Alexandru Mateevici - CINSTIREA ZILEI MARII UNIRI 1 Decembrie 1918

 

CINSTIREA ZILEI MARII UNIRI

1 Decembrie 1918

 

 

~*~

 

Limba Noastră

 

Limba noastră-i o comoară,

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară,

Pe moșie revărsată.

 

Limba noastră-i foc ce arde,

Într-un neam ce fără veste,

S-a trezit din somn de moarte,

Ca voinicul din poveste,

 

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere ce spintec,

Nouri negri, zări albastre,

 

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mișcă vara,

În rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfințit-au țara,

 

Limba noastră-i frunza verde,

Zbuciumul din codrii veșnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde,

Al luceferilor sfetnici,

 

Limba noastră-i vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri,

Și citindu-le-nșirate,

Te-nfiori adânc și tremuri,

 

Limba noastră îi aleasă,

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spuie-n hram ș-acasă,

Veșnicele adevăruri,

 

Limba noastră-i limba sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng și care-o cântă,

Pe la vatra lor țăranii.

 

Înviați-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,

Șterge slinul, mucegaiul,

Al uitării-n care geme,

 

Stingeți piatra lucitoare,

Ce din soare se aprinde,

Si-ți avea în revărsare,

Un potop nou de cuvinte,

 

Nu ve-ți plânge-atunci amarnic,

Că  vi-i limba prea săracă,

Și-ți vedea, cât e de darnic

Graiul țării noastre dragă.

 

Răsări-va o comoară,

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară,

Pe moșie revărsată.

 

~*~

Alexandru Mateevici

 

De la Biblioteca ”Mihai Eminescu”-Cringila

N.S.W – Australia -

Ioan Miclău-Gepianu