Mircea Dorin Istrate - R E V E R I E

 

REVERIE

 

Motto: Azi, nou gând mereu ne-ncearcă/ Să găsim prin cer cărare,

Ca spre alte neștiuturi/Să roim, în înșirare.

 

 

 

~*~

 

V-ați gândit măcar odată, când priviți uimiți spre stele

Că de-acolo noi ne tragem, din afundurile-acele?

Că din timpuri ce-s uitate, stră-Adamii noștri buni

Pusu-și-au pe-aici sămânța, ca să facă alte lumi?

 

Poate suntem, ca și alții, umblători prin Căi Lactee,

Muritori care venit-am din roirile de stele,

Să învie astă tină și cu-n pic de-nțelepciune

Peste timp  de-aici să plece, înspre-o margine de lume.

 

De-asta-n noi e tăinuită o visare-n fiecare

Să lărgim mereu întinsul nesfârșitelor hotare,

Poate ăsta este încă, rostul nostru-n astă lume

Să trezim mereu viața, în pustiuri de Genune.

 

De-asta-avem în noi dorința de-a pleca în patru vânturi

Înspre lumi ce-s încă sterpe, să le facem noi Pământuri,

Și să punem viață-n ele în cel colț de infinit,

Cum au pus și-Adamii noștri, când pe-aicea au venit.

 

Poate-acasă nu-i aicea, cum mereu avem a spune,

Ci-ntr-un loc mult mai departe, dintr-o margine de lume,

Unde azi, străbunii noștri păstoresc noi Universuri

Însfințind hotarul cela cu minuni de Paradisuri.

 

Poate viața-i o verigă dintr-un lanț neîntrerupt,

Care ține veșnicia lumii fără de-nceput,

Iară noi, bob de sămânță, rătăcind prin cel întins,

Ca să facem din pustiuri, Raiuri largi, de necuprins.

 

Poate de-asta și acuma în a basmelor povești

Noi zburăm pe cai cu aripi prin tăriile cerești,

Până dincolo de  lună, până dincolo de  stele

Și-ntr-o clipă ne întoarcem din adâncurile cele.

*

Când în nopți de feerie ochii voști’ spre ceruri cată

Să cuprindă cu privire nesfârșitul înc-odată,

Parcă un ceva  vă cheamă să plecați n-apoi, spre-acasă,

După ce-ați trăit aicea sub o stea, nenorocoasă.

 

Așadar, cercați cu gândul locul cel din Infint

Când de-acum uitate timpuri, într-o vreme v-ați pornit,

Să găsiți o vatră nouă într-o lume ne-ncepută

Unde să vă faceți viața, cum în gând vă fost-a vrută.

***

Poate-n alte locuri este casa noastră din-ceputuri,

Poate-n alte locuri Domnul ne-a făcut din cele luturi,

Poate-acasă nu-i aicea, cum mereu avem a spune,

Ci-ntr-un loc mult mai departe, dintr-o margine de lume.

 

 

~*~

21.03.2021

Mircea Dorin Istrate