Invazia
Rusiei în Ucraina – un imens gest fratricid
Vasilica
Grigoraș
În viziunea ortodoxiei, uciderea unui
seamăn este un păcat capital, de neiertat. Invazia și atacul unui popor de o
armată străină este crimă asupra umanității comisă din ură față de semeni.
Declararea războiului unui stat ortodox, frate întru neam și duh, de către un
conducător al unui stat ortodox este un gest fratricid și este cu atât mai mult
de condamnat. Acest fapt poate avea drept consecință neîncredearea în valorile
ortodoxiei, sau se poate ajunge chiar la demolarea acesteia. De ce cred acest
lucru? Îngrozitor de trist este faptul că declanșarea războiului și
desfășurarea ostilităților armatei ruse pe teritoriul Ucrainei se întâmplă cu
binecuvântarea patriarhul Kiril I al Rusiei (cu numele laic de Vladimir
Mihailovici Gundiaev, episcop ortodox rus, în prezent patriarh al Moscovei și
al întregii Rusii, primat al Bisericii Ortodoxe Ruse). Susținerea năvălirii
Rusiei în Ucraina este exprimată clar în public de patriarhul rus în predica
din Duminica Înfricoșatei Judecăți (a patra zi de război): „Fie ca Dumnezeu să
ne apere ca situaţia politică actuală din Ucraina, o ţară soră care ne este
apropiată, să fie folosită în aşa fel încât forţele răului să învingă”. Iată,
aceasta este mărturisirea patriarhului Kiril citată de agenţia rusă de ştiri
Interfax. Slujitorul Domnului de cel mai înalt grad al ortodoxiei, Kiril I,
consideră că „forţele răului” sunt cele care „luptă împotriva unităţii
Bisericii Ortodoxe Ruse cu ţările care au rezultat din Rus”, un stat medieval,
din care s-au format Rusia, Ucraina şi Belarus. Sub această mască perversă se
ascunde cârdășia dintre președintele și patriarhul Rusiei în săvârșirea răului
abominabil, probabil uitând că prin uciderea poporului frate repetă factual
gestul uciderii de către Cain a fratelui său Abel. Pentru Dumnezeu, uciderea
este cel mai mare păcat, de aceea nu a privit cu bunăvoință „jertfa” lui Cain,
cu atât mai mult uciderea și prigonirea unui popor frate nu poate fi îngăduită
și iertată de Dumnezeu. Uciderea este un păcat strigător la cer. Prin ucidere
se distruge chipul lui Dumnezeu, pentru că omul nu este altceva decât creația
Domnului după chipul și asemănarea Sa.
Cunoscând preocupările sale și tiparul
uman al președintelui Putin, mulți ne așteptam ca să fie capabil de astfel
lucruri execrabile, însă puțini, extrem de puțini am fi conceput un asemenea
comportament al unui patriarh.
Există o sumedenie de „de ce-uri” pentru
care mai marii lumii ar trebui să dea socoteală în fața omenirii, contemporaneități
și istoriei. Economia mondială este voit distrusă prin împărțirea ei între
clanurile politice mafiote mondiale, iar popoare întregi au ajuns la sapă de
lemn, înrobite prin vinderea și înstrăinararea patrimoniului economic și a
bogățiilor naturale. Acest lucru s-a întâmplat și în Rusia în ultimii ani.
Putin cu întreaga sa camarilă, acționând precum feudalii, sunt în continuă
căutare și exploatare a unor resurse ale solului și subsolului, dorind să
exploateze la sânge propriul popor și alte națiuni. Acum este rândul Ucrainei
și este firesc să ne întrebăm: cine va urma?
Președintele rus tânjește după alcătuirea
unui nou imperiu, cu mai multe colonii și popoare pe care să le ducă la
dispariție. Putin este un „iuda politic”; cu orice preț vinde liniștea
propriului popor, a țării sale și a lumii întregi. Pentru aducerea întregii
omeniri la marginea unei imense prăpăstii din multe puncte de vedere, prețul pe
care-l va primi de la propriul neam va fi o imensă, puternică, profundă și
severă dezaprobare, și nu ar fi de mirare, chiar o condamnare la moarte.
Planul diabolic al Rusiei dovedește fără
tăgadă neînțelegerea fondului problemelor actuale ale omenirii. Niciun dram de
omenie și empatie, niciun dram de rațiune, dedicându-se la ostilități greu de
imaginat. Rusia va rămâne în istoria universală o mare decepție și e mare păcat
pentru cultura, știința, arta…, pentru marile performanțe ale înaintașilor săi.
Geniul și dimensiunile de anvergură ale unor comori perene sunt periclitate.
Contextul valoric autentic al universalității creației poporului rus este
compromis prin inconștiența conducătorilor actuali și va fi greu de redobândit
demnitatea și libertatea de ființe cugetătoare și cutezătoare a creatorilor și
a nației.
Rusia a crezut că va intimida toate puterile
și blocurile militare existente astăzi, că se vor speria și se vor ascunde
precum șobolanii să nu fie găsiți, lăsând drum liber forțelor militare ruse să
facă ravagii pe teritoriul unui alt stat, umilind, ucigând oameni nevinovați,
civili de toate vârstele, inclusiv copii, numindu-i cu emfază „victime
colaterale”.
INVADAREA UCRAINEI este ținta unei minți
chinuită de o boală incurabilă, pe care specialiștii o numesc „nebunia
puterii”, greu de eradicat, dar nu imposibil. Putin nu a înțeles acest lucru
atunci când a dat comanda năvălirii, terorizării și jefuirii poporului
ucrainian. Mult prea încrezător în sine și pentru că, după ce a invadat,
cucerit și anexat Crimeea Rusiei, nu a fost sancționat pe măsura faptei sale
mișelești. A crezut că poate repeta figura și în continuare poate susține că
toți ceilalți sunt vinovați, numai el este curat ca lacrima. Cu mintea lui
îngustă nu a putut înțelege că „Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași
râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel” (Heraclit
din Efes). În orice clipă, râul și oamenii vor fi alții întrucât „panta rei”,
totul curge, au loc perpetue schimbări și curgeri, cu atât mai învolburate și
cu final imprevizibil, mai cu seamă dacă tu ești cel care tulburi apele și le
noroiești cu mizerii de neimaginat.
Bombardarea și pulverizarea unor orașe și
localități, prigonirea populației, jefuirea până la sânge, dizlocarea
locuitorilor din locurile de baștină de care sunt legați prin naștere și viață
de decenii și secole, sunt strategii de eliminare a forței uriașe și de
supunere a poporului ucrainian pentru a impune dictatura rusă, sperând că
scrâșnetul din dinții va avea ca final sindromul tăcerii și ascultării.
Prin această decizie paranoică,
președintele rus compromite propriul popor, pe care l-a supus unui imens
sacrificiu. Și acest lucru doar pentru a-și împlini ambițiile sale demonice.
Rusia este o națiune îngenunchiată,
înlănțuită de un individ deosebit de periculos, de aceea nu trebuie să
amestecăm popoarele cu persoanele, chiar dacă în anumite momente națiunile sunt
puternic subjugate de indivizi. Acest lucru ar fi o confuzie extrem de gravă.
Dar să ne reamintim un aforism al lui Nietzsche, prin care a anticipat cu mare
precizie ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul secolului trecut și începutul
acestui secol: „O problemă: unde se află barbarii secolului douăzeci? Evident
că ei vor apărea și se vor consolida vizibil în urma unor uriașe crize
socialiste – devenind elementele care sunt capabile de cea mai mare duritate a
omului față de sine însuși și vor garanta practica celei mai susținute voințe.”
(Fr. Nietzsche – Aforisme-scrisori, Humanitas, 1992). Această tranșantă
apreciere asupra viitorului se baza pe teoria iluzorie a „supraumanului” care
va pune capăt dominației „mediocrității” și va aduce era „imoralității”, a
omului instinctului. Ideea lui Nietzsche a inspirat, fără voia lui, doctrina
național-socialismului barbar a veacului trecut și care a jucat cel mai nefast
rol în istoria Europei, dar și a lumii.
Credeam însă că s-a încheiat definitiv
epoca „barbariei”! Dar, interesul „bolnav” al unor conducători a fost, este și
confirmă cu prisosință existența cruzimii și sălbăticiei omului. Astăzi,
invadarea Ucranei este încă o probă a înfloririi instinctului animalic de a se
năpusti asupra prăzii, gândindu-se doar la potolirea foamei de stăpânire și
impunere a dorinței de umilire și aservire a popoarelor.
Împărtășesc opinia celor care cred că
Vladimir Putin și întreaga sa gașcă oligarhică va fi destrămată fir cu fir din
interiorul Rusiei, de către poporul pe care-l stăpânește după bunul lor plac,
înfometându-l și înfricoșându-l cu ororile războiului. Sperăm într-o înfrângere
categorică a invadatorilor și a căpeteniei acestora, trași la judecată dreaptă
pentru a primi ceea ce li se cuvine pentru dezastrul inimaginabil provocat
statului și poporului ucrainian, poporului rus și întregii omeniri.
Plecând în demersul meu de la atitudinea
total neortodoxă a patriahului rus, Kiril I, aș dori să închei comentariul meu
într-o notă optimistă: „Spre a face pe om fericit, se cuvine ca religia să-i
arate că există un Dumnezeu, că suntem datori a-L iubi, că adevărata fericire
este de a fi cu Dânsul și că singurul nostru rău este de a fi despărțit de El.
Dacă nu există Dumnezeu și nu crezi, n-ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu
există și nu crezi, atunci ai pierdut totul.” (Blaise Pascal, 1623 -1662
matematician, filosof și fizician francez) În aceeași perioadă, cu privire la
această dilemă a omului, matematicianul și filosoful francez Rene Descartes
(1596-1650) precizează: „Existența lui Dumnezeu este cea mai sigură dintre
toate teoriile geometrice… Ceasul are autor, oare numai omul să nu aibă?”. Un
secol mai târziu, chimistul francez, Lavoisier (1743-1796): „Odată cu lumina,
Dumnezeu revarsă asupra pământului și principiul vieții, simțirii și
cugetării”. Dacă, Dumnezeu a dăruit omului aceste valori, calități, atunci să
înmulțim talanții, să trăim întru Dumnezeu, să-I simțim existența intrisecă,
indiferent de cum sunt valurile vieții și să cugetăm întru nădejdea mântuirii
și reînvierii.
Oamenii Îl vând pe Dumnezeu, I-aruncă
vorbe de ocară, Îl lovesc cu palma, cu biciul și cu arma, Îl răstignesc la
fiecare pas și totuși ne-a iertat. Domnul răzbună sângele vărsat, pe oamenii
setoși de sânge îi pedepsește, însă prin iubirea Sa nemărginită, specia umană
există, pământul există cu tot ceea ce a creat Domnul, Care ne spune răspicat:
„Iubiți-Mă așa cum și Eu v-am iubit pe voi”!
Doamne, iartă-ne și ajută-ne în aceste
clipe cumplit de grele!
Publicat
în ziarul „Informația de Stehaia”, Anul 7, Nr 3 (65), 17 martie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu