JUDECAREA
UNUI VINOVAT
Sfantul
Tihon din Zadonsk
Vezi ca se savârseste o judecata, iar în
fata ei sta cel vinovat, care, fiind vadit, se cutremura de frica si se umple
de rusine; aude osânda pentru încalcarea legii, este lipsit de cinste si de
avutie, este scos din rândurile oamenilor celor buni si cinstiti, fiind socotit
raufacator si netrebnic; apoi este dus în temnita cu rusine si îsi primeste
pedeapsa dupa lege. De la aceasta judecata, sa se întoarne prin credinta duhul
tau spre Înfricosata Judecata a întregii lumi, unde Însusi Dumnezeu este
Judecatorul Care cerceteaza inimile noastre. Înfatiseaza-ti în minte ca la acea
Judecata pacatosii stau despartiti de ceata celor drepti; stau într-o negraita
rusine si frica, într-un cutremur de nespus; sunt vaditi de calcarea Legii lui
Dumnezeu, sunt vaditi în fata lumii întregi, înaintea Îngerilor si a oamenilor;
îsi vad pacatele, pe care le-au savârsit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul
cel ascuns si care sunt descoperite spre a fi cunoscute de toata lumea; îsi vad
pedeapsa ce li s-a gatit dupa ale lor fapte. Iar pe cei care aici au fost
defaimati, certati, batjocoriti, prigoniti, napastuiti si calcati în picioare
ca niste gunoaie, acolo se vor afla stând întru slava si întru bucurie mare.
Vor vedea cei nedrepti mânia Dreptului Judecator, vor auzi mustrarea si rânduirea
Lui înspaimântatoare: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul vesnic,
care este gatit diavolului si îngerilor lui. Ca am flamânzit si nu Mi-ati dat
sa manânc” si asa mai departe (Matei 25, 41-42). În cele din urma, cu o
nemaipomenita rusine, frica si mâhnire, cu plânsete, tânguiri si urlete de
deznadejde, cei nedrepti vor fi târâti de îngerii cei rai si zavorâti în
temnite, „unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge” (Marcu 9, 48).
Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei sa te învete a-ti plânge pacatele si
a cauta de pe acum milostivirea Judecatorului, pentru ca sa nu fii rusinat
atunci în vazul întregii lumi, sa nu te umpli de ocara si sa nu auzi acea
mustrare si porunca înfricosatoare.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile
vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p.
66
BUCURA-TE!
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Doamne, a Carui dragoste pentru noi
depaseste la infinit dragostea oricarui tata, a oricarei mame, a celei mai
iubitoare sotii, miluieste-ne!
Nascatoare de Dumnezeu, Stapâna noastra!
Tu, a carei dragoste pentru neamul omenesc nu poate fi masurata cu aceea a nici
unei mame de pe pamânt, a nici unei sotii, ia aminte la rugaciunile noastre si
ne mântuieste. Ca sa te pomenim din adâncul inimii! Ca sa ne rugam Tie cu
sârguinta! Ca sa alergam sub acoperamântul Tau grabnic, nepregetând,
nesovaielnic.
Ne rugam Maicii lui Dumnezeu celei
Preabune si fara de prihana si ea se roaga pentru noi. O preaslavim pe cea care
este mai presus de orice slava si ea ne pregateste noua slava vesnica. Îi
spunem adeseori: „Bucura-te!”, iar Ea îl roaga pe Fiul Sau, Dumnezeu: Fiul meu
preaiubit, pentru ca îmi dau binete, zicându-mi „Bucura-te!”, d a-le lor
bucurie vesnica!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 83.
IMPREUNA-LUCRAREA
Arhimandritul
Ioannikios
Hai sa construim o fabrica de gânduri
bune. Daca o fabrica produce gloante si o aprovizionam cu fier, va face
gloante. Daca o fabrica face potire si o aprovizionam cu aur, va produce potire
din aur. Daca o aprovizionam cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom
pune în minte, aceea vom obtine.
Arhimandritul Ioannikios, Patericul
atonit, traducere de Anca Dobrin si Maria Ciobanu, Ed. Bunavestire, Bacau,
2000, cap. XIX, p. 184
CAPATUL
DRUMULUI
Sfantul
Ioan din Kronstadt
Vai, fratilor! Oare nu vom disparea curând
toti de pe fata pamântului, ca si cum n-am fi fost niciodata? Unde ne sunt
faptele de iubire? Unde îndeplinirea poruncilor Creatorului? Unde este duhul
lui Hristos din noi? Unde bunatatea, smerenia, dragostea fata de sufletele
oamenilor, nepasarea fata de cele vremelnice? Unde râvna fata de bunatatile
duhovnicesti? Cât suntem de prosti si cât de mult ne pierdem în desertaciuni!
Ne-am schimonosit chipul sufletului nostru, ne-am schimonosit viata, am
întors-o pe dos. Nu-i suntem placuti lui Hristos, ci diavolului.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 253
Părinţii
păcătuiesc atunci când…
Dau copiilor voie să se joace oricând,
oriunde şi cu oricine.
Îngăduie copiilor să privească la
televizor neîncetat.
Nu-i învaţă pe copii să se roage, să
postească, să umble la biserică şi celelalte, motivînd că “nu au timp”.
Nu îşi duc copiii la biserică, la
mănăstiri, la spovedanie.
Le îngăduie să-şi petreacă timpul liber la
calculator, jocuri electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri,
adunări sportive, cursuri de modă, fitness, karate, yoga, bioenergie,
radiestezie.
Le îngăduie copiilor orice
ţinută/tunsoare/limbaj/comportament, motivînd să sunt copii şi “nu ştiu”.
Le permit copiilor anumite păcate,
motivînd că “trebuie să ştie”, să fie “căliţi de mici” pentru “experienţa
vieţii”.
Le permit copiilor să citească orice, să
mănînce cînd şi ce vor, să doarmă oricît, să meargă oriunde vor, să fie
“liberi” de orice program
S
F E R A
Sfantul
Vasile cel Mare
Gândeste-te la cuvintele lui Dumnezeu,
care strabat creatia! Au început de atunci, de la facerea lumii, si lucreaza si
acum si merg mai departe pâna la sfârsitul lumii. Dupa cum sfera, daca se
împinge si este pe un loc înclinat, merge la vale datorita constructiei sale si
a însusirii locului, si nu se opreste înainte de a ajunge pe un loc ses, tot
asa si existentele, miscate de o singura porunca, strabat în chip egal creatia,
supusa nasterii si pieirii, si pastreaza pâna la sfârsit continuarea spetelor,
prin asemanarea celor ce alcatuiesc speta. Din cal se naste un cal, din leu un
leu, din vultur un vultur si fiecare din vietuitoare îsi pastreaza speta prin
continui nasteri pâna la sfârsitul lumii. Timpul nu strica, nici nu pierde
însusirile vietuitoarelor, ci, ca si cum acum ar fi fost facute, merg vesnic
proaspete împreuna cu timpul.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
171
Despre
cele mai mari trei lucruri din viață
Sf.
Nicolae Velimirovici
Mi-aţi pus trei întrebări, şi anume: Care
este cel mai mare gând vrednic de om?
Care este cea mai mare grijă vrednică de
om?
Şi care este cea mai mare aşteptare
vrednică de om?
A se gândi la purtarea de grijă a lui
Dumnezeu în viaţa omenească e cel mai mare gând vrednic de om.
A se îngriji de mântuirea sufletului e cea
mai mare grijă vrednică de om.
A aştepta moartea e cea mai mare aşteptare
vrednică de om.
Cum trebuie să vă gândiţi la purtarea de
grijă a lui Dumnezeu în viaţa omenească? Trebuie să luaţi ca măsură legea
morală a lui Dumnezeu. Urmând acestei măsuri, să priviţi ce se întâmplă în
viaţa oamenilor pe care îi cunoaşteţi şi cu care sunteţi în legătură. Acesta nu
este totdeauna lucru uşor, fiindcă pricinile sunt uneori îndepărtate şi ascunse
în trecutul îndepărtat al unui om, iar alteori se pot afla numai în viaţa
părinţilor lui.
Mărturisirea creştină se întemeiază pe
descoperirea acestor pricini. Psalmistul grăieşte către Dumnezeu: „La poruncile
Tale voi cugeta, și voi cunoaşte căile Tale… Cât am iubit legea Ta, Doamne!
Pururea cugetarea mea este”. Fiindcă poruncile Domnului sunt la temelia a tot
ce se întâmplă fiilor lui Adam. Şi legea Domnului este lumină ce luminează ceea
ce se întâmplă cuiva.
Cum trebuie să vă îngrijiţi de mântuirea
sufletului? Ca să nu vă mai înşir, citiţi Evanghelia şi întrebaţi Biserica.
Omul n-are bun mai mare pe această lume ca sufletul. Şi tocmai acest cel mai
mare bun este singurul pe care îl poate scăpa de pieire şi moarte. Tot restul,
ce nu e om, ci al omului, dintre cele pe care le preţuieşte şi le păstrează
omul, fără putinţă de scăpare piere şi moare. Sufletul omului este în ochii lui
Dumnezeu un lucru mai de preţ decât întreaga lume materială, după cuvântul lui
Hristos: „Ce-i va folosi omului dacă va dobândi întreaga lume, iar sufletul său
şi-l va pierde?”. Aşadar, nu poate fi mai mare grijă vrednică de om ca grija
mântuirii sufletului său.
Cum trebuie aşteptată moartea? Ca ostaşul
în război. Sau ca elevul care se pregăteşte cu grijă, aşteptând în orice clipă
ca profesorul să îl cheme la ascultat. De neîncetata pomenire a clipei morţii
ne-a amintit şi Mântuitorul în pilda despre bogatul care făcea hambare noi şi
se pregătea s-o ducă bine multă vreme pe pământ, dar i s-a zis pe neaşteptate:
„Nebunule, în această noapte vor smulge de la tine sufletul tău, iar cele ce
le-ai pregătit ale cui vor fi?”.
De ce e gândul la purtarea de grijă a lui
Dumnezeu în viaţa oamenilor cel mai mare gând vrednic de om? Fiindcă el aduce
omului înţelepciunea şi fericirea.
De ce e grija pentru mântuirea sufletului
cea mai mare grijă vrednică de om? Fiindcă sufletul e cel mai mare bun de pe
pământ, şi e firesc ca celui mai mare bun să-i trebuiască închinată cea mai
mare grijă.
De ce e aşteptarea morţii cea mai mare
aşteptare vrednică de om? Fiindcă aşteptarea morţii curăţă conştiinţa şi îi dă
omului imbold la toată fapta bună. Când un oarecare om vrednic şi bun a fost
întrebat ce l-a împins mai mult în viaţă la osteneală şi bună rânduială, a
răspuns: „moartea”.
Aceste trei lucruri nu se pot băga de
seamă la animale. Ele sunt proprii numai omului, şi încă celui mai înalt tip de
om. Tot restul e comun omului şi dobitocului.
De la Dumnezeu, pace dvs. şi
binecuvântare!
Sursa: Episcop Nicolae Velimirovici,
Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Vol. I, Ed. Sofia, Bucureşti, 2002
Despre
astrologie, zodiac, horoscop
Astrologia
Aceasta se poate împărţi în două
categorii:
Zodiacul – acesta are de-a face cu luna în
care ne-am născut.
Horoscoapele – acestea sunt zilele din
calendar care depind de poziţia stelelor.
Zodiacul
Descriere
Există douăsprezece semne (unul pentru
fiecare lună). Ele se numesc: Balanţă, Berbec, Scorpion şi aşa mai departe.
Oamenii care se interesează de acestea cred că, depinzând de luna în care s-au
născut, ei vor depinde de un semn zodiacal. Iar depinzând de semnul
corespunzător ei vor avea caracterul aferent. Cu alte cuvinte, ceea ce eşti nu
depinde de tine, ci de semnul tău zodiacal.
Influenţa fiecărui semn începe în jurul
datei de 21 a fiecărei luni, continuând în luna următoare; de pildă, Scorpionul
aparţine lunii noiembrie. Acesta „îşi exercită influenţa” începând cu ziua de
23 octombrie şi se sfârşeşte pe 22 noiembrie. Astfel, dacă ar fi să te naşti în
acest răstimp (chiar la ora 24 fără un minut în ziua de 22 noiembrie), atunci
vei avea caracterul asociat cu Scorpionul, a cărui trăsătură este perfidia!
Fireşte, nu se poate spune că este vina ta
că eşti aşa. Eşti o victimă! Semnul este de vină, momentul naşterii. Ar fi fost
altfel dacă mama şi-ar fi început travaliul ceva mai devreme, ai fi fost născut
cu un minut înainte de ora 24, pe 20 octombrie, ai fi fost în Balanţă. În acest
caz ai fi fost diferit ca persoană, ai fi avut o fire diferită. Ai fi fost
cinstit şi bun, toate din pricina bunului tău semn zodiacal.
Dacă un prieten de-al tău are acelaşi
semn, atunci el sau ea va avea acelaşi caracter ca şi tine. Dacă există vreo
diferenţă, aceasta s-ar datora faptului că aţi fost născuţi în zile diferite
(horoscop vine din greceşte şi înseamnă „a te uita la ceas”).
Întrebări
Dar, despre gemeni – care au acelaşi semn
zodiacal şi acelaşi horoscop, dar, cu toate acestea, sunt diferiţi – ce putem
spune? Unul poate fi temperat, altul mai mânios; unul poate fi nesincer, altul
cinstit şi aşa mai departe. În acest caz, ce pretenţii am putea avea de la
zodiac şi horoscop?
Pe de altă parte, unii oameni au semne
zodiacale diferite, dar, cu toate acestea, manifestă însuşiri de caracter
asemănătoare. Cum putem explica acest fapt prin prisma zodiacului?
Să zicem că există gemeni identici, cu
acelaşi semn zodiacal, acelaşi horoscop şi aceleaşi însuşiri. Unul este la fel de
avar şi vulgar ca şi celălalt. Dar unul dintre ei „vede lumina” şi devine
milostiv, credincios creştin, chiar monah sau monahie. Cu toate acestea,
celălalt rămâne la fel ca mai înainte. Cum poate fi explicat acest lucru?
Dacă, de exemplu, eşti Scorpion şi vrei să
scapi de presupusa perfidie asociată acestui semn, pot oare oamenii să creadă
că semnul zodiacal în sine te-ar putea împiedica de la a face aceasta?
Pe scurt
• Personalitatea noastră nu se formează şi
nu este formată de factori externi care acţionează independent de voinţa
noastră, ci de factori interni, precum modul de gândire şi voinţa liberă.
• Vai de „soarta” noastră, dacă am fi
nişte roboţi controlaţi, dependenţi de obiecte neînsufleţite (semne zodiacale
şi horoscoape)!
Horoscoapele
Cei ce se ocupă cu astrologia consideră că
horoscopul pentru fiecare în parte determină evenimentele de zi cu zi pe care
le trăim (viaţa) şi chiar viitorul! Cu alte cuvinte, orice ţi s-ar întâmpla
de-a lungul vieţii este scris în horoscop. Aşa că n-are nici un rost să ne
facem probleme sau să tânjim după un viitor mai bun. Astrologii care vă
cercetează horoscopul vă pot spune ce soartă veţi avea. În Grecia era cineva
care-şi făcea reclamă astfel: „Prin horoscopul tău, îţi pot prezice cursul
vieţii”. Prostii!
Luaţi aminte aici. Oare tu, persoană cu
cap, raţională, te vei încredinţa de viitorul tău cu ajutorul unui obiect
neînsufleţit, şi NU prin credinţa în Pronia lui Dumnezeu? În primul caz, dacă
horoscopul îţi aduce ceva rău, nu-ţi vei permite să reacţionezi cumva sau să-l
respingi. Dar, dacă Dumnezeu îţi aduce ceva „rău”, murmuri şi te plângi. Ai fi
în stare să-L respingi şi pe Dumnezeu! Dar pe horoscopul tău nu…
Nu-i aşa că n-ar strica un strălucit
exemplu de credinţă? Nu-i aşa că n-ar strica un admirabil exemplu de dreaptă
socoteală?
Cei care cred în horoscop, n-au nici
credinţă şi nici nu sunt raţionali. Oamenii care cred în horoscop sunt aceia
care n-au credinţă şi nici dreaptă socoteală.
Este oare cu putinţă?
Stelele sunt neînsufleţite. Şi asta nu e
tot. Ele se află la milioane de ani lumină. Dacă ar avea ochi, ar vedea uriaşul
pământ ca pe o mică aşchie sau nu l-ar vedea deloc. Închipuiţi-vă cum v-ar
vedea pe voi, cei care trăiţi pe această aşchie. V-ar vedea ca pe ceva
minuscul: chiar ni se cere să credem că stelele care sunt NEÎNSUFLEŢITE,
moarte, pot fi „deranjate” pentru chestiuni legate de viitorul a ceva aşa de
minuscul?
În plus, iată o dovadă practică: la
sfârşitul anului 1987, astrologii au prezis „soarta” unor personalităţi
proeminente pentru anul 1988.
• Puternicului Mihail Gorbaciov i-au spus:
„În 1988, el va divorţa de soţia lui – Raisa. Ei bine, nu s-a întâmplat. Ei
încă rămăseseră un cuplu fidel, când, în 1999, doamna Gorbaciov a murit.
• Cristinei Onassis i-au prezis: „În 1988,
ea se va căsători”. În 1988, Cristina Onassis a murit!
• Girolamo Cardano (1501-1575) a fost un
eminent matematician, medic şi, notaţi, astrolog. El a stabilit horoscoapele
pentru mai mulţi oamenii celebri, apoi pentru sine însuşi. Anticipând că va
trăi 75 de ani, şi având o sănătate foarte bună în momentul plinirii vremii, el
şi-a salvat reputaţia printr-un tertip foarte simplu: sinuciderea!
Deşi în vremea lui Cardano era un lucru
obişnuit ca oamenii de ştiinţă să creadă în astrologie, astăzi nu mai este aşa.
O sută nouăzeci şi doi de oameni de ştiinţă din toată lumea, dintre care
nouăsprezece au luat premiul Nobel, s-au opus astrologiei, descriind-o ca fiind
„mitologie”. Cu toate acestea, unele sărmane suflete încă mai cred că este
„înţelepciune”
Arhim. Vassilios Bacoiannis ÎNFRUNTÂND DIAVOLUL
ŞI VRĂJITORIA
MINCIUNA
Arhiepiscopul
Iustinian Chira
Temelia tuturor relelor din lume este
minciuna. Minciuna este o mare hotie, pentru ca rapeste cel mai scump lucru,
care este adevarul. Minciuna te face sa cazi în eroare, în ratacire, te împinge
în toate prapastiile din lume si, în cele din urma, în prapastia cea vesnica.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 70.
CROSETATUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Însusirile omului, atât cele de
ordin spiritual, cât si cele fizice, se desavârsesc, sporesc si se fortifica
prin exercitiu. Exerseaza-te mai des în scris, în cusut, în crosetat si astfel
vei putea „sa-ti faci mâna”: vei scrie, vei coase, vei croseta mai bine.
Exerseaza mai mult în compunerea de texte, vei compune mai usor si mai bine;
exerseaza în savârsirea de fapte bune sau în stavilirea patimilor si ispitelor
si vei reusi, cu timpul, sa faci binele lesne si cu placere, iar patimile le vei
învinge cu usurinta, ajutat de harul dumnezeiesc atotlucrator. Dar daca vei
înceta sa mai scrii, sa cosi, sa crosetezi sau daca faci lucrurile acestea
foarte rar, vei scrie, vei coase si vei croseta prost; nu vei mai compune
nimic, sau foarte rar, lasându-te absorbit de grijile materiale ale vietii si
vei ajunge sa nu poti lega nici câteva cuvinte, mai ales în cele duhovnicesti.
Când ti se va da sa scrii ceva, vei munci ca un rob în Egipt! Tot asa, daca nu
te mai rogi, sau te rogi rar, rugaciunea ti se va parea grea si o vei face fara
placere; daca vei înceta lupta cu patimile, sau o vei rari din cale-afara si o
vei slabi, îti va veni foarte greu sa le mai tii piept si te vor birui ele pe
tine. Din pricina lor, nu vei mai avea liniste, viata îti va fi otravita daca
te vei dezvata sa lupti împotriva acestor haini adversari, care sunt „de-ai
casei”, stau înlauntrul tau, îsi fac cuib în inima ta. Activitatea, munca sunt
conditii indispensabile ale vietii. O viata inactiva nu este viata, e o
monstruozitate, o umbra de viata! De aceea omul trebuie sa-si impuna sa lupte
mereu, îndârjit, cu trândavia trupeasca. Dumnezeu sa apere pe tot crestinul de
lene! „Iar cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu
patimile si cu poftele” (Galateni 5, 24), adica firea cea lenesa, rea,
iubitoare de pacat. „Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de
la cel ce n-are si ce are i se va lua” (Matei 25, 29).
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107.
MINUNI DE LA BOTEZ
Redăm
aici o mărturie cutremurătoare a unui ieromonah athonit, părintele Simeon, care
este originar din Peru:
Când
era mic, în Peru, mama lui îi spunea:
–
Tu, când vei fi mare, vei purta negru. Nu știu ce sunt aceste haine negre. Vei
trăi într-un loc, care nu va fi insulă, dar numai cu barca vei merge acolo.
A
crescut, a studiat și a cutreierat lumea întreagă. A mers și la Paris, iar
acolo a cunoscut un monah ortodox, lucru ce l-a apropiat de Ortodoxie, căci era
papistaș.
A
venit și în Muntele Athos și aici Dumnezeu a săvârșit minunea Sa! S-a botezat,
a devenit monah cu numele de Simeon, iar mai târziu și preot.
După
destui ani, a mers în patria sa, Peru, unde a catehizat-o și a botezat-o pe
mama lui într-un lac. De trei ori a apucat-o, a afundat-o în apă și a
ridicat-o. După a treia afundare, mama lui s-a ridicat în picioare, îmbrăcată
fiind într-o cămașă albă preafrumoasă. A rămas pentru o clipă nemișcată, după
care a leșinat și s-a prăbușit la pământ.
Frații
lui s-au năpustit asupra lui, deoarece credeau că fratele lor, monahul, a
înecat-o pe mama lor. Dar de îndată ce s-au apropiat, femeia s-a ridicat și
le-a spus următoarele:
–
După a treia afundare, când m-am ridicat în picioare, am văzut o lumină ca de
fulger care a umplut tot locul, o revărsare de lumină preastrălucitoare.
Această lumină m-a înfășurat ca și cu o haină luminoasă și strălucitoare,
pricinuindu-mi multă veselie. Această lumină a intrat în lăuntrul meu și m-a
umplut în întregime, m-a „înecat”, m-a copleșit, m-a imaterializat și m-a făcut
purtătoare de lumină.
Acea
lumină fusese atât de puternică și emoția ei atât de mare din pricina acestei
revărsări de lumină, încât nu a suportat și a leșinat.
Acestea
le povestește însuși părintele Simeon, evlavioșilor închinători.
Iată
minunile ce se petrec în Taina Botezului
ABECEDARUL FERICIRII
Sf. Serafim de Sarov
Bea
apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată .
Așterne-ți
acolo unde iși face culcuș pisica.
Manancă
fructul, care a fost atins de un vierme.
Culege
cu îndrazneală ciuperca, pe care stau gâzele.
Sădește
pomul acolo, unde sapă cârtița.
Casa
cladește-o pe locul unde se încalzește șarpele.
Fântâna
sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
Culca-te
și trezește-te odată cu păsările - vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
Mănâncă
mult verde - vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum
viețuitoarele codrului.
Inoată
des - și te vei simți pe pământ, precum peștele în apă.
Privește
cât mai des cerul - și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
Taci
mult, vorbește puțin-și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi
liniștit și plin de pace"
Sfântul
Serafim de Sarov
INZESTRAREA MINTII OMENESTI
Fericitul Trifon Turkestanov
Prin pogorârea
Sfântului Tau Duh, Tu umpli de lumina gândul pictorilor, al poetilor si al
savantilor celor înzestrati cu geniu. Prin puterea Sfatului celui mai presus de
fire ajung acestia sa patrunda proroceste legile de catre Tine întocmite,
dezvaluind si pentru noi adâncul întelepciunii Tale ziditoare. Prin ale lor
lucrari, si fara sa voiasca, ei despre Tine vin sa ne graiasca: o, cât esti Tu
de mare întru a Ta zidire; o, cât esti Tu de mare în faptura omeneasca!
Slava Tie, Celui
Ce ne-ai aratat puterea cea mai presus de minte în legile care cârmuiesc toate
de sub soare;
Slava Tie, caci e
cuprinsa întreaga fire de legile fiintarii Tale.
Slava Tie pentru
toate cele ce dintru a Ta milostivire ne sunt dezvaluite;
Slava Tie pentru
cele pe care dintru a Ta întelepciune le tii tainuite.
Slava Tie pentru
ca ai înzestrat mintea omului cu geniu;
Slava Tie pentru
puterea facatoare de viata a ostenelii.
Slava Tie pentru
limbile de foc ale însuflarii;
Slava Tie,
Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui
Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”,
p. 131
TAINA
MUZICII
Compozitorul
Arvo Part
Pentru mine, cea mai mare valoare a
muzicii e dincolo de culoarea sonora. Timbrul deosebit al instrumentelor este o
parte a muzicii, dar nu cea mai importanta. Aceasta este capitularea mea în
fata tainei muzicii: muzica trebuie sa existe prin ea însasi… Doua, trei note.
Taina trebuie sa fie prezenta, independent de fiecare instrument. Cântarea
gregoriana mi-a aratat ca în spatele artei de a combina doua sau trei note se
ascunde o taina cosmica.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii –
puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 70
Să ne mulțumim cu puțin
Gheronda,
vremea aceasta este stăpânită mai ales de problematica economică. Toţi vrem să
înmulţim cumva veniturile familiei, iar când izbutim, ne dăm seama din nou că
nu ne ajung. Problemele de factură economică vor rămâne, până la urmă, mereu
fără dezlegare.
Arhimandritul
Epifanie: Avem probleme economice pentru că sântem nesătui. Dacă am fi
mulţumiţi cu puţin, nu ar exista o astfel de problemă. Lăcomia dă naştere unei
situaţii economice fără de ieşire. Nu ne ajung cele pe care le avem. Vrem tot
mai multe. Ce altă rezolvare mai bună poate fi pentru chestiunea economică,
decât îndestularea cu puţin?
Cândva
un vultur, spune povestea, a văzut plutind aproape de cascada Niagara leşul
unui animal. S-a aruncat asupra lui şi a început să mănânce cu nesaţ. Pe măsură
ce mânca, se apropia de căderea de apă. La un moment dat, a băgat de seamă
primejdia. A încercat să zboare… Apa era însă îngheţată, ghearele îi
îngheţaseră şi ele, devenind una cu mortăciunea. Cascada l-a tras şi l-a
înecat. Din lăcomie să mănânce ceva mai mult, şi-a pierdut viaţa.
Vânăm
sau urmărim să punem mâna, de regulă, pe ce ni se pare mai mult. Însă Domnul
nostru ne-a prevenit: „Vedeţi şi vă feriţi de lăcomie; că viaţa cuiva nu stă în
prisosul din avuţiile sale.” (Lc. 12:15) Viaţa omului nu depinde de multe din
cele ce sânt. Să învăţăm să ne mulţumim cu puţin, după cuvântul Apostolului: „Ci
având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea îndestulaţi să fim.” (I Tim. 6:8)
Doar
doi metri de pământ vor fi de trebuinţă la sfârşitul fiecăruia dintre noi. Şi,
chiar de ar fi cineva bogat, puternic şi frumos, ce va câştiga mai mult de cei
doi metri de pământ? În cel mai bun caz, îi vor face un mormânt impunător.
Acesta îi va fi câştigul!
Creştinismul
nu numai că nu face pagubă economiei, ci, dimpotrivă, oferă cea mai bună
rezolvare. Dacă toţi oamenii ar asculta ce spune Apostolul Pavel şi s’ar
mărgini la cele de neapărată trebuinţă, fără să-şi dorească o grămadă de
lucruri prisositoare, nu ar mai fi probleme economice. Cea mai bună rezolvare o
dă cuvântul Scripturii. Să ne îndestulăm cu cele de neapărată trebuinţă.
Astăzi
vrem, dacă este cu putinţă, să avem casă cu piscină în curte şi zeci de feluri
de mâncăruri, atunci când se organizează câte o masă festivă. De ce ne dorim
astfel de lucruri? Această risipă de bani pentru lucruri de prisos, în clipa
când alţi oameni flămânzesc, este un mare păcat. Însă mai este vorba şi de o
risipă de timp, pe care l-am putea aloca pentru ceva mai bun – cercetarea unor
cărţi duhovniceşti, vizitarea unui om bolnav, orice altceva plăcut lui
Dumnezeu. Sânt atâtea lucruri pe care le-am putea face, iar banii economisiţi
(fireşte, prin evitarea unor risipe fără noimă) îi vom da celor aflaţi în
situaţia de a nu-şi putea acoperi nevoile elementare ale vieţii.
Extras
din Ahimandritul Epifanie Theodoropulos, Toata viaţa noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm, editura Predania, Bucureşti, 2010
MULTIME DE CARTI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Am o
multime de carti, pe tot felul de subiecte, le citesc si le recitesc, dar nu ma
satur cu ele. Mai jinduiesc cu duhul dupa cunoastere, inima mea nu-si afla înca
multumire, nu înceteaza sa flamânzeasca, toate cunostintele agonisite cu mintea
nu i-au adus înca deplina, fericita, multumire de sine. Satura-se-va, oare,
vreodata? Satura-se-va, „când se va arata slava Ta” (Psalmul 16, 15); pâna
atunci însa, nu ma voi satura. Cuvântat-a Mântuitorul: „Oricine bea din apa
aceasta (cea a cunoasterii lumesti) va înseta iarasi. Dar cel ce va bea din apa
pe care i-o voi da Eu nu va înseta în veac, caci apa pe care i-o voi da eu se
va face în el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica” (Ioan 4, 13-14).
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 5
TELECOMUNICATII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa
cum putem comunica rapid cu persoane aflate la mare distanta, cu ajutorul
telegrafului, asijderea, prin credinta vie, ca printr-un altfel de telegraf,
putem intra îndata în relatie cu Dumnezeu, cu îngerii, cu sfintii. Asa cum ne
bizuim pe rapiditatea si pe eficienta curentului electric, trebuie sa ne bizuim
întru totul si pe rapiditatea si eficienta rugaciunii. Trimite-ti prin
telegraful credintei cererea catre Dumnezeu sau catre sfinti si vei primi
neîntârziat raspuns. Semnalele de raspuns ale telegrafului sunt simple si
cunoscatorii pot sa le citeasca. Simple sunt si semnalele prin care lucreaza
asupra inimii Dumnezeul Duhurilor, a toata faptura si al sfintilor, dar cineva
cu experienta le poate percepe.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 410
Minunea Sf. Arhanghel Mihail
„Aș vrea să pun pe această hârtie marea minune
care au făcut-o Sfinții Arhangheli în familia fiului meu.
Sunt
preoteasă. Soțul meu, părintele Savvas și cu mine locuim în Kouklia, regiunea
Pafos din Cipru. Fiul meu, ofițer în armata cipriotă, este căsătorit de șapte
ani cu o fată foarte bună însă, din păcate, în anii aceștia bucuria lor nu a
fost deplină. Nu au putut dobândi un copil. Au mers la toți doctorii și noi la
toți sfinții am alergat, să-i rugăm. Nimic. Nu știam deloc despre Arhanghelul
Mihail din Mantamados, până când am ajuns în Mitiline cu soțul meu, pentru a ne
închina noilor Sfinți Rafail, Nicolae și Irina. Acolo am auzit despre
Arhanghel.
Am
ajuns în după-amiaza zilei respective, cu autobuzul. Acolo am fost informați că
spre seară se va săvârși priveghere în cinstea Sfinților Arhangheli. Am
considerat acest fapt ca fiind unul semnificativ și, cu toate că lăsasem toate
lucrurile noastre la mănăstirea Sfântului Rafail, am rămas pentru priveghere.
Dumnezeul meu, ce minunat a fost! Am ajuns în al șaptelea cer!
Era
lume multă, astfel că nu puteam să stau în fața icoanei și să mă rog, așa cum
voiam. Însă am făcut răbdare. Am stat într-un colț și mă rugam în gând, cerând
mijlocirea Sfinților Arhangheli.
S-a
terminat Sfânta Liturghie aproape de răsăritul soarelui, iar lumea,
încet-încet, se împuțina. Eu nu m-am mișcat de la locul meu. Am așteptat.
Aproximativ într-o oră după apolis, locul era aproape liber. Atunci m-am
îndreptat spre Sfintele Moaște care erau pe o măsuță, în mijlocul bisericii,
m-am închinat și mai apoi am îngenunchiat în fața icoanei basorelief a
Sfântului Arhanghel Mihail. Acolo am lăsat ca în toată ardoarea credinței să
converseze sufletul meu cu Arhanghelul. Mi-am întins mâinile mele spre cer și
mi-am pus nădejde în mila lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinților
Arhangheli.
Lacrimile
îmi tulburau privirea și vedeam neclar diverse înfățișări sclipitoare când, o,
Dumnezeul meu! Am simțit că fața icoanei Sfântului Arhanghel îmi zâmbea și mi-a
mișcat din cap, în semn afirmativ! Aceasta a fost!
Am
îngenunchiat. Mi-am plecat fața în mâinile mele. M-am sprijinit de baldachinul
icoanei și nu spuneam nimic altceva decât mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc...
Am
plecat din acea binecuvântată insulă despovărați, bucuroși, cu o pregustare în
inimă a fericirii ce va să vină.
A
trecut un an și era aceeași dată ca atunci când eram în Mantamados. A sunat
telefonul. Era nora mea. Am auzit atunci cea mai minunată veste:
-
Mamă, aștept un copil!
-
Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Doamne!
Când
m-am întâlnit cu fiul meu, i-am spus:
-
Fiul meu, cred că vei deveni tată. Am făcut însă o făgăduință și aș vrea să o
îndeplinești, când se va realiza visul nostru și vei dobândi acel copil. O vei
face?
-
Dacă pot, mamă, da, a răspuns acela.
-
Poți, i-am spus.
-
Atunci, îți promit că voi face, mi-a răspuns.
-
Știu cât de mult iubești uniforma ta de armată, cu care ai jurat și ai primit
sabia ta. Eu, știind ceea ce iubești, am făgăduit Sfinților Arhangheli că,
atunci când vei dobândi un copil, le vei mulțumi dăruindu-le ceva ce iubești
mult, referindu-mă la uniforma ta.
-
Mamă, aceasta este o amintire și trebuia să rămână în familia mea, dar dacă ai
făgăduit aceasta... Să o cureți și să o ducem acolo unde ai făgăduit.
Pe
urmă, vrând să mă tachineze, a spus:
-
Mamă, nu cred că ai făgăduit și pe copilul nostru, nu?
-
Nu, copilul meu, nu. Să fie sănătos și să vă bucurați de el, sub ocrotirea
Arhanghelilor.
-
Amin, mamă, amin, a murmurat, zâmbind.
A
născut nora mea și nașterea a decurs bine, însă nu a născut unul, ci trei copii
veseli și foarte sănătoși. Un băiat și două fetițe. Slăvit să fie numele
Dumnezeului celui Sfânt și al slăviților Săi Arhangheli!
Vă
rog, părinte, să scrieți această minune în periodicul dumneavoastră, pentru a o
citi întreaga lume și pentru a se fundamenta credința oamenilor. Să creadă că
rugăciunea, atunci când este curată și plină de căldură sufletească, este
ascultată de către Atotmilostivul Dumnezeu, Cel care ne-a răsplătit după
dorința noastră. Vă mulțumesc și vă sărut mâna cu respect!”
(Din
periodicul „Arhanghelul”, anul 35, Ianuarie-Martie 2008, pg. 202
De ce nu simt dragostea lui Dumnezeu?
Mulţi
vorbim despre dragoste (precum şi eu), dar nu cunoaştem de câte carate este
dragostea noastră. Dacă Hristos ne-ar fi spus, vrând să ne încerce: „Fiilor,
Raiul s-a umplut şi nu mai am unde să vă pun!” ‒ pentru ca astfel fiecare
dintre noi să ne cunoaştem valoarea dragostei noastre ‒, unii dintre noi am fi
spus cu obrăznicie: „De ce nu ne-ai spus aceasta mai devreme!”. Iar alţii ar fi
alergat ca să nu piardă deloc timp, nici măcar un minut, ca să se distreze şi
nu ar mai fi vrut nici să audă de Hristos.
Însă
fiii cei mărinimoşi ai lui Dumnezeu I-ar fi răspuns lui Hristos cu evlavie: „Nu
Te mâhni pentru noi! Ne este deajuns că Raiul s-a umplut. Aceasta ne
pricinuieşte o atât de mare bucurie, ca şi cum noi ne-am afla în Rai!”, şi ar
fi continuat ca şi mai înainte nevoinţele lor duhovniceşti, cu mărime de suflet
şi bucurie pentru Acela pe Care L-au iubit cu atâta dragoste.
Dragostea
ieftină caută întotdeauna la interes, iar creştinul care o trăieşte, deoarece
această dragoste este puţină, se desfătează de cele ale lumii până în punctul
în care nu se osândeşte. Adică el vrea să mănânce până la miezul nopţii
lăsatului de sec (până la douăsprezece fără cinci minute) şi să dobândească
orice bucurie lumească până acolo unde nu se osândeşte, iar apoi se întreabă de
ce nu simte dragostea lui Dumnezeu înlăuntru său (înlăuntrul dragostei sale
celei ieftine). Dragostea scumpă (fierbinte), care se jertfeşte, nu mănâncă
lumeşte, ci se hrăneşte lăuntric din dragostea lui Dumnezeu. Şi atunci, toată
viaţa omului este un post continuu şi toate zilele sale sunt o bucurie continuă
de Paşti.
(Cuviosul
Paisie Aghioritul, Epistole, Editura
Evanghelismos, pp. 198-199)
BETIA FARA ALCOOL
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Fara
vin se îmbata cel ce nu paraseste nepasarea si nu înfrâneaza turbarea patimilor
prin chibzuinta evlavioasa. Si cel care bea vin poate fi treaz cu sufletul si
priveghetor în toate cele mântuitoare de suflet, caci daca ar fi fost cu
neputinta lucrul acesta, Sfântul Apostol Pavel nu i-ar fi dat ucenicului sau
Timotei un asemenea sfat: „foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru
desele tale slabiciuni” (1 Timotei 5, 23) – fiindca betia ce altceva este,
decât o iesire din mintea cea fireasca, schimbare în rau a inimii, saracire a
noimei, lipsire de întelegere: toate acestea nu vin doar de la betia cu vin, ci
si de la betia mâniei si de la pofta cea fara de rânduiala.
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas,
Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 58-59
Întristarea
adusă de diavol
Arhim.
Arsenie Papacioc
Diavolul
ţinteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu.
Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au
încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul
e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El.
Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe
om de Făcătorul lui. Luptă cu orice chip să-l bage pe om în păcat, păcate de
tot felul, şi, dacă reuşeşte, nu înseamnă că şi-a atins marele obiectiv, ci îi
dă o mare întristare, care îl face să se considere pierdut, ca şi când nu mai
poate fi iertat şi, descurajându-se, singur se desparte de Dumnezeu, şi, iată,
acesta-i scopul atins de vrăjmaşul.
Nu trebuie să-ţi pleci capul şi să abdici,
oricare şi oricum ar fi păcatul. Recunoaşte-L mai departe pe Stăpânul tău
milostiv, că nici o nenorocire nu înseamnă ceva, dacă ai credinţă de stâncă. Nu
te deznădăjdui cu nici un chip. Satana, şi poate slăbiciunea ta, te-au înşelat,
dar inima nu i-ai dat-o lui şi numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai şters. Aşa
păcătos cum eşti, Dumnezeu e cu adevărat mult iubitor şi, pentru că-L
recunoşti, mult milostiv şi iertător.
Te va căuta El singur, te va găsi, te va
îmbrăţişa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stână şi te va iubi mai mult
decât pe alte oi, pentru că tu, de fapt, nu L-ai părăsit. Aceasta este o mare
poziţie duhovnicească şi atunci marile tale căderi în viaţă rămân simple
accidente.
Recomand o nesfârşită veselie sufletească
în ascunsul tău, că aceasta mărturiseşte că eşti cu Iisus Hristos în inima ta
şi-n respiraţia ta. Inima ta va vibra mereu o rugăciune fără cuvinte. Deci, o
stare de stăpân asupra ta şi de veselă liniştire, chiar dacă te-ai înnoroit, că
oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, ea este numai şi numai de
la diavol.
Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire,
unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogătie nu stii ce să faci si o
risipesti. Si, din prudentă, nici nu te stăpâneste acest har, dar vine unde-i
linistire sufletească, unde fiinta noastră transformă ca un mare aparat de
reactie acest har al lui Dumnezeu cu hotărârile tale de a misca, de a te
împlini, si uite asa ajungi la măsura omului desăvârsit, ca să nu vorbesc chiar
să fii un dumnezeu după har, bine înteles.
Dacă îţi creează starea această de
agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouale; nu mai poţi
iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care
ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti in
stare de nimic – o stare dracească foarte greu de suportat. Când sunteţi
trişti, gândiţi-vă la lucrul acesta: „Stai, că este ceva drac aici!” Şi nu
acceptaţi.
Mai ales nu vă descurajaţi. Aici este
toată lupta subtilă a sfintelor noastre paterice şi o mare taină a vieţii
duhovniceşti, de a ne ridica, de a nu rămâne sub piatra grea şi îngrozitoare a
căderii. Cuvânt mare vă spun, în ordinea cea mai duhovnicească, nici nu mai
există cădere, există numai ridicare.
Nici o nenorocire nu înseamnă ceva şi
nimic nu este pierdut, atâta timp cât credinţa rămâne în picioare, cât timp
capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică.
Din Cuvinte de nădejde celor fără de
nădejde, Antologie alcătuită de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Sofia,
Bucureşti 2008, p.68-70
Brâncoveanu
și creșterea demografică
Dacă întrebăm pentru care motiv a fost
arestat, schingiuit şi omorât Constantin Brâncoveanu, este greu să răspundem!
Toată lumea ştie că a fost omorât pentru că nu a vrut să părăsească Ortodoxia
și să treacă la islam. Acesta este ultimul dialog al lui cu sultanul şi apoi cu
gâdele, cel care-i tăia capul.
A fost un joc de cuvinte pentru a se
acoperi imaginea pentru opinia publică mondială care era atunci. Este adevărat
că a rezistat şi nu s-a lepădat de Ortodoxie. Dar motivul pentru care a fost
arestat şi, în cele din urmă, schingiuit şi decapitat el, copiii lui şi primul
lui ministru a fost că el a umplut Ţara Românească de copii. El însuşi, prin
exemplul personal (a avut 11 copii), dar a şi favorizat din punct de vedere
financiar, ca poporul să nască copii şi s-a umplut ţara de copii. Politica lui
demografică a enervat Poarta otomană care l-a chemat, dar el nu s-a dus şi, în
cele din urmă, l-au arestat şi l-au omorât. Aceasta este cauza reală pentru
care el a fost ucis. Este adevărat şi cu Ortodoxia, dar aceea a fost întrebarea
ultimă, este rezistenţa lui ultimă.
Ce ni se cere nouă astăzi? Astăzi ni se
cere să fim mai puţini, deşi am scăzut de la 22 de milioane la vreo 18 milioane
(se spune că suntem 21,5 milioane, dar nu este adevărat) şi suntem în scădere.
18 milioane de locuitori tot suntem prea mulţi, mai trebuie să ne cernem. Şi ne
cernem în ritmul în care ni s-a favorizat această cernere: anticoncepţionale
abortive, divorţ, etc, toate acestea sunt distructive pentru noi. Şi atunci eu
m-aş gândi, ca şi dumneavoastră, la valoarea vieţii şi la libertatea cuplului,
care, de fapt, a degenerat în libertinaj.
Sursa: www.doxologia.ro, (Părintele
Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p.
215)
POMUL
INALT IN MIJLOCUL UNEI PADURI JOASE
Sfantul
Tihon din Zadonsk
Dupa cum este copacul înalt în mijlocul
unei paduri joase, asa este omul cinstit în mijlocul oamenilor ticalosi. Pomul
înalt este vazut de catre toti de departe. Tot asa si omul cinstit este în
atentia tuturor. Cu cât este mai înalt pomul, cu atât este vazut de catre multi
de departe. Tot asa, cu cât mai de seama este stapânitorul, cu atât mai multi
oameni îl stiu si urmaresc ceea ce face, ceea ce spune. Pomul înalt îndura
orice vânt si furtuna si de la toata vremea rea se tulbura. Tot asa si orice
stapânitor de seama este lovit de tot felul de ispite si nenorociri. Cu cât
este mai de seama stapânitorul, cu atât mai mult este expus ispitei. Pomul mic
nu este batut de vânt întotdeauna, dar pomul înalt este batut din toate partile
de vânt si se clatina.
O, iubitule, care te afli la loc înalt! Sa
fii ca pomul înalt, care si-a înfipt radacina sa adânc în pamânt si prin aceea
se tine si nu cade din cauza vântului sau a furtunii. Adânceste-ti si tu
credinta si nadejdea în bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu, ca niste
ancore în adâncul marii. Si astfel inima, ca de un vânt puternic clatinata,
întareste-ti-o în fata uneltirilor vrajmasului. Nu te teme, chiar daca o
furtuna grozava se porneste si sufla asupra ta ba dincolo, ba dincoace. Sa fii
credincios Unuia Domnului tau; El cu mâna Sa cea atotputernica te tine si te
întareste.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Comoara
duhovniceasca din lume adunata, traducere de rasofora Domnica Talea, Ed.
Egumenita, Galati, 2008, p. 130
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu