VREMURI SCURTE
de
Melania Rusu Caragioiu
~*~
Muncește
omul o viață
Și
plânge-n pumni de multe ori,
Dar
într-o bună dimineață
Apare
dinspre cerul negru
Un
roș' covid ce dă fiori.
Dar,
omul nostru chibzuit,
Ghicește-n
mintea lui de foc
Un
gând ascuns, de ciuruit
Acest
dușman ce nu stă-n loc!!!
Ochește-l!!!
De l-ai dibuit!
Începe
un război cumplit
Între
ceva de nevăzut
Și
omul nostru răzvrătit.
..........................................
Ca
în povești, acel covid
Trăește-n
tine și în... vid
Se
dă și omul peste cap,
Devine
cov-ului satrap,
L-a
prins a că nu mai are zile;
Are-un
călcâi , ,,a lui Achile”
Și
mâine îi va fi de hac!
Culege-va,
atunci, cel ins
Un
coș de flori de iorgovan,
Drept
dar, acelor ce L-au prins,
Rugându-i
să-L prefacă stins,
Pe
veci pe-acel ,,coron-avan”!
DE ,, ANTICORONA VIRUS”
de
Melania Rusu Caragioiu,
~*~
Scriitorul
inspirat,
Niciodată
n-a clacat,
Stând
mereu la datorie,
În
palat, sau in chilie.
Barba
are loc de seamă,
De-i
semeață sau de scamă;
Important,
să țini secret,
Bine
cusut cu șiret,
Vreo
intenție nebună,
Ivită
sub clar de lună,
Fiindcă,
vezi, opinia,
Îți
arată linia...
Grea
problema, cu cititul;
Orice
om dezleagă mitul
Propriului
său înțeles,
După
culoarea de fes.
Scriitorul,
vai, săracul,
Mai
încorsetat ca... dracul,
Scoate
din manșetă tonul
Personal,
e și el omul
Care
vrea autonomie,
Freză
proprie-n chelie,
Vers
original, postum,
Și
pe terra falnic drum.
Deci,
poete, mor de sete
După
versuri mai cochete,
Azi
când viața-n ,,virus-an”
Așteaptă
să îi dăm blam!!!
Mulțumim
și de-un concert,
Acordat, el!!! mult prea cert,
În
sezonul de ,,coron” ,
Care-l
indeamnă la ton!!!
~*~
din
Canada, martie, 2020
Melania
Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu