Adrian Munteanu -VIDEOSONET 44 – Eu, fluturele

 

Adrian Munteanu -VIDEOSONET 44 – Eu, fluturele

 

 

    Vine un moment în care autorul simte că toate traseele marginale își sublimează detaliile și se apropie de esență.

    Punctul acesta central este, în cea mai mare măsură, o autodefiniție. Una de dinaintea creației, a omului devenit, inopinat, un generator de stări și trăiri.

    Inevitabil se află într-un moment al maximei sincerități, chiar dacă ea este cruntă, de o zguduitoare tensiune. Dar este a lui și rezistă, în măsura în care, dincolo de sfâșiere, rămâne adevărul, despovărat de ornamente.

    Cititorul este cel care descoperă și aprobă toate acestea. Dacă sunt autentice.

 

 

                          https://youtu.be/0imUB2du19I

 

 

 

 

 

Eu, fluturele

 

 

~*~

 

eu fluturele-alunec în fântână

 

ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul

 

n-am timp să-mi chinui trupul întrebându-l

 

ce vaier lung pe-antene se îngână

 

n-am cal de foc pe care adăpându-l

 

să-l fac să urce-n slăvi pe ghizduri până

 

și-ar împietri copita pe o rână

 

ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul

 

ce–i până jos ce tihnă necurată

 

unde e luciul unde-i un năvod

 

să frâng în el căderea doar o dată

 

nu tremură nimic sub lânced pod...

 

pe fund nu-i apă nu e nici o pată...

 

plonjez în gol şi mă strivesc de glod

 

 

~*~

Adrian Munteanu - VIDEOSONET 44 - Eu, fluturele