„Cine
n-are bătrâni... !”
Prof.
univ. dr. Gheorghe Bonciu, Magistrat
24
Noiembrie 2021
„Cine n-are un bătrân să-și cumpere” este
una dintre cele mai înțelepte vorbe ale românilor și cred cu tărie că un mare
adevăr se ascunde în spatele acestor cuvinte și ar trebui să ținem cont mai
mult de ea. Tinerețea e faină, e distractivă, pare veșnică și atotștiutoare,
dar să nu uităm de trecutul nostru și de cei care ne-au adus aici. Eu am avut
mereu respect pentru oamenii în vârstă, așa am fost crescut, așa se obișnuia
prin locurile din care vin eu. Este o vorbă care ne îndeamnã sã prețuim
prezența si înțelepciunea lor, cãci așa cum toamna cu splendorile sale
coloristice, cheamã firea la contemplație, așa și ei ne cheamã la cugetare. Ei
sunt primii care adună cu privirea venirea și plecarea frunzelor, savurând
măreția culorilor, lipindu-și de suflet petalele amintirilor înflorite de
vremea bunã.
Astăzi,
bătrânii sunt socotiți ca o povară, ca un „balast” fără valoare
Proverbul ne spune să ne cumpărăm un
bătrân. Eu zic că ne-ar trebui mai mulți, nu doar unul. Ei sunt plini de
înțelepciune, de aceea ne-ar ajuta, iar noi la rândul nostru i-am ajuta pe ei.
Însă trebuie să avem răbdare cu ei, așa cum și părinții sau bunicii noștri au
avut și încă au răbdare cu noi. S-a pierdut mult din comunicarea cu oamenii,
iar tehnologia, goana după „vise”, serviciul și mai puțin familia, ne fură din
timpul pe care îl putem petrece cu cineva care chiar are nevoie de noi ca să
mai stea de vorbă. Din nefericire - în concepția unora - se pare că acest
proverb românesc e perimat, nu prea mai are valabilitate în zilele noastre. Trăim
într-o lume în care bătrânii sunt socotiți ca o povară, ca un „balast” pentru
actuala societate întrucât sunt, în totalitatea lor, „oameni de modă veche”,
fără nicio valoare. Mai mult, bătrânii pensionari sunt priviți ca o pătură
parazită a societății, o categorie de oameni fără de care lumea ar fi un loc
mai bun, mai curat și mult mai ieftin de întreținut. Pentru că, nu-i așa, dacă
tot trece fericirea prin stomac, putem cântări oamenii după câți bani putem
scoate de pe spatele lor.
Rasism
generațional
Pe meleagurile noastre, cu mici excepții,
bătrânii sunt blamați, pentru că - orice ar fi înfăptuit - nu au izbutit să
elimine complexele de inferioritate acumulate de-a lungul secolelor obscure și
poartă vina adaptării prin compromis la succesivele dictaturi de care ne-am
„învrednicit”, în speranța că vom „intra în rândul lumii civilizate”. De aici
provine, în România, exaltarea tinereții ca virtute intrinsecă (o atitudine cu
potențial totalitar, prin substratul său de rasism generațional). Când alții beneficiază
de înțelepciunea celor în vârstă, noi le punem eticheta de „dinozauri”.
Conservatorismul antimodern al României profunde își găsește în cultul ipocrit
al tinereții cel mai perfid alibi: nu ne dorim evoluția reală, cât aparența ei
scenografică, alimentată prin demonizarea unor „fosile” care se dovedesc, de
fapt, inamovibile…
„Cinstește
pe bătrâni, căci și tu poți fi bătrân”.
Vedem bătrânii (seniorii), acești viteji
ai timpului, sfioși și retrași, cu ochi mici, ascunși în spatele demnitãții
sfinte, privind cerul plinătății cu darurile sale în cununa faptelor trecute la
generațiile următoare. Cine dintre noi, trăitorii, nu și-ar dori să fie mereu
tânăr ?! Să aibă o viață veșnică, fără (hulita) bătrânețe ?! Este grăitor în
acest sens citatul lui Jonathan Swift (1667-1745) „Orice om își dorește să
trăiască mult, dar nici unul nu vrea să îmbătrânească”. Seniorii sunt persoane
mature, cu experienţă de viaţă, care pot face faţă cu uşurinţă oricărei
provocări și pot deveni foarte uşor modele de viaţă, tocmai prin prisma
experienţelor anterioare, iar sfaturile pe care aceştia le pot oferi vor fi cu
siguranţă cele mai bune. Însă mulţi bătrâni se simt neputincioşi sau inutili,
iar vremurile în care bătrânii erau, de fapt, modelele de viaţă ale tinerilor
au apus de mult. Trecem pe lângã ei, ca niște stropi reci de ploaie cu destinul
scurt, mânați de vântul deșertãciunii și
uitând ceea ce spunea Anton Pann
(1796-1854): „Cinstește pe bătrâni, căci și tu poți fi bătrân”.
Să
facem ceea ce e de făcut pentru cei care ne-au crescut si ne-au ajutat atunci
când am avut nevoie
Toamna este anotimpul seniorilor cu acea
luminã arãmie venitã din colțul apusului, spre a ne sensibiliza actul de
solidaritate și prețuire, cu cei care trec repede prin timpul nostru, cu clipele
mult încercate de neputințe. Trebuie să învățăm de la natură, cum își
armonizează ea toate vârstele și de aceea este atât de perfectă și
frumoasă. În tradiţia creştină a
poporului român a existat întotdeauna respectul de a-i cinsti pe cei împovăraţi
de ani, a căror experienţă de viaţă şi înţelepciune reprezintă un tezaur de
învăţături nepreţuite. Dacã brațele noastre nu ne ajung să-i îmbrățișăm din
cauza distanței, putem mãcar să le facem loc în sufletul nostru, prin vorbe de
preț, respect și recunoștință. Să privim acum la ochii și părul lor albit de
vreme, și de vise fără de somn, la mâinile lor noduroase căutând prin maldărul
de poze și amintiri să dea de noi, cândva povară și griji pentru bieții părinți
și bunci. Este timpul să ne trezim cât mai curând și să facem ceea ce e de
făcut pentru cei care ne-au crescut si ne-au ajutat atunci când am avut nevoie.
Așadar, cine nu are un bătrân, să și-l cumpere, iar cu timpul, să încerce să
devină bătrânul acela care merită căutat și ascultat.
Cu
toții ne apropiem cândva de toamna și iarna existenței noastre
Toţi înţelepţii lumii, oamenii cei mari,
au vorbit şi au scris despre bătrâneţe. Bătrânii sunt posesorii unei
îndelungate experiențe de viață, care-i face înțelepți. Sunt cei care au
rezistat, au străbătut convulsiile veacului, dețin memoria națiunii și i-au
articulat faima internațională, prin creații ori „fapte de arme” redutabile. A
fi înțelept înseamnă, mai peste tot, a fi moderat, realist, capabil să alegi
răul cel mai mic, dar și să recomanzi maxime morale verificate în trecut,
pentru a preveni sau soluționa conflictele prezente. Sentimentele vredinciei
bătrânilor, înveșnicite în ogorul uman, sunt adevărata lor moștenire, transmisă
din generație în generație, ca să dea cât mai mult rod lumii. Fiecare cu
talentul și puterea sa, încununate de dragoste și dãruire, au pus cununa
învățăturii pe capetele a mii de oameni, ori au dus steagul curajului și a
dragostei de țară cu demnitate și credința la binele omenirii. Bătrânii, acești
cavaleri ai timpului și ai înțelepciunii, ne lasã de mii de ani, bogăția muncii
și învățăturii lor, ne ajută să înțelegem că toți ne apropiem cândva de toamna
și iarna existenței noastre, dupã ce am mărșăluit prin viață pe zile senine sau
de furtună.
Au
încărcat și descărcat milioane de nevoi
Adesea îi vedem, pe bătrâni, în zori
umiliți de nevoi, cum ridică capul din pumni, punându-și mâna streașină la
ochii să vadă răsăritul, cu speranța că vor lua raza chemătoare de adevăr, din
lacrimile timpului pierdut, sau ascuns de nepăsare. Sã învățăm de la ei, că
prin iubire putem să recuperăm și să restaurăm erodarea clipelor, până mai este
timp, cu respectul, cinstea și recunostința noastrã. Prin călătoria vieții lor
cu mii de intersecții și timpuri de restriște, au încărcat și descărcat milioane
de nevoi, exprimând deschis sentimentele ce reglează căldura în mediul uman și
spiritual. Experiența și înțelepciunea lor, permite minții să se ridice
deasupra banalitãții de a trăi în gol, așezându-se acolo unde cerul se unește
cu pământul, unde rostul vieții stã sub conul de luminã clarã a realității.
Nu
poți întoarce timpul
Oricâtă experiență am crede că avem,
întotdeauna va fi cineva de la care vom putea învăța mai mult. Cineva, la care
atunci când privești, să simți ritmul în care sclipește înțelepciunea. Dacă nu
ai o asemenea persoană în viața ta, mergi în căutarea ei. Când eşti tânăr rişti
să fii luat de val, iar vârsta înaintată aduce cu ea înţelepciune.
Învățămintele, și experiențele seniorilor trecute prin filtrul vieții și prin
stările lor de veghe, ne sunt ca un far de orientare, spre malul de siguranță a
călătoriei noastre pe timp de ceață. O persoană în vârstă îți va preda lecția
înțelepciunii, dar niciodată nu va uita să îți spună că așa a fost și el când
era ca tine, tocmai pentru că asta înseamnă să fii înțelept. Nu poți întoarce
timpul. Ziua de ieri s-a dus și cea de azi e aproape gata, iar mâine nu știi ce
va fi.
Fie ca anotimpul seniorilor să redeștepte
în noi, harul de iubire, respect, prețuire și potirul recunoștinței noastre și
a cerului să cobore în sufletele tuturora. Aveți grijă de bătrânii voștri
pentru că voi sunteți parte din ei. Și nu uitați că viața ne duce pe toți
acolo.
Cine
n-are bătrâni, să-și cumpere, cine are, să-i îngrijească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu