VIAȚA,
DRAGOSTEA MEA
~*~
Viață,
tu m-ai învățat
să
trăiesc inspirând profund duioșia
stelelor
din nopțile nebunatice
să
m-alint în ocheadele soarelui
din
zilele fierbinți
chiar
și atunci când
timpul
înfometat îmi sfâșia
cu
dinții ființa-mi firavă
pe
al cărei pisc mai arde neîndoios
dragostea
de tine.
Darurile
tale
în
chip de curăție a pâinii
și
nemurire a vinului
fruct
sfânt din pomul tău veșnic verde
mi-au
răcorit înfierbântările
mi-au
adunat sudorile
și
mi-au potolit viscolele
din
mintea slobodă
și
inima nesimțitoare.
Iertare,
dragostea mea
că
nu ți-am mulțumit pentru
alint
și mângâiere
și-am
fost surdă și oarbă la toate lecțiile
pe
care din iubire mi le-ai oferit!
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu