marți, 9 noiembrie 2021

Ioan Miclău-Gepianu - Istoria este un fluviu viu! - Despre orgoliile oamenilor -

 



Ioan Miclău-Gepianu: Istoria este un fluviu viu!

 

-Despre orgoliile oamenilor-

 

 

…Orgoliile și iar orgoliile! Câte nu ne aduc orgoliile, mai ales în cele ale fatalismului uman! Căci se știe de când lumea, că mândriile aduc mai multe suferințe decât bucurii! Dar, când orgoliile stăpânesc vârfurile imperiale, deci pe conducătorii acestora, atunci istoria Omenirii poate cădea  în multe neajunsuri și suferințe. Aceste orgolii și lipsa de bune judecăți în acțiunile întreprinse nu sunt noi în istoria universală.

      Primului Razboi Mondial orgoliile imperiale i-au deschis dezlănțuirea. Dacă orgoliului imperiului austro-ungar nu i se alipea și orgoliul  kaizerului Wilhelm al II-lea, țările europene își vedeau bine de ridicarea bunăstării lor economice, iar Germania, ca un exemplu, nu ajungea în Franța și Anglia, adusă apoi la starea în care a fost adusă, față de înflorirea economică la care se afla  înainte de război.

Dar…, așa-s orgoliile imperiale!

     Dar pana nici sultanul Baiazid, zis “fulgerul”, nu ajungea legat de coada camilei si sfârtecat, daca orgoliul lui nu-l întâlnea pe cel a lui Timur, și nici Despina, frumoasa lui din serai, nu ajungea să-i împlinească lui Timur orgoliul de a fi servit cu o cafea pe targa lui, fără nici o haină pe ea! Ce să mai mergem pe la Hanibal si cartaginezii lui, ori pe la Traian și legiunile lui ori aiurea, cand avem orgoliile vremilor noastre moderne!

    Abia se ridicase Europa puțin pe picioare, abia reușiseră țarile lumii să-și înstrămeze viața cu pace si muncă, abia se luminaseră  orizonturile bunei credințe și bunei înțelegeri după “primul Război Mondial”, când iată, orgoliile Hitler-Musolini-Stalin. Urmarea fu o altă prăpastie: al”doilea Război Mondial”, din care crescu iar un hibrid de imperiu, cel comunist-sovietic. Nici bastionul sovietic nu ținu mult, dar urmările lui au fost dezastruoase, în cădere trăgând în prăpastie toate țările subjugate imperiului.

     Dar era o vreme cand, orgoliul comunist-sovietic se întâlnea cu orgoliul american și când, întradevar erau doua forțe mondiale, atunci s-ar fi putut face multă îngrijire pe planetă, o inflorire economică a tuturor ființelor umane, o inflorire ecologică a mediului natural, zidi o pace și bună cooperare între popoare! Dar, nu și nu! Orgoliile coloșilor împingeau spre militarizări, să-și arate mușchii forței lor, unul altuia, în detrimentul economiilor naționale cuprinse în cercul lor, mai speriind și lumea din jur, fără să apeleze la înțelepciunea istoriei trecute. Istorie ce stă și azi ca o oglindă in fața popoarelor ce se chinuiesc să iasă din dezastre! Istoria este un fluviu viu!

   Care sunt orgoliile zilei de azi? Ne place nu ne place, adevarul este că azi avem a face cu niște orgolii științifico-religioase, și, ca orice orgolii, urmăresc  niște planuri și idei înspre  al căror viitor însă, orizontul pare destul de încețoșat. Lumea se întreabă dacă totuși, orgolioșii au  vreo siguranță  că în final  scopul lor va fi trainic și folositor umaniățtii? Sau v-om deveni un “babilon biblic”, cu o prăbușire și mai răsunătoare ca a tuturor vremurilor! SĂ sperăm in Dumnezeu că ne va ocroti Planeta!

    Talanții aceia, pe care Dumnezeu i-a dat cu împrumut, aveau simbolul iubirii și al îmulțirii acesteea, nu al îngropării lor, pe când orgoliile ni se par niște talanți ai răului care aduc suferințe și nenorociri; și deci, să fie îndepărtate orgoliile de cei ce primesc talantul iubirii adevărului împrumutat de la Dumnezeu pentru a conduce destinele omenirii! Să ne luminăm cu toții mintea și să dăm faptelor noastre valoarea iubirii și curățeniei, atât  a Planetei cât și universului nostru interior sufletesc!

Orgoliile noastre ne aduc suferințele și nedreptățile pe care le facem devin căile celor mai mari pierderi aduse vieții noastre, viitorului nostru.

Dar a zis Dumnezeu: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!

Totul prin Dumnezeu cel viu din sufletele noastre, trebuie a  lumina gândirile și activitățile omenirii.

Ioan Miclău Gepianu

11/10/2021




COMENTARII:

Se spune în popor ,, i-a scăpat moașa din brațe și a căzut în cap!”,  sau ,,au picat din pom necoapte”.  Mulți nebuni au condus popoare și după ce le-au ,,făcut praf”, ei au sucombat , iar lumea era în poziția de a se târî...
Doamne ferește!
 Cu stimă,
 Melania Rusu Caragioiu








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu