Buna-cuviință
...De la Freud incoace s-a produs o mutatie: s-a pus sexul in locul
capului. Asta e tristetea cea mai mare. Vedeti, la noi, la romani, exista o
cuviinta. Anumite cuvinte nu se pronuntau - nu erau niste tabu-uri, dar exista
o pudoare. Acum "cuviinta", cuvantul acesta, a disparut din
dictionar.
Acad. ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA
Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXII(2022), nr. 465(1 –15 Martie)
Dragii mei enoriași!
Imn Dragostei creștine. Binecuvântată fii, mană cerească, ce-mi adăpi
sufletul din fiorul Dumnezeirii! Mintea nu te poate înțelege, limba nu te poate
cânta după cuviință. Tu ești cale de lumină și bucurie către Logos. Prin tine
brațele mele prind semenii, lumea întreagă, patria și cerul într-o îmbrățișare
fierbinte fără de sfârșit. Prin tine inima mea nu mai rămâne pământ uscat și
gol, deșert, fără viață, ci o oază a fericirii și jubilației. Nesățios mi-e
sufletul de tine, Dragoste, și limanurile lui pentru tine sunt nemăsurate. Tu
ești singurul punct stabil din univers și, pe tine rezemându-mi ființa, nimic nu mă va clătina. Se vor surpa
castele de iluzii, nisipurile deșertăciunilor se vor muta din loc în loc,
valurile vieții mă vor izbi învolburate, dar eu voi rămâne mai presus de toate,
dacă voi ști să te păstrez.
Sunt fericit, Dragoste, că prin tine leg
cerul cu pământul; urc și cobor pe verticale amețitoare, ca oarecând un Iacob
în Betel pe scara îngerilor și a
sfințeniei. Prin tine, Dragoste, am gustat din eternitate și mi-am îmbătat
sufletul de bucurie negrăită de limbă omenească.
Lacrimi de sânge de mi-ar șiroi pe obraji
și nu m-aș mai putea lipsi de tine, Dragoste! De va trebui, îți voi urca în
genunchi crucea pe toate golgotele lumii, iar spinii din coroană nu mă vor
spăimânta. Prin tine Rațiunea lumii vieții a dat sens; prin tine Logosul S-a
crucificat în istorie; prin tine gândul
a măsurat adâncimile Duhului.
Răsară sămânța ta, Iubire, în orice
muritor. Din veac în veac să crească fără hotar de ură, de frică și război.
Cuprind-a ta coroană uscat, și ape, și văzduh. Rachetele-n condeie, tancurile-n
pluguri pe dată să transforme; puzderii de armate în truditori cu sârg pe
brazdă și la strunguri curând să le arate. Ogive nucleare devină grădinițe, în
care cântă pruncii în joc nevinovat. Plămada ființei tale hrăni-va dintr-o
pâine flămânzii toți ai lumii de astăzi și de mâine. Alungă suferința din
bietele spitale, redă-ne bucuria strămoșilor dintâi. Singura boală lumii, care
să rănească sufletele și să sângereze inimile tuturor să fii doar tu, și numai
tu, Dragoste.
O, Divină, cercetează, bate și alungă
durerile lumii pe stelele pustii și redă-ne-n schimb bucuria frăției și a
armoniei. Pe orice masă fii floarea ce zâmbește, în cămine fii căldura și în
toate fii măsura.
Dă puterea de-a răbda bietei ființe
chinuite, dă speranța de mai bine celor fără de nădejdi!
Fii busola-n rătăcire celor făr'de
căpătâi, fii întâia carte-a lumii, bucuria cea dintâi!
(Acest articol a apărut prima dată în
revista ,,Biserica Românească", Milano, Italia, an. XI (1986), nr. 42(oct. - dec.), p. 10).
*
Vremuri de pandemie(III). Holera este o altă epidemie majoră, care a
făcut ravagii în Europa şi nu numai în secolele trecute. Ca şi pentru ciumă şi
variolă, bibliografia referitoare la această epidemie este imensă. Noi ne vom
referi însă la documentele din arhiva Protoieriei Mehadia, tocmai pentru a
scoate în evidenţă, pe de o parte, elemente inedite, iar pe de altă parte noi
indicii privind răspândirea bolii în Banat. Pentru prima dată se vorbeşte în
aceste documente într - o pastorală a episcopului Maxim Manuilovici al
Vârşeţului din 1831. Până la acea dată, episcopul mărturiseşte că boala era
necunoscută în părţile noastre. Ca măsuri de prevenire şi combatere a
epidemiei, erau indicate următoarele:
Popularizarea
tuturor ordinelor, poruncilor şi oricăror documente pe această temă venite din
partea autorităţilor civile, militare, bisericeşti etc.;
Curăţenie
desăvârşită în case, îmbrăcăminte etc.;
Hrană
consistentă pentru întărirea organismului, ca să lupte cu boala;
Evitarea
tuturor viciilor şi activităţilor, care ar fi dus la epuizarea organismului;
Văruirea
cât mai des a locuinţelor;
Evitarea
unor alimente, precum fructele, pepenii, porumbii verzi(fierţi, copţi etc.) şi
castraveţii;
,,Cel
mai bun mijloc vindecători împotriva colerei e apa de poame de boabe de pin(…),
care să face şi să întrebuinţază aşa: poamele să pisează mai înainte în pivă,
apoi, aşa pisate, se fierb şi apa de aici străcorată, încă caldă fiind, să
bea";
Suspendarea
posturilor, indiferent care ar fi ele: ,,Iar fiindcă Sfânta noastră Biserică foarte aspre posturi
ne impune, care slăbesc trupul cel omenesc, pentru aceia noi, cu puterea
pravoslavnicei Bisăricii noastre, pre
voi pre toţi la întâmplarea aceştii primejdioasă boală vă dezlegăm şi vă
rânduim, ca slobod şi făr(ă) de nici o frică în zilele de post, pănă când boala
aceasta de tot va înceta, mâncări de slastă (de frupt, de dulce -
n.n.) a întrăbuinţa să puteţi, fiind tare încredinţaţi că prin aceia nu
veţi pângări legea cea creştinească, căci noi, prin rugăciunile noastre, pre
Atotputernicul Dumnezeu milostiv vom face, ca Tatăl şi Făcătoriul nostru,
Carele măntuirea, iar nu p(i)eirea
noastră pofteşte, pentru nepostire să ne ierte".
Este cutremurătoare imaginea vremurilor trecute, ce - o descrie acelaşi
episcop, Maxim Manuilovici, când iarăşi se punea problema postului: ,,Câte
bătăi grele, răzmiriţi, tătari, turci, asupra ungurilor! De căte ori ciuma, nefiind cucuruzu, ci
săcara(…) cu meiu dease foameţi mari, ţara spărgea de tătari. Români(i) în mare
foamete la munţi fugiţi, creştini numiţi, măcar că sărbători, posturi n – au
ţinut, însă curăţia şi - au ţinut. De ajunul Crăciunului încoacea, de Postul
mare a Paştelor mai târziu au înţăles. Prin păduri fără sămănături,
băşcăşiţi(despărţiţi - n.n.), ascunşi, ciuma trei ani, foamea mare printr -
înşi(i) mulţimea au murit. Pădurile cu putrejuni s - au împuţit şi i - au
mistuit. După care, de nevoi, o mu(i)ere rămasă văduvă cu doi prunci vii,. aflându - să, o întrebară (ce - a mâncat) şi
spusă că cu rădăcini de (i)erburi, coajă de copaci au mâncat. Însă copii(i) să
dezvăliră(mărturisiră – n.n.) că carne
friptă au mâncat, unde aproape de ei oameni morţi aflară şi ea adeveri că au
tăiat de pe ei carne şi au fript. Întăi
prunci(i), apoi ea au măncat şi au
scăpat şi au (i)ertat - o. Pe atunci într - acest Banat 30 de ani cocoşu(n - au
căntat), Postul Mare moşi(i) cu vreo babă bătrănă l - au început şi (pe - al )
Crăciunului, Ajunu(l), numai o zi i - au ţinut. Militari(i) în răzmeriţa
turcească tot carne, dar turci(i) în Ostrov închişi 60 de cai au măncat, întră
care şi al meu unul au fost. Paşa me - au spus când s - au dus. În
Sfiniţa(Şviniţa - n.n.), (în) anul (1)803, februarie, martie, Păresimile,
foamete. Preotul me - au scris, eu am slobozit peşte să mănânce, iar nu cai,
cum cerea. Români(i) pă postul
Crăciunului nunţi cu berbeci graşi făcea şi spun (unii), că popa, văzând găoci
de oaă roşi(i) pe uliţă, află că - s Paştile venite. De veţi întreba moşi -
babe, mai multe vă vor spune. Iar feciori(i) piştărăi(piţărăi - n.n.)
colindători, încă vă adeverează şi păcurari(i) de acasă în munţ(i) să suiţ(i)
de postu(l) Sâmpetrului şi pe a(l) Săntămării, ziua (de) vineri o ajună, seara
(…) măncă străgheaţă, beau zăru şi de nu, fură oaă altuia, da(r) nu înşeală,
nici asupreşte pre cineva, de - s curaţi şi iertaţi".
Se pare că trecuse epidemia de holeră în 1835, fiindcă în acel an noul
episcop de Vârşeţ, Iosif Raiacici
poruncea tuturor preoţilor să ţină cu stricteţe posturile şi să predice
cu orice prilej credincioşilor despre post. Pe preoţii şi credincioşii, pe care
i - ar fi descoperit că nu păzesc posturile, îi ameninţa cu grele pedepse;
Prezentarea
urgentă a tuturor celor ce au semne de boală autorităţilor şi mai cu seamă
medicului. Cu cât era mai repede tratat de medic, cu atât bolnavul avea şanse
de însănătoşire. Episcopul atenţiona pe enoriaşii săi din eparhie: ,,nicidecum
îndrăznind în casăle voastre a - l ascunde, căci beteşugul acesta numai la
început, prin întrebuinţarea bunelor mijlociri doctoreşti să poate tămădui. Iar
de să va ascunde un ceas sau doao, atunci este aducătoare de moarte şi să
lipeşte de toţi cei din casă şi în scurtă vreme întreagă familia să
stinge". Aceste măsuri preventive, episcopul le socotea adevărate
,,porunci bisericeşti".
Simptomatologia bolii este descrisă cu lux de amănunte de către
episcopul Maxim Manuilovici în pastorala sa 18 iulie 1831: ,,mare durere în cap
şi în rânză(stomac - n.n.), vomirea şi
urdinarea deodată, răcirea mănilor şi a picioarelor şi grabnica slabire a
trupului întreg".
În
1831 se cereau situaţii exacte cu cazurile de holeră din fiecare localitate.
,,Şi, măcar că (e) bine ştiut, că prin locurile eparhi(e)i noastre acea sus -
zisă omorâtoare boală preste măsură nu s - au lăţit". Un nou val de
epidemie se resimte în Banat în 1836 - 1837, fiindcă în 1837, episcopul Iosif
Raiacici cerea situaţia morţilor de holeră
din cursul anului 1836, parte bărbătească şi femeiască, de la fiecare
parohie în parte(Va urma).
*
Comemorare Artur Silvestri. La 19 Martie
era ziua de naștere a lui Artur Silvestri. Îi închinăm câteva cuvinte în semn
de profundă prețuire:
Artur Silvestri fost un om de cultură cum rar se pot întâlni.
Acumulase el însuși o cultură solidă, pe baza căreia era în stare să
alcătuiască nenumărate cărți, studii și articole, să participe la congrese
naționale și internaționale, la simpozioane și sesiuni de comunicări. Avea ce
să spună, avea ce să scrie.
Artur Silvestri a rămas în sufletul multor
oameni de cultură și nu numai prin activitățile sale puse în slujba culturii
românești. Mai cu seamă după Revoluție, el și-a asumat atribuții mai mari decât
Ministerul Culturii. Dacă la început oamenii l-au privit cu uimire și cu îndoială,
în câțiva ani și-au dat seama că Artur Silvestri este o forță, o capacitate
intelectuală dar și economică, un Om de-o generozitate și un altruism care
credeam că se întâlnesc doar în cărți. Și-a angajat oameni competenți, care să
lucreze cu ușurință pe noile mecanisme electronice, a creat nenumărate
publicații on-line, în care a adunat mii de articole și studii ale unor oameni
de cultură din țară și străinătate. A devenit repede focalizatorul energiilor
intelectuale românești. Datorită lui a apărut o adevărată pleiadă de
intelectuali români din diasporă, care s-au alăturat eforturilor fără precedent
ale lui Artur Silvestri. L-au înțeles și au fost gata să-și aducă aportul
intelectual la progresul culturii românești.
Artur Silvestri organiza reuniuni ale unor
oameni de cultură, acorda diplome și premii pentru realizările culturale, dota
nenumărate biblioteci din cele mai modeste localități cu cărți, făcea donații
unor parohii și mănăstiri. Străbătea sute de kilometri ca să se întâlnească cu
un om de cultură, cu un duhovnic, ca să participe la un eveniment cultural.
Câteodată îmi dădea telefon după ora 24 și îmi ținea câte un adevărat curs
universitar pe teme diferite. Nu era greu să înțelegi că la capătul firului este un Om frământat de
problemele culturii românești, stăpânit
de idealuri mărețe, în căutare de fărtați cu care să escaladeze piscurile cele mai semețe.
Alături de Artur Silvestri era soția sa,
Doamna Mariana Brăescu-Silvestri, dumneaei însăși om de cultură și scriitor
inconfundabil, care-l înțelegea ca
nimeni altul și-i împărtășea întru totul trăirile și idealurile.
A plecat dintre noi Artur Silvestri
fulgerător și a lăsat un gol imens în sufletul tuturor celor ce l-au cunoscut.
Nu putem spune că a murit. Când vine vorba despre el nu poți vorbi decât despre
viață, despre fapte și realizări. Iar acestea nu sunt puține. Doamna Mariana
Brăescu-Silvestri a întreținut mai bine de un deceniu flacăra amintirii lui
Artur Silvestri. Puține soții ar fi în stare să facă pentru soții lor ceea ce a
făcut Doamna Mariana pentru soțul său. În primul rând i-a editat și reeditat
nenumărate cărți și le-a răspândit prin donații generoase la oameni și
biblioteci, veșnicindu-i numele soțului său. Adăugăm la acestea o Casă Memorială ,,Artur Silvestri” în județul
Neamț, în care a adunat cu profesionalism tot ceea ce poate să vorbească mai
bine despre Artur Silvestri și trecerea sa prin lume. Din când în când a
organizat excursii cu oameni de cultură, prieteni și rude la acea Casă
Memorială, iar acolo s-au realizat adevărate reuniuni științifice, în care s-a
vorbit despre Artur Silvestri și opera lui.
Orice istorie a culturii românești ar fi
incompletă, dacă în paginile ei nu s-ar
regăsi și un medalion închinat Omului și Cărturarului Artur Silvestri.
Dumnezeu să te ierte, prietene!
*
File de jurnal: 7 Nov. 1982(I).
,,Alaltăieri la anchetă, i-am lăsat pe toți să-și spună punctul de vedere. Dacă
eu aș fi tăcut, i-aș fi dat și fond premial pictorului. Toți l-au lăudat. Am
început să citesc un lung referat cu obiecțiunile pe care le aveam. Calopăreanu, foarte
incisiv, m-a întrerupt. Am ripostat: ,,- Stimate domn, înainte de a-mi face mie
observație în calitate de conducător al acestei instituții, vă rog să vă
prezentați delegația cu care ați fost investit de organele noastre bisericești
superioare pentru a participa la această recepție!” ,,- Da, imediat!” a zis el
pălind.
A scos din buzunar o foaie murdară și
uzată și, alăturând cele două bucăți în care se rupsese acea hârțoagă, mi-a
dat-o. Era o atestare dată de mitropolie, prin care Calopăreanu era investit
pentru a controla parohiile la care se lucrează de către pictori neautorizați,
ori cu formalități incomplete. Am spus: ,,- Noi avem documentație și toate
aprobările legale, așa că nu ne încadrăm în categoria bisericilor pentru care
Dvs. sunteți împuternicit. Dacă vi se va cere părerea, veți vorbi. În caz
contrar, vom chema miliția să vă întrebe de sănătate!”
La prima înfățișare, Calopăreanu pare un
om așezat și bine fixat pe poziție, un om pe care să nu-l poți clătina așa
ușor. M-a surprins când l-am văzut făcându-se ca racul la față și stând pe
scaun ca un mielușel.
Am continuat referatul. M-a întrerupt
pictorul Achițenie, un tip de vreo 52 de ani, bine legat, tip de moldovean
robust, cu o barbă ca o perie de pantofi. S-a repezit la mine ca un șacal,
acuzându-mă de ,,stil tendențios, bazat pe lipsă de obiectivitate și ură
personală”. Am reușit, totuși, să termin referatul. M-au luat în furci. Cel mai
feroce era Achițenie, adică omul trimis de patriarhie ca să apere interesele
parohiei. ,,- Daʼ de unde știi dumneata, părinte, că nu sunt bune aceste
materiale și de unde ai aceste noțiuni privind viteza de reacție la schimbările
de temperatură ale materialelor?” ,, - Domnule profesor și onorată asistență,
le-am spus, eu nu am afirmat cum că aș ști că materialele respective nu sunt
bune, ori tehnica de lucru nu este admisă. Eu le consider însă suspecte. Tocmai
de aceea vi le prezint, iar dumneavoastră, ca organe de specialitate, apreciați
dacă sunt bune sau nu, ne emiteți un referat în acest sens și, dacă referatul
este pozitiv, noi efectuăm plata, rezervându-ne însă dreptul de contestație și
contraexpertiză! În ceea ce privește viteza de reacție, precizez că am niște
noțiuni elementare de fizică de la liceu și le folosesc. Cred că-mi permiteți,
nu?”
,,- Din moment ce lucrarea s-a terminat, e
frumoasă, ce mai vreți acum? S-o dea jos, ori ce să-i facă?” ,, - De făcut, a
făcut-o, însă depinde cum! Tocmai de aceea vă solicităm pe dumneavoastră să
analizați și să apreciați!”
În realitate, dacă ar fi luat în serios
obiecțiunile mele, se punea problema reținerii a vreo 30.000 lei. Inspectorul
Preda m-a încolțit: ,,- Părinte Stănciulescu, vă rog să-mi precizați un lucru:
în ce stadiu al lucrării v-ați dat seama că materialele nu sunt bune?” ,,- Cu
privire la o parte din materiale mi-am dat seama din timpul lucrului, cu
privire la altele după terminarea lucrării!” ,,- De ce nu ați sesizat organele
superioare în momentul în care v-ați dat seama? De ce nu ați făcut adrese și
formalități legale în acest sens?” ,,- În primul rând pentru că pictorul
Ivănescu, solicitând materialele respective își asuma în scris răspunderea cu
privire la valabilitatea acestora. Dumnealui era specialist, așa că acum îi dăm cuvântul ca să răspundă. În al doilea
rând, conform legii, în timpul lucrării, dumneavoastră trebuia să treceți de
câteva ori și să urmăriți desfășurarea lucrării. Aceasta nu ați făcut-o, din
păcate!”(Va urma).
*
In memoriam: Mircea Sântimbreanu(II). La
30 august 1981, Domnul Gheorghe Marin, redactor la Editura Albatros, mi-a
povestit mai multe amănunte despre chefurile grozave, pe care obișnuia să le
facă, din când în când, Domnul Mircea Sântimbreanu. La 4 apr. 1982, marți, am
fost la Editura Albatros. Îmi trimiseseră deja drepturile de autor pentru Coloana Infinitului, vol. I, cu câteva
zile mai înainte. Cu chiu și vai și cu parale bunicele, am reușit să cumpăr de
la Hotelul ,,Lido” un cartuș de Kent, pe care l-am oferit Domnului Mircea
Sântimbreanu, directorul editurii. A fost mulțumit. M-a întrebat ce carte am
gata și doresc s-o public anul următor. I-am spus de volumul II din Coloana
Infinitului, deși n-am lucrat mai nimic până atunci la ea. Domnul Gheorghe
Marin, redactorul de carte, mi-a precizat că drumul spre victorie trebuie udat
cu wisky și afumat cu Kent. Seara am făcut o vizită familiei Marin și am luat
masa la dumnealor.
La 17 nov. 1983 se discuta ,,la obiect” în
legătură cu Coloana Infinitului, vol. II. Discuțiile erau datorate, pe de o parte, volumului mare de material pe care-l aveam,
iar pe de altă parte reducerilor drastice de plan editorial și hârtie. Domnul
Gheorghe Marin, redactorul de carte și Doamna Natalia Petruț, redactor-șef,
mi-au sugerat ca să vorbesc și cu directorul, ca nu cumva să am mai târziu
surprize, după ce dactilografiez lucrarea. M-am dus în audiență. M-a primit
binevoitor. I-am dat două pachete de Kent, după care am început să-i explic că
am nevoie de vreo 750-800 pagini pentru a prinde întreg materialul. Nici n-a
vrut să audă! Mi-a spus:
,,- Domnule Stănciulescu, nu e de glumit!
Sunt sincer față de dumneata și tocmai de aceea îți spun că nu se poate atât. A
trecut vremea, când problemele acestea se rezolvau în editură. Dacă ți-aș spune
acum să faci cartea de 800 de pagini, mi-aș bate joc de dumneata. Chiar dacă eu
aș propune 40 coli, mi-ar veni de sus aprobare pentru 10 și atunci nu mai avem
ce face. Să-ți dau un singur exemplu. Aveam în plan pentru anul viitor
reeditarea unui roman al lui Corneliu Leu, în cinstea lui 23 August. În prima
sa ediție romanul avea 600 pagini, adică 30 coli. L-am propus și de data
aceasta tot cu 30 de coli. Mi-a venit planul și romanul respectiv figurează cu
20 coli. M-am dus eu, director de editură, la Consiliul Culturii să întreb ce
am de făcut cu această carte. Mi-au răspuns că nu depinde problema de ei, că
Tovarășa(adică Elena Ceaușescu-n.n.) a făcut așa și Tovarășa știe ce face. În
realitate, Tovarășa e soția lui Tovarășul(adică Nicolae Ceaușescu-n.n.), zice
că se pricepe la toate, dar habar n-are de nimic! Nu are precedent planul
editorial pe 1984 de la epoca stalinistă încoace. E unicat în istoria culturii
românești. Dumneata ești de înțeles. Și eu sunt autor și știu ce înseamnă când
e vorba să-mi reduc dintr-o carte. Dumneata ai adunat aceste texte ca pe niște
copii orfani de pe drumuri și ai reușit să faci o familie. Ei, bine, familia
aceasta e prea numeroasă și nu are spațiu locativ. Nu are hrană și nici
îmbrăcăminte suficientă!”
I-am propus directorului o altă manieră de
citare: să menționez numai autorul la fiecare citat, iar la sfârșit să dau
bibliografia completă. Mi-a spus:
,,- Sunt de perfect acord cu dumneata!
Astea sunt cărți de popularizare, nu tratate științifice, ca să necesite
citatologie. Eu am avut discuții repetate cu Marin(redactorul de carte – n.n.) în
legătură cu acest aspect. Dar, să acceptăm că te abați de la regula obișnuită a
colecției. Cât crezi că vei câștiga? Să zicem 100 pagini, cel mult. Tot îți
rămân 700 pagini, pe care eu nu ți le
pot publica. Genul acesta de lucrări comportă cel mai mare risc, deoarece
suportă condensări și reduceri. Oricum, pe viitor, cred că ar trebui să te
gândești și la alt gen de exprimare. Poate eseu sau literatură. Te-ai maturizat
de acum!”
I-am propus directorului altă variantă:
,,- Realizez lucrarea ca-n vremurile bune,
în sensul de a cuprinde în ea tot materialul de care dispun. Să zicem că-mi vor
ieși 40 de coli. În proiectul planului editorial propunem 40 coli. Dacă le lasă
pe toate, scoatem lucrarea într-un volum, dacă reduc, să zicem la 20 de coli,
împărțim lucrarea în două și scoatem prima parte, urmând ca a doua parte să fie
propusă pentru un alt an. Vedeți Dumneavoastră, Domnule Director, lucrarea
cuprinde cugetare românească și nu putem face o selecție atât de riguroasă, pentru
că atunci ar fi considerată o spoială, un afront adus culturii românești!”
Până la urmă, directorul a fost de acord,
într-un mod relativ, cu această propunere.
,,- Dar aceasta pe riscul dumneata! Nu
vreau să-mi reproșezi pe urmă că nu ți-am publicat-o! Dar, să sperăm că vor
veni și vremuri mai bune!”
Seara am făcut o vizită familiei Marin
acasă. Mi-au vorbit de greutățile și privațiunile pe care sunt nevoiți să le
suporte. Printre altele, Domnule Marin a ținut să-mi precizeze că Domnul Mircea
Sântimbreanu e cunoscut ca un anticeaușist(Va urma).
*
Ajutoare și donații. În această perioadă,
am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Mălureanu Corina din București: 1.000 lei(pentru mâncarea ce o
vom duce la un azil în luna mai); O familie din parohie, care nu vrea să i se
știe numele: 920 lei(costul pijamalelor ce le vom duce la Azilul din Cujmir); O
familie din parohie, care nu vrea să i se știe numele: 700 lei (completare la
costul aragazului ce l-am dus la Azilul de la Bâcleș); Domnul Gogoașe Marian și
Domnul Zorilă Sandu din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț: câte 300 lei;
Domnul Cătălin Moșoia din București: 130 lei; Doamna Mârza Simona din
București, fiică a satului Malovăț: 120 lei; Doamna Pleșu Adriana-Mirela din
Bocșa și Doamna Michescu Maria din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: câte
100 lei;
Domnul Meilă Pantelie din Malovăț a mai
achitat 150 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 170 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Am achiziționat și am început să donăm
câte un exemplar din cartea Arhim. Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în
Biserică, tuturor familiilor din parohie, care binevoiesc să-și trimită la
biserică măcar un reprezentant ca să ridice cartea și să semneze de primire,
cât și credincioșilor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100
lei în perioada 1 Apr. 2021-31 Mart.
2022. După cum se vede, am extins substanțial perioada.
*
Conform hotărârii Consiliului Parohial, am
organizat o acțiune caritabilă la Azilul de bătrâni de la Bâcleș(MH) în ziua de
3 martie a. c. Le-am dus masa de prânz, formată din ciorbă de perișoare,
sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, mere, suc și apă
minerală. O familie care nu vrea să i se cunoască numele, a suportat costul
acestei mese, în valoare de 1.000 lei. Mâncarea a fost pregătită de Firma de
Catering ,,Costea” din Izvorul Bârzii. Am mai dus un aragaz cu butelie, ceas de
presiune și furtun, icoane, prosoape și altele. Domnul Borcilă Dumitru din
Malovăț, consilier parohial, a donat butelia de aragaz, iar restul, în valoare
de 1.050 lei, a fost suportat de o familie din parohie, care nu vrea să i se știe numele, împreună cu
o Doamnă Prof. Univ. din București, care, de asemenea, nu vrea să i se știe numele.
Preotul a fost însoțit la Bâcleș de Domnii Dima Vasile și Crumpei Vasile,
consilieri parohiali.
*
Pe 5 aprilie vom face o acțiune caritabilă
la azilul din Cujmir. Au 23 de bătrâni internați. Le vom asigura masa de prânz.
Doamna Șeitan Elisabeta din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să
suporte costul mâncării. Mai au nevoie de 23 costume de pijamale. Le-am
cumpărat deja cu suma de 960 lei, bani donați de o familie din parohie, care nu
vrea să i se știe numele. La casieria magazinului s-a făcut mare haz: lumea
făcea stocuri de alimente, popa făcea stoc de izmene!
Pentru luna mai, probabil în ziua de 4,
vom face o acțiune la alt azil din Mehedinți. Doamna Corina Mălureanu din
București a trimis deja 1.000 lei,
reprezentând costul mesei.
Dumnezeu să răsplătească tuturor!
*
Urmare apelului făcut de către Sf. Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române, în luna martie se desfășoară colecta cunoscută
sub denumirea Fondul Central Misionar. Din suma ce se va strânge la Patriarhie,
vor fi ajutate parohiile sărace, parohiile cu biserici în construcție, azile,
spitale și orfelinate aflate în grija
Bisericii. Se va elibera chitanță fiecărui donator în parte.
*
Publicații. În această perioadă, preotul
Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” –
463, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba
română din Sydney(Australia), 19 febr. 2022(https://bentodica.blogspot.com);
,,Scrisoare pastorală” – 464, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 6 mart. 2022,
ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 mart. 2022, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); In memoriam:
Mircea Sântimbreanu (I), în ,,Națiunea”, București, 8 mart. 2022, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.
ro/category/firea-romanilor); Eu nu sunt Charlie! în ,,Obiectiv mehedințean”,
Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1120(10 mart.), p. 12; Testul de inteligență,
în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XIV(2022), nr. 1120(17 mart.), p.
12;
Parohia noastră a publicat cartea de
versuri a Doamnei Dr. Aritina-Mihaela Ionescu, Zbor frânt(93 pag.). Autoarea și-a cumpărat întreg tirajul.
Pentru a înțelege poeziile Doamnei Dr.
Aritina-Mihaela Ionescu, ai nevoie și de cultură teologică. Majoritatea
creațiilor sale cuprinse în acest volum fac trimitere la textul biblic, la
istorioare și simboluri creștine, la o concepție creștină despre lume și viață.
Lectura acestei cărți te duce cu gândul la atmosfera psalmilor, la zbaterile și
căutările omului dintotdeauna de a găsi un drum sigur prin labirintul unei Văi
a Plângerii. Credința și nădejdea în Dumnezeu sunt stâlpii de nădejde în lupta
lui pentru existență aici și dincolo.
*
Excursii-pelerinaje. Pentru joi, 14
aprilie, organizăm o excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Tr. Severin –
Bârda – Malovăț – Motru - Tg. Jiu - M-rea Vișina - M-rea Lainici – Petroșani –
Hațeg - M-rea Prislop - Mormântul Părintelui Arsenie Boca –Caransebeș - M-rea
Teiș - M-rea Piatra Scrisă – Orșova - Tr. Severin-Bârda. Costul e de 60
lei/persoană. Am început înscrierile.
*
Zâmbete. ☺Faptul că meduza trăiește de mii
de ani fără creier, dă speranțe la foarte mulți oameni… ☺ E bine să te
îndrăgostești la prima vedere, dar nu strică să te uiți încă o dată! ☺Sunt atât
de sărac încât, după ce mă îmbrac, am impresia că mă mut! ☺Primul indiciu că ești prost e atunci când
ai o părere despre orice; ești foarte prost, abia când ești convins și că ai
soluții la orice! ☺ Ce ți-e și cu viața omului: când nu are bani, mănâncă
legume acasă; când are bani, mănâncă aceleași legume într-un restaurant
pretențios; când nu are bani, merge pe bicicletă; când are bani, merge pe
bicicleta din camera pentru exerciții; când nu are bani, aleargă ca să-și
câștige pâinea; când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile; când nu are bani, își dorește să se căsătorească;
când are bani, își dorește să divorțeze.
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele rânduite
și nu numai, au fost spovediți și împărtășiți, la biserică și la domiciliu:
1+21+23+1+2=48 enoriași. Aceștia sunt păcătoșii! Ceilalți sunt curați, cristal,
heruvimi, serafimi, ici-colea câte un arhanghel!
*
Înmormântări. În ziua de 5 Martie am
oficiat slujba înmormântării pentru
Chilom Octavian (78 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Anunț. Începând cu 1 Martie, pâinea s-a
scumpit: 0,90 lei/buc.; începând de la 15 Martie, un nou val de scumpiri a
ridicat prețul la 1 leu/buc.
*
Program. În cursul lunii Martie avem
următorul program de slujbe: 1 Mart.(Bârda: sfințirea apei și semințelor, la
ora 9; Malovăț: sfințirea apei și semințelor, la ora 10); 5
Mart.(Malovăț-Bârda); 6 Mart.(Bârda); 7 Mart.(Malovăț, slujbă la ora 17); 8
Mart.(Bârda: slujbă la ora 17); 9 Mart.(Bârda, spovedit și grijit dimineața, la
biserică și în sat; slujbă la ora 17); 10 Mart.(Malovăț: slujbă la ora 17); 11
Mart.(Malovăț: spovedit și împărtășit dimineața, la biserică și în sat; Bârda:
slujbă la ora 17); 12 Mart.(Malovăț-Bârda); 13 Mart.(Malovăț); 19
Mart.(Malovăț-Bârda); 20 Mart.(Bârda); 25 Mart.(Bârda: pomeniri la ora 8;
Malovăț: slujbă); 26 Mart.(Malovăț-Bârda); 27 Mart. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu