S-AU DOMOLIT
MAI TOATE
Prietenului meu de
suflet,
talentatul poet,
Titu Rachieru
~*~
S-a domolit în
liniști al inimii avânt,
S-a potolit
simțirea și patima din gând,
Că s-a-ntomnat a
vieții cărare ce de-acuma
În nopțile spre iarnă,
mi-o tot încearcă bruma.
Lăsat-am dar în
urmă scrisorile nescrise
Spre suflete pe
care știutu-le-am aprinse,
De doruri și
iubire ce-odată ne-au cuprins
Și cu divinul
clipei o vreme ne-au tot nins.
Și-am mai lăsat în
urmă părerile de rău
Că n-am rămas cum
vrut-am să fiu numai al tău
Și risipit în alte
iubiri de împrumut
Pierdutu-te-am
iubire, icoană la trecut.
Și-am mai pierdut
avântul și arsul din trăiri,
În vis nu-i
înălțare, în ochi nu-s mai sclipiri,
S-a stins de-acum
chemarea spre tainica iubire,
Din tot ce-a fost
rămas-a, doar dulcea amintire.
*
E timp de
primăvară, da-n ea e multă iarnă,
Și-n loc de pomi
în floare, cu nea îmi stă să cearnă,
Cu greu spre-o
noua viață s-o dezgheța simțirea,
Că-n boaba unei
lacrimi, eu pus-am amintirea.
Cu ea-n
îmbrățișare, ca umbra de ispită,
V-om merge
împreună spre clipa sorocită
Și-atunci aici
rămâne-or mai toate-n pământesc,
Pe ea numai
lua-voi, acolo, în ceresc.
~*~
23.03.2021
Mircea Dorin
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu