MINCINOASA TOAMNĂ
~*~
E întristată dimineața,
De-acu-i o toamna aspră, rece,
Și-n zi de zi așa ne trece,
Tot amărându-ne viața.
S-au desfrunzit de mult castanii,
Pe cer se-ntind covor de nori,
S-au dus și ultimii cocori,
Așa cum duși sunt și-ai mei... anii.
De-acuma știu ce-o fi pe urmă,
Veni-vor ploi și cețuri sure,
Din zi cea noapte-o vrea să fure,
Să-și țeasă-n câmpuri... cuib de brumă.,
Să fulguiască-n vârf de munte,
Să țină oamenii în casă,
De ce o fi, apoi nu-i pasă,
Că ia-i spre iarnă ... doar o punte.
Și ne-amăgește cu o prună,
Cu-n coș de mere și de pere,
Cu-n mititel și cu o bere,
Nimicuri...de o săptămână.
**
De-aceea eu urăsc cea toamnă,
Că sufletul mi-l amărește,
Cu-a ei minciuni de prins ca-n clește,
Degeaba spune-ți că-i... o doamnă.
~*~
18.11.2021
Mircea Dorin Istrate
NEÎNȚELEGERE
~*~
Foșnesc pe dealuri cucuruze
Când vântul toamnei le-nfioară,
În croncănit aduce-acuze,
Din vârf de plop, BĂTRÂNA
CIOARĂ
Că prea devreme vara-mi pleacă
Luând cu dânsa cea căldură,
Că n-ar strica mai steie-o leacă
Să-mi îndulcească neagra mură.
Că prea puțin îmi fost-a soare
Și mult, prea mult înnourat,
Că anul ăst a fost răcoare
Și-n pene a cam tremurat.
Că până vine iar e anul,
Că-n drum se-ntinde la povești,
Că niciodat’ nu-și face planul
Și nu-mi mai stă nici de-o plătești.
*
-Doar vorbe, clămpănește-o BARZĂ
Din cuibul ei, pe-un vârf de șură,
Ce vrei, un an să ne tot arză
Și s-o-njurăm peste măsură?
E bine-așa, cu frig, cu soare,
Cu uscăciune și cu ploi,
Cu îndulcita cea răcoare
Și colb fierbinte vara-n toi.
Cu primăvara-nnoitoare,
Cu vara care ne topește,
Cu toamna plină de culoare,
Cu iarna, când mi se răcește,
Avem bogăt de unde-alege
Să-și ia pe voie, fiecare,
Cu tine nu-i a te-nțelege
Bătrână cioară, bârfitoare.
*
Eu plec că-mi place caldul verii
Și după ea mă duc acum,
Mai vin când înfloresc iar merii,
Așa că vezi-ți tu, de drum.
~*~
19.11.2021
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu