STEAUA BUCOVINEI
Dedicatie pt. Adrian Botez
~*~
Steaua Bucovinei răsare
pentru îngeri,
Pentru cei ce încă din Ceruri
ne privesc,
Pentru cei ce nenăscuți sunt
încă,
Și pentru cei ce gângurind la
pieptul mamei cresc!
Steaua Bucovinei dezvele
spectru nou,
Lumină peste vârfure de
brazi,
Străpunge epiderma cea
șerpească,
In care lâncezește
reptilianul din veacuri până azi!
Steaua Bucovinei se-nalță
sus…pe Munte,
Răsare din eternul unde
crescu Aminul*,
Cu ochi de foc si o zeească
frunte,
Privește, înțelege, durerea
si suspinul
Românului creștin. Doar
pentru el se-nalță,
O lume să trezească din
somnurile morții,
Arată calea, visul, și cerul
cel deschis,
Unde c-o Mână Sfântă se scrie
drama sorții!
Ea, Steaua, mă cuprinde și
parcă mă răpește;
E steaua Bucovinei ce tot mai
mare crește,
Sub raza ei sublimă Romanul
Neam unește,
Cu pana razei scrie cum din veșnicii,
Hristosul ne iubește!
*
* Mihai Eminescu
~*~
Ioan Miclau
Scrisa la ora 3 dimineata, 10
Martie, 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu