Magda Ursache - Ne „distanțăm” de Istorie?

 

Magda Ursache

 Ne „distanțăm” de Istorie?

 

 

                                    „Dar dorul tot ne e’ n Ardeal”

 

                       Traian Chelariu, leit-motiv din O, doina noastră așa începe… 

 

Ultima măsură, restricție sau cum vreți a-i zice, comandată în 20 noiembrie 2021, în fapt, discriminare aberantă în opinia mea, a fost : „Ziua Națională doar pentru vaccinați. Nu se admit teste.”

Am perceput totdeauna Ziua Națională ca pe o pâine caldă, rotundă, dodoloață ca România Mare. Dar ne mai doare harta României Mari? Aș vedea-o acum ca pe o roată a istoriei, învârtită nu în sens bun, ci invers, de o maladie distopică ( gr.dys-rău; topic-loc).

Kelemen Hunor, într-un interviu, a scăpat porumbelul: dacă autonomia îi enervează pe români, atunci să-i spunem descentralizare..Eficientă mască pentru autonomie e descentralizarea asta, Generale Ciucă! Istoricul Dinu C. Giurescu a ripostat împotriva  proiectului  UDMR, din 2010.Și mie mi se pare că separatismul este cel mai periculos virus pentru țară. Și câți nu s-au săturat de România și vor Transilvania lor! Mă întreb ce părere are ministrul Apărării în această problemă. Servim patria, cum strigă militarii la defilare și numai la defilare? Ministrul Sănătății,Cseke Atilla,  care a închis 61 de spitale în altă guvernare, spune că descentralizarea sistemului sanitar ar fi benefică pentru sănătatea românilor. Mda. Românii sunt gata să-și procure haine ignifuge ca să intre la UPU, apoi la ATI.Sper ca generalul Nicolae Ciucă să știe ce are de făcut, dacă a trecut cu ușurință peste lecția mareșalului Prezan și a intrat în politică. Constantin Prezan putea intra într-un partid, așa cum a intrat mareșalul Al.Averescu ( nevoit de blestemata politică să pună tunurile pe țărani, la 1907), dar  n-a făcut-o. Iorga scrie că Prezan „ieșise complet curat, numai cu moșioara sa din Roman (Schinetea )Vaslui, dintr-o situație în care atâția au făcut avere”.Nu i-a fost ușor între anii 1918-1920, când a comandat operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri.  Istoricii comuniști nu i-au iertat  lovitura dată, în 1919, bolșevismului. Pentru că a înlăturat guvernul Bela Kun Kohn, l-au scos din cărțile de istorie, dar demnul șef al Marelui Cartier General al Armatei s-a reîntors la locul său de drept. E statuie acum, lângă Ferdinand,pe bulevardul Copou din Iași. Trec mereu pe lângă el și-I vorbesc în șoaptî. Mareșale, mata n=ai fi acceptat „rotativa”.

„Politica nu-i pentru naivii care cred în patriotism. Patriotismul e chestie depășită”, aud din ce în ce mai des. Unde nu este? Și parafrazez titlul lui Roger Scruton ,Vestul și Restul, ortografiind (R)estul. Noi , (R)estul, n-avem același statut cu Vestul.Trebuie să ne „distanțăm” de Istoria noastră.Unirea a  ajuns temă litigioasă . Și Unirea  Mare, și Unirea  Mică, mereu contestate de cei cocoțați pe umerii lui Marx, din tată-n fiu. Ca și cum n-ar fi fost destul că generația Marii Uniri a fost distrusă în temnițe (Gh. I. Brătianu la Sighet, Ion Manolache la Rîmnicu Sărat, Iuliu Maniu la Sighet, Sever Bocu la Sighet, Ion Flueraș la Gherla; Iuliu Hossu trecut prin pușcărie 20 de ani; Pantelimon Halippa trecut prin 11 lagăre sovietice și prin Aiud), am vrut să uităm de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, pe care Ștefan Cicio Pop a numit-o „Meccă a românismului”.Câte ediții din Origines et formation de l’unité Roumaine au apărut după ‘89? E cumva lectură obligatorie în școli? Evident, supără credința lui Gheorghe I. Brătianu : „o enigmă și un miracol istoric: poporul român”, preluată de la Hasdeu : „miracolul essistenței naționalității române”.

Pe 28 noiembrie a.c., ziua revenirii Bucovinei la Patria Mamă după 144 de ani de suferință (la 1774, Bucovina a fost smulsă Moldovei), nu s-a dat semn.Nimeni n-a pomenit de Divizia a 8-a a generalului Iacob Zadic, care a intrat în Cernăuți la 11 nov., pentru a pune capăt terorismului ucrainean. A urmat Declarația de Unire (15/28 noiembrie1918): s-a întors acasă scaunul domnesc de la Suceava și oasele celor care au apărat de cotropire Bucovina. Numai că, în 2 iunie 1997, s-a semnat (la Neptun) tratatul România-Ucraina, ratificat în 14 iulie. S-a cedat pământ pe timp de pace.  Un analist politic (TRU) a ținut să susțină că România a primit de la puterile europene teritorii nemeritate: la 1859, 1878, 1018-1919…Nemeritată a fost trimiterea sa în Parlamentul UE. Și nu ne mai învățăm minte pe cine trebuie să votăm.Să fie îndemnul „deșteaptă-te, române!” un mod de a ura un necontenit somn ușor? Somnul ușor al memoriei?

Pentru că se apropie Unirea Mică, Ion Andreiță a făcut, în Memorii însângerate II, un scurt istoric al primei statui a lui Cuza, din Putna Vrancei. Pe tăbliță stă scris: „Primul Domn al românilor, părintele poporului. Semnează : Țărănimea din județul Putna- recunoștință” .Povestașul nu uită să spună că Ion Roată a fost trimis de acolo deputat  în Divanul ad-hoc; la fel, Mihail Kogălniceanu.

În 5 februarie 1859, Cuza, mergând de la Iași la București,stătuse cinci zile la Mărășești. Localnicii nu l-au uitat. Treizeci de cetățeni, în frunte cu primarul Vasile Niță, și-au propus să-i ridice statuie (primă).Sculptorul din Berlin, Boermal, a renunțat la comandă. Presiuni dinspre Palat? Statuia deranja Casa Regală? O notă trimisă la Mărășești vorbea de „pericol pentru dinastie și pentru liniștea țării”. Totuși, statuia a fost dezvelită la 29 septembrie1908. A sculptat-o Th.Vidali din Ploiești. Prea  prudentă, Doamna Elena Cuza n-a venit la inaugurare. N-au venit autoritățile centrale și județene. Unitățile militare din Focșani, Tecuci, Bacău au refuzat să dea onorul. N-a venit nici fanfara militară. S-a găsit, însă , la stația CFR Mărășești, un Regiment de Cavalerie al cărui comandant a dispus „încadrarea la marea sărbătoare”. Domnul Cuza îi pusese pe umăr tresa de sublocotenent.

Spuneam că roata Istoriei se mai întoarce? Să vedem ce face „rotativa”zilelor noastre. Iohannis a dispărut, cu Câțu după el, de la Ședința solemnă a Parlamentului , în onoarea Zilei Naționale a României. Arhitectul discordiei, al dezbinării nu se dezminte.L-o fi citit pe Sun Tzu, Arta Războiului? Sau, poate, s-o fi dus la Muzeul Țăranului Român, unde se vorbește despre Brukenthal. Mă lipsesc de discursul său pentru „coperare”, după  trei luni de criză politică, nimica toată pentru  președintele as în arta amânării. Poate mai mult, sunt convinsă. Urmează marea dezbinare  între vaccinați și nevaccinați, la întâi decembrie. Făcând un exercițiu de imaginație : dacă ar fi suspendat cumva președintele, i-ar lua locul omul doi în stat, Flo- o- rin  Cîțu, ca președinte interimar al României. Și ce discurs ar ține micuțul!

În ce-l privește pe Iohannis și hybrisul său care dă pe dinafară, l-aș lăsa singur sub Arcul de Triumf ca să spună nu numai „guvernul meu, ci și „Romănia mea” (cu â inpronunțabil).

Să recapitulăm datele anului astral, că-s uitate: 23 martie –Chișinău, 28 noiembrie-Cernăuți,1 decembrie 1918 –Alba Iulia. În anul Centenarului, Unirea era batjocorită de un actor din Las Fierbinți, glumărind: nu Centenar, Celentan.Și-mi aduc aminte de un ministru al Învățământului, „mittel european”, care se lăuda cu isprava juneții sale, când urina pe hartă.Năbădăiosul catalan Carles Puigdemont e nimica toată față cu un teleast transilvan, care pledează răzbit pentru soluția federalizării.

Am văzut cu ochii mei, la Satu Mare, statuia lui Vasile Lucaciu, mânjită cu inscripții defăimătoare. Am pus o floare la picioarele unionistului, pe soclul lui Cornel Medrea.Oare generalul Nicolae Ciucă îl va asculta pe generalul Radu Theodoru, care dă mereu răspunsuri documentate provocărilor antiromânești?

Ar mai fi de subliniat faptul că mai întâi România a fost unită din punct de vedere cultural, prin cei 14 membri fondatori din provincii: trei din Transilvania (George Barițiu, Timotei Cipariu, Gavril Munteanu), doi din Banat, doi din Maramureș,doi din Bucovina,trei din Basarabia, doi din Valahia sud-dunăreană, asta la 1866; apoi, în 1867, s-au alăturat reprezentanții Moldovei unite la 1859 (Alecsandri, Negruzzi, V.A. Urechia, Nicolae Ionescu) și ai Țării Românești (Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti, Ion C. Massim, Titu Maiorescu). Din acest motiv mă strânge-n spate  spusa unui prieten din București : că stă pe strada N.Iorga (istoric).Cum? Au nevoie trecătorii de precizarea istoric, privindu-l pe Iorga?

Pe crucea preotului cărturar Ioan Lupaș, din cimitirul mănăstirii Cernica, stă scris: „Istoria ne învață să cunoaștem trecutul, să înțelegem prezentul și să credem în viitorul României.”A stat șapte ani în zeghe. N-a fost destulă închisoarea maghiară. A fost exclus din Academie în 1948, a rămas fără pensie, în ‘50 și  întemnițat la 70 de ani, adus de la Sibiu la Jilava cu duba și sac în cap. Judecat abia în ’54, a făcut pușcărie la Sighet. în celulă cu Ion Nistor. În guvernarea Goga (‘37-‘38), a fost ministrul Cultelor și Artelor

Zilnic, preotul Ioan Lupaș a ținut o slujbă concisă (utrenie), până la 87 de ani, când a murit. Ruga lui ar trebui rostită de toți, împreună: „Varsă rana milei, Stăpâne ceresc/ Scapă de primejdii neamul românesc.”