E. și
cetățenia Uniunii, aceea atât de lăudată până acum, va fi mototolită și
aruncată la gunoi ca orice lucru inutil.
Și știți
care este culmea? Acest nou și restrictiv pașaport, numit „Certificat Verde
Digital” (?!) ne este prezentat nouă, celor considerați idioți, ca având scopul
„de a facilita libertatea de mișcare”! Vedeți? Se confirmă cum nu se poate mai
clar că manipularea și minciuna răspândite de la cele mai înalte nivele nu
cunosc limite morale. Fără pic de rușine, albul este prezentat ca negru și
negrul ca fiind alb. Ce mai contează atunci că se încalcă cu nerușinare, încă o
dată, actul care stă la baza constituirii Uniunii Europene, un fel de
Constituție ce ar trebui respectată cu sfințenie: Carta Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii Europene?
Poate ar fi
momentul să-i amintim intransigentei doamne Ursula van der Leyen că acolo, în Cartă,
încă din preambul, este specificat: „Uniunea este întemeiată pe valorile
indivizibile și universale ale demnității umane, libertății, egalității și
solidarității; aceasta se întemeiază pe principiile democrației și statului de
drept. Uniunea situează persoana în centrul acțiunii sale, instituind cetățenia
Uniunii și creând un spațiu de libertate, securitate și justiție”[2]. Simțind
din plin, timp de 14 ani de integrare, realitatea concretă din U.E., sufocați
de nenumăratele încălcări ale demnității umane, libertății, egalității și mai
ales ale solidarității, suntem tentați să vedem în frazele frumoase de mai sus
ceva asemenea cântecului vrăjit al sirenelor – acea melodia amăgitoare cântată
de frumoaselor femei-pește, nemiloasele devoratoare a acelor marinari care
ispitiți de glasul lor irezistibil și mincinos își părăsesc corabia.
Printr-un
proces elaborat destinat amețirii cetățeanului, Omul a dispărut din ecuația
pandemiei. „Persoana”, situată de UE „în centrul acțiunii sale”, a fost scoasă
înafara preocupărilor celor care ne hotărăsc soarta. Treptat, boala, motivul
tuturor abuzurilor, a trecut și ea pe planul doi. Existența, amploarea sau
formele bolii, par a nu mai preocupa pe nimeni. Număratul zilnic al morților
pare suficient. Nu se mai discută despre necesarele medicamente noi, mai
puternice. Nu se mai spune nimic despre apariția unor tratamente mai eficiente.
Este tăcere totală în legătură cu
procedurile medicale inovatoare care ar fi trebuit să apară după un an
de „luptă” cu dihonia. A rămas la stadiul inițial și nimeni nu mai este
preocupat de găsirea unor alte sisteme de testare, mai sigure, mai ieftine, mai
accesibile, mai exacte, mai rapide, mai puțin invazive, care să ne lămurească
asupra stadiului exact de răspândire a bolii.
Unii au reușit. Bravo lor! Pe noi nu
ne interesează…
Este falsă
afirmația că întregul glob este supus de
acest virus fantomatic. Sunt țări care au rezolvat problema. „…scriu și repet
că aici am fost și suntem liberi, am fost și suntem liniștiți. Nici eu, nici
familia mea, nici colegii mei, nu ne-am confruntat cu restricțiile și toate
trăznăile pe care le inventează România și țările din Uniunea Europeană. Repet,
aici am fost și suntem liberi și liniștiți, fără restricții stupide și alte
tâmpenii […]. Am scris și am repetat că demența și restricțiile induse de
autoritățile de la București, pe fondul unor grave erori de înțelegere a
fenomenului și de intervenție, vor lăsa urme greu de surmontat, chiar și în
varianta optimistă că, printr-o minune, cuiva i-ar păsa de ce s-a petrecut în
ultimul an” afirmă jurnalistul Dan Tomozei, trăitor de ani mulți în China.
Dacă la
debutul pandemiei au copiat cu frenezie măsurile dure luate în China, fiindcă
omul trebuia să ia rapid frica virusului, acum, cu foarte mici excepții, în aceeași
Europă se așterne o liniște suspectă atunci când vine vorba de experiența
chineză. Dificil de înțeles prin logica firească, dar nimeni, absolut nimeni,
nu este interesat să afle cum, cu ce medicație, prin ce metode mai puțin
invazive în viața oamenilor au reușit chinezii să învingă virusul pe care noi
îl îmbrăcăm zi după zi în aura invincibilității și ne închinăm lui ca unui zeu.
Și mai greu de explicat logic este pentru ce, prin pricaz emis de conducerea
Uniunii Europene, orice discuție despre situația din China a devenit tabú.
După China
(1,4 miliarde locuitori), India (1,35 miliarde locuitori) a ajuns și ea la
punctul care marchează învingerea virusului. Satyendar Jain, ministrul indian
al Sănătății, a declarat săptămâna trecută că în New Delhi, metropola care
număra încă din 2011 peste 21,5 milioane locuitori (azi, mult peste populația
României) și unde respectarea distanței sociale este o utopie din cauza
aglomerației urbane: „Faza pandemiei s-a încheiat și se pare că ne îndreptăm
spre faza endemică”[3].
Cum a reușit
India? Nu-i nicio filosofie pentru cineva interesat într-adevăr de rezolvarea
problemei și nu de lupta stearpă pentru putere. În India s-au luat măsuri
simple, logice și acceptate de populație. Neinteresant și inacceptabil pentru
factorii responsabili de la București, un exemplu ar fi că, de luni de zile,
din farmaciile indiene oricine poate cumpăra la preț echivalent cu doi dolari
un kit complet cu medicamente anticovid (inclusiv cu Ivermectin) pentru uz
individual, la domiciliu, însoțit de un ghid de folosință.
Taiwanul și
Noua Zeelandă sunt alte locuri de unde ne-am putea inspira în lupta cu virusul.
Dar n-o facem. De ce? Între timp, nu pierdem timpul. Gândim intens și construim
scenarii sofisticate prin care să închidem țara pe bucăți și să ne chinuim
cetățenii… Ba, mai mult. Medicul care a descoperit și aplicat un tratament
ieftin cu care a vindecat sute de bolnavi de Covid-19 este blamat public și
judecat de Colegiul Medicilor pentru îndrăzneala sa.
Da,
doamnelor și domnilor, pandemia a născut și a răspândit o inimaginabilă mizerie
morală în comparație cu care până și temuta inchiziție pare o dulce adiere de
normalitate.
Aranjament
grafic - I.M.
--------------------------------------------
[1]
https://www.activenews.ro/stiri/Poftim-%E2%80%9Eimunizare-Gheorghita-recunoaste-ca-7145-de-vaccinati-cu-prima-doza-si-1012-de-vaccinati-cu-ambele-doze-au-facut-boala-impotriva-careia-se-injectasera-165759
[2]
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF)
[3]
https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/AAqot5sFMLTrYFUOXQF66GZLY_E
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu