PRONIA
MANTUITOARE
Fericitul
Trifon Turkestanov
Împarate al veacurilor, Care fara
stricaciune pururea esti, Cel Ce cu puterea mântuitoarei Proniei Tale în a Ta
dreapta tii toate caile vietii omenesti, Tie multumire Îti aducem pentru toate
binefacerile Tale cele stiute si cele tainuite, pentru viata pamânteasca si
pentru bucuriile ceresti ale Împaratiei Tale celei ce va sa fie. Tinde dar si
de-acum înainte milele Tale peste noi, cei ce-Ti cântam: Slava Tie, Dumnezeule,
întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea
lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru
toate”, p. 123
Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXI(2021), nr. 457(1 –15 Noiembrie)
Dragii mei
enoriași!
Măreția Creatorului. Viața
noastră este o călătorie printr-o lume și un spațiu geografic. Pentru unii e
mai lungă, pentru alții mai scurtă; pentru unii mai ușoară, pentru alții mai
grea. Atunci când mergem într-o excursie, privim cu atenție în jur și admirăm
frumusețile naturii, creațiile de tot felul ale omului, localitățile prin care
trecem, manifestările oamenilor etc.
Câți
dintre noi mai găsim timp și dispoziție să admirăm atent traseul vieții
noastre, natura înconjurătoare, măreția bolții cerești, frumusețea universului microscopic! Ne mărginim cel mai
adesea la trebuințele biologice imediate, fie că e vorba de mâncare, de
băutură, de îmbrăcăminte, de transport, de adăpost sau de starea materială, de
agonisirea unor bunuri, de obținerea unor funcții, fie că e vorba de sănătatea
și educația noastră sau a celor dragi nouă. Și anii se duc pe rând, iar noi ne
dăm seama de asta doar la o sărbătoare, la o aniversare, la pierderea unei
rude, colegi, apropiați, cunoscuți. Trăim atunci o clipă de luciditate și
percepem cât suntem de firavi, de neputincioși, de grăbiți să trecem pe scena
vieții spre un ,,dincolo” despre care știm atât de puțin!
Doamne și
câte ar fi de văzut! Ochi avem, dar nu le vedem; urechi avem și nu le auzim;
miros avem și nu le simțim; gust avem și nu le percepem!
Priviți
relieful din jur și minunați-vă! Poate vedeți munți semeți, zgârâind cerul cu
vârfurile lor semețe, acoperite de zăpezi, cu mantii uriașe de păduri, cu
poieni și luminișuri, cu steiuri golașe, cu stânci și prăpăstii amețitoare, pe
fundul cărora se aud clipocind pâraiele! Vedeți coastele lor străpunse de
peșteri, ce li se strecoară ca niște șerpi prin măruntaie. Auziți foșnetul
codrilor, cântecul păsărilor, boncănitul cerbilor, urletul lupilor, răcnetul
urșilor, behăitul oilor, fluierul ciobanilor sau lătratul câinilor la stâne.
Poate
vedeți dealuri și colnice, podișuri și ocini întinzându-și spinările rotunjite
până dincolo de orizont. Priviți-le primăvara, când sunt toate-n floare!
Priviți-le vara, când sunt pline de rod; priviți-le toamna, când vă desfată cu
gusturile, culorile și frumusețile lor! Priviți-le iarna, când sunt acoperite
de zăpadă, ca o mireasă cu voal și rochie potrivită! Unele sunt acoperite de
păduri, altele de pășuni și fânețe, altele de livezi și vii, altele de culturi diverse. Sunt brăzdate de râuri și pâraie, ori
de văi seci. Vedeți aici mulțime de sate risipite, care mai de care cerându-și
dreptul la o părticică din acest rai pământean. Vedeți vite de tot felul,
oameni lucrându-și pământul, totul după o rânduială stabilită de generații de-a
lungul veacurilor.
Poate
vedeți în jur câmpii nesfârșite, sorbind cu nesaț lumina și căldura, ori
picurii ploii dezlănțuite. Culturi de toate felurile pregătesc pe-ndelete hrana
de mâine; spicele se pleacă smerite sub greutatea boabelor, alături de porumbi,
de floarea-soarelui, de rapiță, de multe altele. Păsări și animale sălbatice felurite rătăcesc
prin locuri ferite, căutându-și hrana lor.
Poate
vedeți râuri, fluvii, marea sau oceanul unduindu-și valurile. În ele mișună
peștii și tot felul de animale specifice. Adâncurile apelor ascund forme,
plante și vietăți de o frumusețe aproape nepământeană. Între toate există un
echilibru, o relație, o armonie.
Poate
aveți timp să priviți cerul cu soarele măreț, ce-și urmează drumul lui neabătut
de mii și milioane de ani, împărtășind făpturilor lumină și căldură, făcând
posibilă viața pe pământ. Poate aveți puterea de a opri televizorul într-o
noapte și a ieși afară, îndreptându-vă privirile spre cer. Veți vedea luna ca o
pâine coaptă, milioane de stele răspândite-ntr-un spațiu ale cărui dimensiuni
mintea omenească nu le poate cuprinde. Și toate străbat pustietățile cosmice cu
viteze diferite, pe trasee diferite, dar cu o precizie de ceasornic.
Astronauții care au parcurs aceste abisuri nesfârșite, vorbesc de o ,,muzică” a
astrelor, care, în mișcările lor de revoluție și de rotație, produc sunete de o
armonie cu adevărat cerească.
Poate
aveți posibilitatea să intrați într-un laborator și să priviți prin lentilele
unor microscoape de performanță, care măresc lucrurile de mii de ori. Veți fi
uimiți să constatați acolo, sub lupa microscopului, altă lume, un microunivers fascinant. Materia
este descompusă în părțile ei cele mai mici, pe care, în mod obișnuit, le numim
atomi. La rândul lor, aceștia sunt formați din protoni, neutroni și electroni.
Aceștia se rotesc, asemenea planetelor în jurul Soarelui, în jurul nucleului.
Toate respectă cu strictețe legi numai de ele știute, care le dau o ordine și o
rânduială uimitoare.
Poate
aveți timp să priviți o floare, o frunză, un pom, o gâză, o pasăre, un animal
oarecare. În toate este atâta frumusețe, cum nu se poate descrie în cuvinte.
Câtă drăgălășenie întâlnim la puii de
pasăre și de animale! Priviți mieii și iezii primăvara și vă convingeți.
Ce parfumuri degajă florile, ce gusturi extraordinare au fructele și legumele.
Imaginați-vă
cât se trudește un pictor să picteze un tablou reprezentând o floare sau un buchet de flori, un animal,
un om. Cât se chinuie un sculptor să
realizeze o statuie, care să reprezinte pe un om oarecare. Chiar dacă
lucrarea pictorului sau a sculptorului ar fi perfecte, lor le-ar lipsi ceva:
Viața. Priviți natura din jurul dumneavoastră și vedeți plantele, animalele
și oamenii. Toate au viață. În toate
pulsează această energie extraordinară
un timp mai lung sau mai scurt. Cu câtă măiestrie au fost și sunt create
toate, fiecare după felul ei. Privindu-le, nu poți să nu exclami, chiar ateu să
fii, precum un Voltaire altădată: ,,Universul mă încântă și nici pot gândi
măcar,/Că poate exista ceasul fără un ceasornicar!”
Nu puteau
apărea atâtea frumuseți, bunătăți și armonii din întâmplare. Dacă vezi niște
urme pe drum, îți poți da seama că pe acolo a trecut un om, o vacă, o oaie, un
porc, un câine, o găină, o mașină, un tractor sau altceva, chiar dacă n-ai
văzut autorul urmelor. Privind toată natura din jurul nostru, cu toate ale ei,
nu poți să nu înțelegi că ea are un Creator, un Artist genial, care a creat-o
și o conduce. Și ar trebui să mai înțelegem ceva: că tot acest rai pământean l-a sădit Dumnezeu pentru Om,
pentru neamul omenesc din toate timpurile și din toate locurile. L-a numit pe
om regele creației Sale și i-a dat-o în primire s-o stăpânească. Natura nu este
a Omului; este a lui Dumnezeu încredințată Omului. Omul poate s-o stăpânească,
s-o folosească, s-o îngrijească și să-și asigure existența în ea și din ea. Va
trebui însă ca să-I restituie Creatorului darul ce i l-a încredințat:
nealterat, nedistrus. Fiecare pom, fiecare animal, fiecare gâză există cu voia
și cu știrea lui Dumnezeu, spre folosul omului.
În
contextul celor de mai sus, nu putem decât să exclamăm asemenea psalmistului:
,,Mari
și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!
*
Cuvinte părintești. Din scrierile marelui și regretatului ierarh
al Maramureșului, Arhiep. Justinian
Chira, redăm mai jos câteva fraze, care arată uimirea autorului în fața
măreției unui fenomen natural:
,,Amurgul
este ca o sărbătoare permanentă. Atunci bărbatul își termină munca lui, indiferent
în ce domeniu lucrează și, obosit, se întoarce către cămin. Trebuie să se
întâlnească cu soția, că de o zi întreagă n-a văzut-o, dar o zi întreagă s-a
gândit la soția lui. Acum se grăbește să-și întâlnească copiii, să se bucure de
ei; acum se întâlnește omul cu familia. Acum vine acasă, la căminul lui, să se
bucure de liniștea înserărilor, de liniștea amurgului. Este același lucru, ne-a
rămas aceasta ca o reminiscență a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Adică
bucuria pe care o simțea Adam – gândiți-vă ce bucurie simțea Adam, când venea
și se întâlnea cu Tatăl său, cu Dumnezeu. Vă rog, imaginați-vă, faceți puțin uz
de imaginație și de gândire, întâlnirile acestea ale lui Dumnezeu cu omul. Cât
de fericit a fost omul că venea să se întâlnească cu Cel ce l-a creat! Dar cât
de fericit era Dumnezeu că se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu
fericire și bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul și Creatorul cu
omul. E extraordinar de miraculos! Și de atunci a rămas acest Dar.”
*
File de jurnal – 8 Oct. 1982. ,,Ieri am fost la Severin după-amiază. M-am dus
la Biblioteca Județeană să lucrez la Coloana
Infinitului, vol. II, în timp ce mămica a vândut struguri în piață. Abia mă
pusesem la lucru, când a venit Domnul V. P., directorul bibliotecii și m-a
chemat în biroul dumnealui. Mi-a împărtășit o parte din necazurile sale. În
primul rând, problema cu Odobleja a dat greș. Își pusese mari speranțe în Iosif
Constantin Drăgan. Acesta îi vorbea de o viitoare academie dedicată lui Odobleja.
Toate s-au surpat, când s-a aflat la Consiliul Culturii. A ieșit cu mult
tărăboi. I-au interzis să mai poarte
legături cu Drăgan și să mai implice în astfel de legături biblioteca. Nu știe
prea multe, doar că președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă
Mehedinți, E. P., l-a luat în obiectiv și-i face tot felul de șicane. R.,
subalternul său și prietenul lui E. P., îi continuă opera acestuia. Nu
lucrează, umblă de colo-colo și răspândește tot felul de bârfe. De curând, R. a
făcut o boacănă mai mare. S-a bătut, mai bine-zis a bătut pe soțul uneia
dintre colegele sale și apoi l-a dat în
judecată pentru calomnie. Au fost pe la tribunal și și-au făcut multe necazuri
și neajunsuri. În orice caz, colega bibliotecară, pe al cărei soț l-a bătut R.,
i-a dat acestuia cu tocul pantofului în cap. Halal intelectuali!
Domnul P. este un omuleț
mărunțel, slăbuț, melancolic, ambițios, dar fricos, egoist. Ar vrea să facă
multe și de toate, dar, ori nu le
termină, ori nu-i mai iese mare lucru. Cred că invidiază pe cei care pot să
lucreze și să realizeze ceva (…). Nu
poate ține controlul instituției pe care o conduce. Problematic, bănuitor, de
toți se teme, pe toți îi critică, de toți se plânge. Cred că problemele îl cam
depășesc. Eu îl stimez pentru agitația dumnealui, pentru planurile mărețe, pe
care le schimbă de la o lună la alta.
E vineri seara. Mi-e
sufletul bolnav. Azi a avut loc la
Malovăț ancheta privind conflictul meu cu pictorul Ivănescu. L-am luat pe
inspectorul Virgil Preda, preot, cu mașina de la gară și pe protopopul Pufan
Crăciun de la protoierie. Au stăruit de mine, înainte de a ajunge la Malovăț,
să îl iert pe Ivănescu. Asta după ce s-au convins că sunt destule capete de
acuzare bine fondate. La Malovăț au venit mulți martori. Nu mi-a plăcut cum a
decurs ancheta. Aceasta cu toate că fiecare afirmație calomnioasă și infracțiune
a pictorului le-am doborât rând pe rând, iar în ultimă instanță, înțelegând că
l-am prins bine în frâu, și-a cerut iertare. Copilării! După ce te terfelește
și te târăște prin noroi, îți spune ,,pardon” și apoi te întreabă: ,,- Ei, ce
mai vrei? Nu-i destul?”
Pictorul nu a recunoscut,
totuși, niciuna din toate infracțiunile de care
era acuzat. A afirmat că ,,le-a zis în sens satiric!” Nu ar fi zis că sunt ,,copil de legionar”, ci
că ,,ne-am purtat față de el ca niște hitleriști”, ,,am vrut să-l batem cu
bastoanele, l-am maltratat” etc. A scos apoi niște pastile și, fățiș, le-a
luat. A arătat o dovadă medicală, din care reieșea că e hipertensiv și are
anumite afecțiuni și la sistemul nervos. Inspectorul Virgil Preda cred că a avut legătură cu el în prealabil. Felul cum
a redactat procesul verbal nu m-a mulțumit. M-a indignat. Însuși faptul că l-a
redactat într-un singur exemplar de trei pagini, dintre care doar una, care
avea câteva rânduri, a fost semnată, a lăsat loc la bănuieli. Nu le convine că
am făcut acțiune penală. M-au amenințat că mă vor pedepsi pentru că nu am luat
aprobarea prealabilă a mitropoliei. Nu le convine pentru că voi reține
pictorului bani pentru materialele și lucrările ce i le-am efectuat, deși
intrau în sarcina lui, conform contractului. Chiar și observațiile la soluția
tehnică și materialele neadmise folosite nu trebuie scoase în evidență. Abia
acum fac legătura și cu cele ce-mi spunea Săvescu, secretarul Comisiei de
Pictură a Patriarhiei. Cât mafiotism! Câtă încrengătură de interese meschine pe
seama sfintelor biserici. Ce-au ajuns, Doamne, sfintele Tale lăcașuri!
Când i-am spus lui Preda că eu nu iau taxe la servicii,
mi-a râs în nas, m-a privit de sus și mi-a spus: ,,- Ehei, fecioraș, neoficial
îți spun, că greșești și mai târziu vei regreta! Nu strica obiceiurile și lasă
lucrurile așa cum le-ai găsit, că nu-ți strică dacă-ți intră câte ceva în
buzunar mai pe sub mână! Oficial, însă, te apreciez și te felicit! Fă cum
crezi!”
Halal inspector! Când a
venit vorba, în timpul anchetei, de instanțe judecătorești, de prezența
preoților în astfel de instanțe, inspectorul a spus că lumea și chiar și
judecătorii îi denigrează pe preoți. Numai ce auzi șușotindu-se-n culise: ,,-
Io-te popa, io-te popii, veniră și aici! Nu le mai ajunge!” I-am reproșat că
,,adevărul, cinstea și dreptatea nu mi-e frică niciodată să le apăr, indiferent
de riscuri și de consecințe!”
A fost o victorie azi,
dar o victorie care m-a lăsat pustiu și indignat. Seara am ascultat o muzică
turcească și am plâns ca un copil. Sau poate ca un prost!”
*
Hora
celor duși. Redăm mai jos cântecul cu acest titlu,
interpretat de regretatul Petrică Mâțu Stoian. Este un fragment din
cântecul funerar din nordul județului Mehedinți, cunoscut sub denumirea
generală de Zori. Doina aceasta se cântă și când se dă ,,hora de pomană”
pentru cei decedați. Petrică Mâțu-Stoian, strălucitul interpret al
muzicii populare mehedințene ne-a părăsit pentru totdeauna. Îl plânge
Mehedințiul și toată România, fiindcă cântecele lui ne mergeau la inimă
fiecăruia dintre noi. Erau ale noastre, dar, interpretate de el, căpătau
parfumul calității și al stilului său inconfundabil. Cu Petrică Mâțu-Stoian și
cu cântecele lui treceam mai ușor prin viață, învingeam cu mai mult curaj
greutățile și necazurile, ne regăseam în clipele de deznădejde și de
singurătate. Cântecele interpretate de el deveneau glasul părinților și al
strămoșilor venit din adâncuri de vreme în adieri de-alean și dor. Și datorită
lui Petrică Mâțu-Stoian ne simțeam mai legați de glie, de țară, de istorie, de
tot ceea ce a avut neamul românesc mai frumos. Și datorită lui Petrică
Mâțu-Stoian noi, mehedințenii, am intrat mai bine și mai profund în circuitul
valorilor culturii naționale. Nu l-a răpus cancerul și covidul sau bolile
coronariene, dar l-au răpus incompetența și amatorismul. Prin moartea lui ar
trebui să înțelegem o dată mai mult cât de importanți sunt profesioniștii în
toate sectoarele de activitate, dar mai ales în domeniul medical.
Nu știu dacă s-a gândit vreodată, de câte ori
a cântat Hora celor duși, că și-o cântă sieși. S-a văzut aceasta, când,
pe străzile Craiovei, ca altădată pe străzile Bucureștiului, la înmormântarea
Mariei Tănase, miile de participanți urmau cortegiul, plângând, alături de
milioanele de telespectatori din țară și din lume, ascultându-l cântând acest
cântec sfâșietor. Era o dovadă în plus că între cele două vieți și cele două
lumi, - cele de aici și cele de dincolo -, există, totuși, o punte de legătură,
calea dragostei și-a dorului, a cântecului și a speranței.
,,Jucați, lume, petreceți, lume, lume,
Cu toți fericiți sunteți, lume, lume,
Numai cei de sub pământ, lume, lume,
Nu mai văd, nu mai aud, lume, lume.
Sărac-tinerețea mea, lume, lume,
S-o cununat cu moartea, lume, lume!
Am fost cândva pe pământ, lume, lume,
Acuma zac în mormânt, lume, lume.
Floare fui, floare tracui, lume, lume,
Pe fața pământului, lume, lume.
Viață, viață trecătoare, lume, lume,
Te-ai stins ca o lumânare, lume,
lume.
În mormânt adânc și rece, lume,
lume,
Nu am cu cin-mă petrece, lume, lume.
Nu văd soare răsărind, lume, lume,
N-aud păsări ciripind, lume, lume
Jucați, lume, chiuiți, lume, lume,
Pe mine mă pomeniți, lume, lume,
Jucați, lume, chiuiți, lume, lume,
Pe mine mă pomeniți, lume, lume.”
*
In memoriam: Dr. Constantin Arseni. Constantin
N. Arseni (1912 – 1994), a fost unul dintre cei mai străluciți medici
neurochirurgi români, profesor universitar și director al clinicii de
Neurochirurgie a Facultății de Medicină din București, discipol și continuator
al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești. A fost
membru titular al Academiei Române (1991). A scris numeroase cărți de medicină,
studii și articole, a participat la congrese, simpozioane și întruniri
științifice din țară și din străinătate. Doctorul Arseni era o voce care se
făcea auzită, fiindcă toate celelalte din jur tăceau mâlc s-o asculte.
Era renumit în lumea
medicală și nu numai pentru competența sa profesională, pentru demnitatea,
cinstea și corectitudinea de care dădea dovadă la tot pasul. Nu auzise nimeni despre Doctorul Arseni că ar
fi luat bani de la cineva pentru vreun serviciu medical, cu toate că făcea
operații deosebit de grele, cu toate că salva multe-multe vieți.
La 28 aprilie 1984 am
discutat cu Doamna Virginia și Domnul Iulian Dragomir din Baia de Aramă,
asistenți medicali la spitalul din acel oraș. Mi-au spus, printre altele, că
Dr. Arseni din București este cel mai de seamă neurochirurg din țară și unul
dintre cei mai buni din lume. La un meci, un sportiv polonez a suferit un
accident. L-au adus pentru operație. Doctorul Arseni a refuzat să intre în
operație, până nu i se achită suma de 60.000 de dolari. Uimiți, reprezentanții
polonezi ai echipei s-au adresat ambasadei de la București. Doctorul Arseni
nici n-a vrut să audă, ca să mai lase din preț. Când au acceptat cei din
ambasadă prețul, el le-a spus: ,,- Mie nu-mi dați nimic, dar de banii ăștia
îmi aduceți aparatul acela de la voi, care-mi trebuie mie să-mi completez
aparatura cabinetului!”
Tot familia Dragomir mi-a relatat un
fapt aproape de necrezut despre același medic. Cu câțiva ani în urmă, un fiu al
președintelui Ceaușescu a suferit un accident și trebuia operat de urgență.
Doctorul Arseni a refuzat. A venit doamna Ceaușescu și a încercat să-l
intimideze, amenințându-l. ,,- Ei, ce dacă-i fiul lui Ceaușescu, cucoană! E
tot om, iar eu sunt tot om. Am operat de dimineață! Acum, ai dumneata garanția
că eu mai sunt capabil să fac o operație de șapte-opt ore? Dacă moare, eu
răspund!” Au stăruit, l-au implorat. ,,- Bine, îl operez! Vă costă două
milioane de dolari!” ,,- Două milioane de dolari!?” ,,- Așa cum ați auzit!” Au
încercat să-l înduplece. Degeaba. Două milioane și nimic mai puțin. S-a dus
însuși președintele la el, dar degeaba. Nimic. ,,- Pentru ce-ți trebuie două
milioane, domʼle?” l-a întrebat președintele. ,,- Am nevoie pentru a
cumpăra un aparat din Anglia și nu am bani. Dacă aș avea aparatul acela,
operațiile mele ar fi superioare celor de acum!” Imediat a trimis președintele
un elicopter special în Anglia și a cumpărat aparatul respectiv și i l-a
adus. Câtă nevoie ar fi de asemenea
oameni în toate timpurile și în toate locurile!
*
Nevasta lui
Mitică. Era după război. Se auzea de colectivizări,
dar încă nu se trecuse la operațiile propriu-zise. Mai existau familii destul
de bogate, în ciuda cotelor și birurilor de tot felul ce se puneau asupra
populației. Mitică era dintr-un sat din Mehedinți, om sărac, cu nevastă și trei
copii mici. Tot amânase el armata, dar până la urmă n-a mai avut încotro și s-a
dus s-o facă.
A fost repartizat la o unitate în Munții Banatului, destul de izolată.
Doar două sau trei sate erau mai apropiate. Acolo se mai duceau soldații, cu
învoire, să-și mai cumpere câte ceva de pe la cooperativă, să mai lege
prietenie cu câte o fată sau văduvioară.
Mitică era om voinic, puternic, harnic. Nu-i era frică de muncă, ba chiar
simțea plăcere să muncească. Mulți dintre oamenii înstăriți din acele sate,
care aveau câte o fată sau două, căutau cu orice prilej să pescuiască printre
soldați vreunul de ginere în casă. Mitică, fiind și mai în vârstă cu 2-3 ani
față de colegii lui, părea un om mult mai serios și demn de încredere. Se
țineau fetele scai de dânsul. Nu se grăbea nici el să-și dezvăluie secretele de
acasă, mai ales că la fiecare învoire se întorcea la unitate cu brațele pline
de bunătăți primite în dar de la ,,prietenele” sale de prin sate.
Dintre toate tinerele care s-au agățat ca scaiul de Mitică, una ținea
morțiș să-l oprească, să se mărite cu el și să-l aducă părinților ginere în
casă, așa cum își doreau ei atât de mult. Îl chema în casa lor, îi arătau toate
câte aveau, încercau să-l convingă că sunt oameni bogați și că, dacă va lua-o
de nevastă pe fiica lor, va fi un om fericit. Îl ospătau cu ce aveau mai bun,
îi dădeau pachet la unitate, ba de multe ori venea fata la poarta unității și-i
aducea de-ale gurii.
A venit vremea eliberării pentru Mitică. Abia aștepta să ajungă acasă, la nevastă și copii. Trebuia să
se descotorosească însă de bănățeancă. Nu vrea s-o lase plângând. Până la urmă
a găsit soluția. I-a spus: ,,- Dacă vrei să te măriți cu mine, trebuie să mă
urmezi în Oltenia! Eu aici nu rămân!” ,,- Avem de toate aici, avem o avere, iar
eu nu am frați!” ,,- Aici e de muncă! Nu, nu rămân! Dacă mergi cu mine în
Oltenia, eu nu te pun să faci nimic!” ,,- Cum nimic?” ,,Nu te pun să deschizi
și nici să închizi poarta!” ,,Dar cine o deschide și cine o închide?” a
întrebat fata. ,,- Nimeni, fiindcă n-am poartă! Am un mărăcine culcat în locul
porții și pășim peste el!” ,,- Vai de mine, n-am mai auzit! Dar mă duc și eu cu
vitele!” ,,- Nuu, nici vorbă! Nu te
duci, fiindcă eu nu am vite!” ,,- Merg la câmp, la muncă!” s-a grăbit
bănățeanca. ,,- Nu, fiindcă nu am pământ!” ,,- Atunci cu ce trăim?” ,,- O să
vezi tu! Eu nu te pun nici să gătești, nici să pui masa, ori să speli vasele!”
,,- Cine face toate astea?” ,,- Păi, mergem la muncă la oameni, cu ziua! La
prânz, ne așezăm pe iarbă și vine proprietăreasa și ne pune masa. După ce
terminăm de mâncat, noi plecăm la muncă
și ea strânge masa, spală vasele! La fel și seara!”
Când
a auzit bănățeanca ce perspective ar aștepta-o în Oltenia, i-a trecut cheful de
măritiș și dragostea de Mitică. Așa s-au despărțit în bune relații, fiecare
ducându-se la ale sale.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a
primit câteva ajutoare și donații,astfel: Domnul
Prof. Virgil Sfetcu din București, fiu al satului Bârda: 400 lei; Domnul Ing. Marin Zăuleț din
Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul
Popescu George – Laurențiu din Tr. Severin, Domnul Ing. Octavian Cudalbu din Baia Mare(MM) și Domnul Michescu Nelu – Cristinel din
Puținei(MH): câte 200 lei; Domnul Curea
Constantin din Cerneți, fiu al satului Bârda, Doamna Mihaela Nicolae din Bragadiru (IF), Doamna Mehedințu Elena din Brașov, Doamna Mema Mariana din Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Doamna Roman Carmen din Tr. Severin și Familia Ciurel din Tr. Severin: câte 100 lei; Domnul Paicu Angelu-Gigi din Timișoara și Domnul Bobiți Marius din Tr. Severin,
fii ai satului Malovăț și Damna Rolea
Viorica din București, fiică a satului Bârda: câte 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Joi, 11 Noiembrie, am întreprins o acțiune caritabilă la Azilul de
bătrâni din Ilovăț. Le-am dus mâncarea de prânz, constând din ciorbă de
perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă de porc la grătar cu piureu, cozonac,
mere, suc și apă minerală. Le-am mai dus 35 perechi papuci de casă, 10 fețe de
masă și calendare. Mâncarea a fost pregătită de Firma de Catering ,,Casa
Costea” din Izvorul Bârzii. Banii pentru papuci și fețele de masă au fost
achitați din acontul Doamnei Dr. Ionescu
Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș, iar restul din banii parohiei, așa că au
participat astfel toți susținătorii și enoriașii parohiei noastre. Preotul a
fost însoțit de Domnii Dima Vasile și Nistor Petre, consilieri parohiali.
Considerăm că a fost o acțiune reușită.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor celor ce-au contribuit și s-au ostenit
pentru ea!
*
Am cumpărat
de la Mănăstirea Sihăstria din jud. Neamț 360
exemplare din cartea Arhim. I. Bălan, Călăuză
ortodoxă în familie și societate. Am început deja distribuirea ei. Am
trimis prin poștă până acum 123
exemplare persoanelor din afara parohiei, care au ajutat parohia cu cel
puțin 100 lei în perioada 1 Decembrie 2020-30 Noiembrie 2021. Am
început deja distribuirea cărții în parohie. Vor primi cartea, gratuit, toate
familiile din parohie, indiferent dacă au achitat sau nu ceva pentru
contribuția de cult. Singura condiție este ca să vină la biserică, să ridice
cartea și să semneze de primire. Până la închiderea prezentei ediții s-au donat
în total 160 exemplare. Reamintim că
banii pentru aceste cărți au fost achitați din acontul Doamnei Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș. Dumnezeu
să-i răsplătească jertfa!
*
Publicații. Preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva
materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 456, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 7 Noiembrie 2021, ediție și
on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 11 nov. 2021, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Pamfil Șeicaru și Mănăstirea ,,Sfânta Ana”, ctitoria sa de la Orșova, în
,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,
an. XXIII(2021), nr. 104(11 nov.), p. 12;
Fișa
preotului Dvs., cuprinzând biobibliografia sa, a apărut în lucrarea Milenarium. Dicționarul enciclopedic al
scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea, Bacău, Editura
,,Armonii Culturale”, 2012, vol. III, pp. 523-532. Următoarele pagini, 532-538, sunt dedicate lui Cristian Stănciulescu-Bârda, fostul
cântăreț al parohiei noastre. Precizăm că în acest volum mai figurează
următorii mehedințeni: Prof. Cornel
Boteanu de la Bala și Prof. Titu
Dinuț de la Șișești. Bineînțeles că mai sunt și alți mehedințeni, dar în
celelalte volume ale seriei. Coordonatorul colectivului editorial al acestei
monumentale lucrări este cunoscutul și renumitul editor, poet, scriitor,
publicist și om de cultură, Domnul
Gheorghe Stroia.
*
Zâmbete. ☺La un
congres al P. C. R. s-a dus și Bulă. Când vorbea Ceaușescu, el ședea și-l
privea lung, pierdut, cu profundă admirație și spunea în șoaptă: ,,- Ce minte,
dom'le! Ce minte!”☺Se spune că la congresul P. C. R. participau doi prieteni,
Luțic și Vasile. Vasile a luat cuvântul într-una din zile și a spus:
,,Tovarăși, este adevărat că s-a realizat foarte mult la noi în țară în ultimii
ani, însă eu nu înțeleg anumite lucruri: avem vaci, dar unde e laptele, untul,
brânza; avem porci, dar unde-i carnea; avem păsări, dar unde sunt ouăle?” A
fost asigurat Vasile că toate se vor rezolva. A doua zi în magazine au apărut:
carne, lapte, brânză, ouă, unt și alte produse alimentare din abundență. La
congres a luat cuvântul Luțic, care a spus: ,,Tovarăși, am trecut prin magazine
și am văzut și carne, și lapte, și unt, și ouă, dar unde e prietenul meu
Vasile?” ☺În
U. R. S. S. s-a lansat un concurs de bancuri politice. Premiul întâi: zece ani
de pușcărie; premiul doi: tot atât; premiul trei: la fel! Pe fiecare loc s-au
situat câteva mii de concurenți.
*
Procese. În ziua de 4 Noiembrie,
parohia noastră a avut proces cu Primăria Malovăț pentru nepunerea în aplicare
a unei hotărâri judecătorești din 2010 rămasă definitivă și irevocabilă privind
eliberarea unui titlu de proprietate. Am crezut și am înțeles toate argumentele
și promisiunile primarilor, dar au trecut, totuși, 11 ani! Instanța ne-a dat
termen până pe 27 ianuarie 2022, ca să găsim între timp o posibilitate amiabilă
de rezolvare. Noi nu vrem decât titlu, așa cum a hotărât instanța. Orice alte
negocieri sunt inutile. Amin.
*
Botezuri.
Înmormântări. În ziua de 13 Noiembrie am oficiat Taina Sfântului Botez
pentru Michescu Mira-Georgiana, fiica
Domnului Michescu Ionuț-Andrei și a Doamnei Bobiți Claudia-Petronela din
Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 3 Noiembrie am oficiat slujba înmormântării
pentru Borcilă I. Elena(86 ani) din
Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
Anunțuri. ►Începând cu 1 Noiembrie, brutăria care ne livrează pâinea pe care o
donăm sau o vindem la biserică ne-a anunțat că a scumpit pâinea. De la 0,70
lei/buc. a făcut-o 0,80 lei/buc.
Această scumpire se datorează scumpirii făinii, transportului etc.
►Au sosit
calendarele-foi. Costă tot 5 lei/buc. Avem
suficiente. În curând vin și agendele.
►Cineva are de
vânzare purcei de prăsilă, rasa Marele Alb.
*
Program. În cursul
lunii Decembrie avem următorul program de slujbe: 4 Dec.(Malovăț-Bârda); 5
Dec.(Bârda); 6 Dec.(pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 11
Dec.(Malovăț-Bârda); 12 Dec. (Malovăț);
16 Dec.(spovediri și împărtășiri în
Bârda, la biserică și n sat); 17 Dec.(spovediri
și împărtășiri în Malovăț, la biserică și în sat); 18 Dec.(Malovăț-Bârda); 19
Dec.(Bârda); 20, 21, 22 Dec.(Colindul
cu Crăciunul în Malovăț pe traseul cunoscut); 23, 24 Dec.(Colindul cu Crăciunul în Bârda, pe traseul cunoscut); 25 Dec.(Malovăț); 26 Dec.(Bârda); 27 Dec.(Malovăț).
În restul timpului, la orice oră din zi
sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu