Mihai Giurgea - Universitatea analfabeților

 

Universitatea analfabeților

By Mihai Giurgea

 

Adevărul despreUniversitatea București. Crema cremei!

 

 

Catastrofa învățământului universitar

 

autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti

(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)

 

 

 

Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere.

 

Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley).

 

Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ“roman”,“novel”, ori “poem”).

 

Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

 

- pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;

– verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;

– “Obijnuit” e incorect;

– “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;

– “să de-a” e incorect (corect e “sădea”);

– nu se zice “propiu”, ci “propriu”;

– “them” nu poate înlocui “their”;

– nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;

– “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);

– “combinated” nu există în engleză;

– “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);

– “writted” e incorect, în loc de”wrote“;

– “poetry” nu e identic cu “poem”;

– “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;

– “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;

– “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;

– “beautifuly thing” e incorect;

– “tryed” e incorect;

– “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);

– “tooked place” e incorect;

– tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;

– “Romeo and Juliet” nu e un roman;

– “Romeo and Juliet” nu e un poem;

– Shackspear nu se scrie astfel.

 

 

 

Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni.

 

Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche, ”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

 

Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet,http://www.referat.ro/.

 

O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe“. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“.

 

Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii).

 

Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă).

 

Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare.Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe.

 

Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

 

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint“. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, “romanul” se numeşte “novel”.

 

 

Universitatea zulusă

 

Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)

World University Rankings =Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):

 

- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;

 

- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;

 

- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;

 

- Universitatea Bucureşti era pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;

 

- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;

 

- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;

 

- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;

 

- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)

 

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

 

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

 

Codă

 

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie (!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

 

Fac încă patru profeţii :

 

1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

 

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

 

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

 

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.

 

Cine e de vină?

 

Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie si de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

 

·  Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns in final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci).

 

·  Statul, care după absolvire, a angajat in masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! In ultimii 7 ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales in învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit.

 

·  Statul, care a mărit in permanență nivelul salariului minim si a forțat si firmele private sa-i “răsplătească” pe imbecili.

 

Socialiștii au făcut “protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit si ei din greu (ca orice socialist respectabil).

 

Pe scurt, statul social a creat o piață de desfacere pentru idioțenie: păi atunci, de ce va mirați ca a ajuns sa fie condus de idioți?

 

 

Concluzie: e bou? Lasă-l să moară de foame!

 

·  Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapa degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!

 

·  Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit in loc de bani…paie. Adică exact ce merita.

 

 

Moartea e cel mai bun judecător; foamea e cel mai bun profesor.

 

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e in stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata si i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.

 

De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: vroiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză! Așa ca, hai, marș afară! Du-te si îngroașă coada șomerilor!

 

România o sa fie mai puternică după ce o sa mori tu de foame!

Sursa: RADU GABRIELA