,,Tara lui Papura Voda''
O bucatica
de istorie ...
Totul a
început cu Pacea de la Passarowitz din 21 iulie 1718, încheiată între Imperiul
Otoman, pe de o parte, și Imperiul Habsburgicși Republica Venețiană pe de altă
parte. Tratatul a fost semnat la Požarevac, Serbia (cunoscut sub denumirea germană
Passarowitz). S-a întâmplat atunci un fapt fără precedent: Oltenia, care nu
făcea parte din Imperiul Otoman, a fost cedată Imperiului Habsburgic fără cadomnitorul
român de la vremea aceea să aibă vreo reacţie. Pe de altăparte, boierii craioveni,
care erau foarte puternici, au acceptat tacit situaţia, pentru că le convenea,
având în vedere comerţul şiafacerile importante pe care le aveau cu austriecii,
dar şi conflictul de privilegii care apăruse în 1716 între ei şi Nicolae
Mavrocordat,primul domn fanariot din Ţara Românească.
A fost cea
mai ruşinoasă pagină din istoria Olteniei, dar care avea să se întoarcă
pedepsitor, ca o răzbunare, atât împotriva boierilor, câtşi împotriva
austriecilor. Astfel, din cauza tentativei acestora din urmă de a instaura în
Valahia Mică (Kleine Walachei) o administrație proprie, susținută militar, și
transformarea ei într-o provincieimperială (alipire administrativ-teritorială pe
care nici turcii nu o putuseră realiza, timp de secole), s-a declanşat o
puternică mișcarede rezistenţă, care a cuprins toate segmentele societății, de
lațărani și micii meseriași, până la comercianți, mica și marea boierime.
Mai ales că
austriecii au încercat și convertirea la catolicism a populației, construind
chiar o catedrală papistaşă laCraiova. Edificiul a fost însă distrus de craioveni
imediat după ce construcția a fost terminată.
Amploarea
haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa,devenind un fel de
serviciu militar obligatoriu. Tradiția popularăspune că tinerii olteni care nu
luau calea haiduciei, cu greu îșigăseau o fată, nefiind considerați bărbați
dacă nu ucideau măcar unsoldat imperial.
Un foarte
vrednic haiduc al Olteniei din perioada aceea a fost Pavel Lotru din Bălceşti,
căutat de mai bine de trei ani de imperiali şi de potere, fără a fi prins.
De la el au
primit austriecii cea mai greal ovitură, în toată perioada cât au stat în
Oltenia.
Se întâmpla
în 1726. Pavel Lotru, care haiducea pe ambii versanţi aiCarpaţilor (Oltenia şi
zona Sibiului), avea mai multe ibovnicenemţoaice şi unguroaice, majoritatea
neveste ale bogătaşilor din Sibiu.
Una dintre
acestea i-a dat de veste lui Pavel că în Oltenia urma să sosească o mare
caravană ce strânsese taxele din Ungaria,Croaţia şi Ardeal, urmând să facă
acest lucru şi în Oltenia. Caravana era compusă din 20 de căruţe cu pereţi
metalici, fiecare trasă de câteopt perechi de cai nemteşti, arhipline de pungi
cu galbeni.
Ceata lui
Pavel Lotru s-a unit cu cele ale lui Radu Ursan şi Neagu Papură şi au atacat
caravana austriacă la Drăgăşani, confiscând tot aurul. Jaful a fost atât de
păgubitor pentru habsburgi, încât a provocat în imperiu o adevărată prăbuşire
financiară, drept pentru care banul Craiovei, Gheorghe Cantacuzino, a fost
destituit. Din acestmoment, boierii din Craiova au început acțiunile de
împotrivire fațăde administrația habsburgică, obstrucționând toate încercările
austriecilor de a strînge taxe sau de a-şi impune administraţia
În 1733, în
ajunul Crăciunului, într-o cârciumă din Craiova (la hanul Puțureanu de lîngă
fîntîna Purcarului), a avut loc un incident minor cu efecte uriaşe.
Un oarecare
Lorincz, soldat în armata imperială, amețit băutură, a agresat verbal mai multe
femei.
S-a iscat un
scandal care a degenerat într-o bătaie între soldații care îl însoțeau și
oltenii de la mesele din jur.
Soldații au
reușit să fugă şi să se refugieze în garnizoană. Incidentele păreau aplanate,
mai ales căsoldatul respectiv fusese pedepsit și trimis la carceră
pentruîncălcarea conduitei militare. Cîteva ore mai tîrziu, însă, probabil instigată
de oamenii banului și de haiduci, populația Craiovei,înarmată, s-a adunat în
jurul garnizoanei imperialilor cerînd să le fie predat Lorincz, pentru a fi
judecat de ei. Întrucât comandantul arefuzat, a urmat un asediu de câteva ore,
în urma căruia garnizoana a fost incendiată iar cei 375 de soldați au pierit,
fie în flăcări, fie linșați de populație.
După acest
incindent, austriecii au realizat că trupele lor nu reușesc să se impună într-o
regiune străină, plină de haiduci, aşa că, în ianuarie 1734, au hotărât să-şi
retragă cea mai mare parte a trupelorși să angajeze mercenari din rândul populației
din zonă. A fost actul de naștere al pandurilor olteni. Lucrurile au luat însă
o întorsăturăneașteptată: mulți haiduci au găsit bună ideea ca, în loc să
jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii ca simbrie, fără să facă nimic,
aşa că s-au înrolat ca panduri. Timp de aproape doi ani, austriecii au plătit
soldă unor haiduci ca să prindă alți haiduci, fără ca vreun haiduc să fie
prins.
În fruntea
acestor “trupe de commando” era un personaj controversat, acel Neagu Papură, el
însuşi haiduc sau tâlhar, participant la furtulde la Drăgășani, care îi costase
atît de scump pe austrieci. Realizândcă au luat “ţeapă”, imperialii au refuzat
să le mai plătească solda.Supăraţi, pandurii au atacat Craiova, jefuind și
torturând pe cei cîțiva reprezentanţi ai administrației austriece rămași, apoi
au jefuit și incendiat mai multe case boierești.
A fost
picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească definitiv
Oltenia, cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatelor internaționale
(1739, pacea de la Belgrad, între habsburgi şi otomani). Au părăsit-o aşa cum
au obţinut-o, dar cu pagube imense,mult mai mari decât în urma unei înfrângeri
militare. În Craiova, ca şi în toată Oltenia, s-a creat însă un vid de putere, care
avea să ducă la dispariţia Băniei, a doua instituție politică a țării ca
importanță, după domnie.
După puseul
de violențe care a durat cîteva luni, societatea caioveană și-a găsit totuşi un
echilibru.
Boierii au
reușit să-l convingă pe același Neagu Papură să conducă o miliție a pămîntului,
pentru a potoli atacurile haiducilor și hoților. De la acest Neagu Papură a
rămas expresia “Țara lui Papură Vodă” care a depășit cu mult aria Olteniei şi
timpul istoric determinat, intrând în folclor cu sensul peiorativ de țară fără
stăpîn, unde legile nu mai există. După altecîteva luni, Neagu Papură a fost
înlocuit de boieri și el a luat din nou drumul codrului.
Timp de 35
de ani (1735-1770), “Ţara lui Papură Vodă”, a devenit, aproape fără voia ei, un
fel de stat independent: Țara Românească nu o putea revendica pentru că aparținea
Imperiului Habsburgic, iar după1739 domnitorii fanarioți n-au avut puterea
necesară să se impună fără acordul oltenilor. Pe de altă parte, turcii, care
erau încolțiți de ruși și austrieci, au stat deoparte, mulțumindu-se să
întărească paza cetăților de la Dunăre, de teama atacurilor și jafurilor
haiducilor.
Paradoxal,
acest interval istoric a fost de-a dreptul benefic pentru Oltenia. Fără sistem
legislativ, dar și fără tributuri și taxe plătite turcilor, austriecilor sau fanarioților
de la București, viața majorității populației s-a îmbunătățit.
Boierii au
asuprit mai puțin țăranii, de teamă ca aceştia să nu-şi facă singuri
dreptate,comercianții și boierii și-au continuat afacerile la adăpostul cetelor
înarmate de slujitori, iar procesele și judecățile au dispărut,diferedele
rezolvându-se “la mica înțelegere”, prin forță sau aplicândlegile pămîntului.
Orașul s-a dezvoltat vertiginos, construindu-se multe clădiri, biserici și
ateliere.
În această
perioadă (1750 – 1756) a fost ridicată și biserica “Madona Dudu”, (catedrala
Maicii Domnului).
Cea mai
luminoasă figură a acestei perioade este boierul Constantin Obedeanu, un om
blînd, împăciuitor cu toată lumea, iubitor de carte și artă, partizan declarat
al realipirii Olteniei la Țara Românească. El a ajutat cât i-a stat în putere
pe țărani în disputele cu boierii, iar în 1754, a înființat primul spitalmodern
al Craiovei (pînă atunci existau doar bolnițe la unele mănăstiri). Tot el a
instituit, în 1759, învățământul organizat, căci până atunci educația se făcea
în casele boierilor sau pe lângă biserici, ca o obligaţie nescrisă a preoţilor.
Școala Obedeanu este prima școală în adevăratul sens al cuvântului, iar în
primăvara anului1826 a fost transformată în Școala Națională de Limba Română,
azi denumită Colegiul Național Carol I din Craiova. Ca vechime, este a doua școală
românească de grad mediu, după liceul “Sfântu Sava” din București (1818)…
Oltenia, în
perioada în care s-a identificat cu sintagma “Ţara lui Papură Vodă”, este un
paradox istoric.
Abandonată
de austrieci, necucerită de turci şi stăpânită, practic, de haiduci, a găsit
resursele interne să se redreseze organic.
Miron
Manega
Certitudinea.ro
Sursa: Gigi
Stefanoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu