De
la „Volksverhetzung” la „Rusofilii-putiniști” și „Batalionul Azov”
Av.
Silvia Uscov
27
Martie 2022
După Al Doilea Război Mondial, Germania
este cea care a început să incrimineze „Volksverhetzung”, adică incitarea la
ură, tocmai pentru a preveni reapariția nazismului. Violența verbală este tot o
formă de violență și ea trebuie evitată tocmai pentru că aceasta creează
premisele pentru angajarea în violența fizică, proces ce trece prin șapte etape
de tranziție (în primele patru se vocalizează convingerile, iar în ultimele
trei se acționează pe baza convingerilor).
În cazul violenței verbale contra unui
grup, a unei comunități, ea este motivată de nevoia de a fi validat de grupul
din care faci parte, de nevoia de iubire, de ușurința de a găsi vina în
grupul-țintă decât să aduci îmbunătățiri în grupul din care faci parte, crește
șansele auto-compătimirii, auto-victimizării etc.
Pentru atei, Elon Musk spunea acum câteva
ore: „The limbic instinct for vengeance is incredibly strong, which is why turn
the other cheek is such a powerful idea as it ends the cycle of retribution”
(Instinctul verbal de răzbunare este incredibil de puternic, motiv pentru care
întoarcerea celuilalt obraz este o idee atât de puternică, încât pune capăt
ciclului răzbunării.)
Pentru creștini, suntem în Postul Paștelui
și vă las aici învățăturile Sfântului Antim din Chios: „Dumnezeu nu-i separă pe
cei drepți de păcătoși și nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina,
dacă găsește un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cat de murdară este
aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă
omul se găsește în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută
doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor”.
…și pe ale Sfântului Grigore de Nyssa:
„Făcătorul de pace este cel care dă pacea altuia, însă n-ar putea-o împărtăşi
cineva altuia dacă n-ar avea-o el însuşi”.
Despre
„rusofili/putiniști”
Spunea cineva la un post tv că propaganda
rusă trebuie să fie legată de principiul „follow the money”. De acord, dar
atunci aș putea fi îngrijorată de O.U.G. 63/2020, prin care instituțiile media
au primit finanțare de milioane sau zeci de milioane de euro de la buget pentru
campanii de informare (?) în perioada pandemiei?
Au existat numeroase instituții
internaționale, care monitorizează libertatea presei sau urmăresc menținerea
obiectivelor democrațiilor europene, care au tras un semnal de alarmă mai ales
față de primele luni de la debutul pandemiei și cenzura instituită asupra
mass-media. Amintesc despre asta pentru că văd că se repetă acum același scenariu.
În 10 ianuarie 2022 Vicepreședinta pentru
valori și transparență, Věra Jourová declara: „Mass-media reprezintă un pilon
al democrației. Astăzi însă acest pilon este cenzurat și se confruntă cu
presiuni din partea unor guverne și grupuri private. Acesta este motivul pentru
care Comisia va propune norme și garanții comune pentru a proteja independența
și pluralismul mass-mediei. Jurnaliștii ar trebui să fie în măsură să își
desfășoare activitatea, să îi informeze pe cetățeni și să îi tragă la răspundere
fără teamă și fără favoruri pe cei aflați la putere. În prezent, avem
consultări ample pentru a veni cu cea mai bună propunere”.
Înțelegeți că surse oficiale afirmă că
mass-media se confruntă cu cenzura și presiunile unor guverne și grupuri
private?
Adevărul este undeva la mijloc, dar unii
vor să și-l adjudece fără posibilitatea de recurs. Reacția va fi aceeași ca în
cazul poveștii cu lupul: dacă îl invoci de prea multe ori, când chiar o să
apară, nu o să te mai creadă nimeni.
Mi-a plăcut o glumă care circulă pe net:
Întrebare: „Care e diferența între adevăr
și teoria conspirației?
Răspuns: „De câteva luni”….
În măsura în care C.N.A. sancționează
mass-media care oferă o altă perspectivă decât propaganda occidentală (Da!
Există și propagandă occidentală, e vizibilă de pe Lună), atunci pot afirma că
această instituție este una de cenzură, nu de monitorizare și reglementare în
domeniu.
În măsura în care aplici aceleași metode
ca inamicul tău declarat, atunci nu te aștepta să fii apreciat după alt
standard. În cartea sa, „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege
Occidentul”, Mark Galeotti spune că Putin are mentalitatea nu a unui șahist, ci
a unui judokan, care se folosește de slăbiciunile adversarului său, nu neapărat
de propria forță, și care nu depinde de un număr limitat de mișcări (ca în
șah), ci se adaptează, își modifică strategia și profită de momente (ca în
judo).
Ceea ce reflectă „propaganda rusă” sunt
tocmai slăbiciunile noastre. Și, în loc să le recunoaștem și să le corijăm,
prin faptul că cenzurăm opiniile doar pentru că ele arată slăbiciunile noastre
și îi numim „rusofili/putiniști” pe cei care îndrăznesc să iasă din careu, nu
facem decât să confirmăm faptul că nu suntem nici pe departe mai buni, ci doar
mai ipocriți.
Jos Cenzura!
„Batalionul
Azov”
Cum au ajuns clădirile civile (clădiri de
locuit, maternități, grădinițe, mall-uri, teatre etc.) ținte ale
bombardamentelor? Prin transformarea lor în zone de depozitare a armelor,
munițiilor, vehiculelor militare și forțelor armate.
Există „Batalionul Azov” (în ucraineană
„Полк Азов”) sau e un mit? Există și, apropo, ați dat o căutare pe Google ca să
vedeți care sunt semnele lor distinctive? Nu o spune propaganda rusă, ci surse
oficiale. Încă din raportul publicat în 2016 al Înaltului Comisar O.N.U. pentru
Drepturile Omului se vorbea despre regimul de teroare față de civili, care era
în zonele aflate acum sub conflict armat publicizat. Publicizat pentru că, de
fapt, conflictul a început din 14 aprilie 2014, dar nu am văzut prea multă
preocupare pentru subiect până acum o lună.
Am
niște întrebări pentru judecătorii publici de astăzi:
- Cam cât timp credeți că ar mai fi
trebuit să reziste această zonă până la un conflict armat de proporții, ca cel
care a început în 24 februarie 2022?
- Cum au prevenit liderii mondiali asta?
Printr-o cursă a înarmărilor între Rusia și N.A.T.O. în regiunea Donbas din
Ucraina?
- Cum s-au pregătit liderii mondiali
pentru asta?
Mai departe voi prezenta câteva extrase
din acest Raport[1] întocmit pentru perioada 16.11.2015-15.02.2016, dar vă
recomand sa-l citiți integral împreună cu celelalte rapoarte referitoare la
Ucraina:
- „Forțele armate și grupurile armate
ucrainene și-au menținut pozițiile și și-au stabilit în continuare armele și
armatele în zonele populate, încălcând obligațiile care le revin în temeiul
dreptului internațional umanitar. În Shyrokyne, o locație cheie în „zona gri”
dintre orașul Mariupol controlat de guvern și orașul Novoazovsk controlat de
grupurile armate, O.H.C.H.R. a documentat utilizarea pe scară largă a
clădirilor și locațiilor civile de către armata ucraineană și „regimentul Azov”
și jefuirea proprietăților civile, ducând la strămutări. Prima faciae clădirile
civile din orașul Donețk, cum ar fi clădirile rezidențiale, un adăpost pentru
persoanele fără adăpost și o fostă galerie de artă, au continuat să fie
folosite de grupurile armate, punând astfel în pericol civilii. În satul
Kominternove, regiunea Donețk, locuitorii au raportat că membrii grupurilor
armate ale « Republicii Populare Donețk » au preluat casele abandonate. În
ianuarie și februarie 2016, ostilitățile dintre grupurile armate staționate în
Kominternove și forțele armate ucrainene staționate în satul din apropiere
Vodiane au pus în pericol populația locală.
De asemenea, grupurile armate și forțele
armate ucrainene au continuat să poziționeze forțele militare în sau în
apropierea spitalelor. În Telmanove, membri înarmați ai « Republicii Populare
Donețk » au ocupat o parte din clădirea spitalului general, care este adiacentă
unei maternități și au suferit daune din cauza bombardamentelor. În Volnovakha,
forțele armate ucrainene erau staționate în imediata apropiere a unui spital
local. O.H.C.H.R. reamintește că spitalele sunt protejate în mod specific prin
articolul 11 din Protocolul adițional II la Convențiile de la Geneva, care sunt
obligatorii pentru părțile în conflict”. (pct. 25 și 26 din Raport, pag. 11)
- „O altă preocupare majoră este prezența
continuă a forțelor militare în zonele civile, iar bombardamentele fără
discernământ continuă să fie principalii factori care pun în pericol civilii și
afectează capacitatea acestora de a avea acces la locuințe, terenuri și
proprietăți. În perioada de raportare, O.H.C.H.R. a colectat informații
detaliate despre desfășurarea ostilităților de către forțele armate ucrainene
și regimentul Azov în și în jurul Shyrokyne (31 km est de Mariupol), din vara
anului 2014 până în prezent. Au fost documentate jafurile în masă ale caselor
civile, precum și țintirea zonelor civile între septembrie 2014 și februarie
2015. Locuitorii strămuți la Mariupol au primit puțină asistență și informații
despre starea locuințelor lor.
În zonele controlate de grupurile armate,
O.H.C.H.R. a documentat utilizarea militară a caselor neocupate. De exemplu, în
Donețk, între decembrie 2015 și ianuarie 2016, grupuri armate au ocupat și
spart de două ori o casă privată goală. În curte au fost aduse vehicule și
echipamente militare, avariind proprietatea și punând în pericol zona de
locuit. Membrii grupurilor armate au părăsit în cele din urmă casa la
solicitările insistente ale unui gardian angajat de proprietarul casei. La 27
ianuarie, garda a raportat ocuparea proprietății « Poliției militare » a «
Republicii Populare Donețk ». La momentul redactării acestui raport, în
Kominternove, „Republica Populară Donețk”, membrii grupurilor armate ocupau mai
multe case abandonate” (pct. 161 și 162 din Raport, pag. 39).
- „Conflictul a continuat să provoace
victime civile. Între 16 noiembrie 2015 și 15 februarie 2016, O.H.C.H.R. a
înregistrat 78 de victime civile legate de conflictul din estul Ucrainei: 21 de
morți (13 bărbați și opt femei) și 57 de răniți (41 de bărbați, opt femei, șase
băieți și două fete) - comparativ cu Au fost înregistrate 178 de victime civile
(47 de morți și 131 de răniți) în perioada precedentă de raportare, 16 august –
15 noiembrie 2015. În general, numărul mediu lunar al victimelor civile în
perioada de raportare a fost printre cele mai scăzute de la începutul
conflictului. În total, de la începutul conflictului la mijlocul lunii aprilie
2014 până la 15 februarie 2016, OHCHR a înregistrat 30.211 victime în estul
Ucrainei, printre civili, forțele armate ucrainene și membrii grupărilor armate
- inclusiv 9.167 de persoane ucise și 21.044 rănite” (pct. 6 din Raport, pag.
6).
În Raportul publicat la 23 septembrie 2021
e prezentat următorul bilanț pentru perioada 14.04.2014-31.07.2021: 3.092
decese civile legate de conflict, plus 298 de morți la bordul zborului
Malaysian Airlines MH17 pe 17 iulie 2014, astfel încât numărul total de morți
civili din conflict a ajuns la cel puțin 3.390. Numărul civililor răniți este
estimat la peste 7.000.
Închei
cu ceea ce părea o variantă optimistă la acea vreme:
„Cu toate acestea, unele măsuri critice
rămân de adoptat, inclusiv mult așteptatul vot parlamentar privind
descentralizarea, care a fost amânat și ar trebui să aibă loc până la 22 iulie
2016. Preconizat ca parte a Procesului de la Minsk, acest vot va fi precursorul
unui serii de pași către pace. Descentralizarea a fost concepută ca parte a
unui pachet de măsuri de consolidare a încrederii. Aceste măsuri au inclus
încetarea imediată și completă a focului; scoaterea tuturor armelor grele de
ambele părți ale liniei de contact; dialog cu privire la modalitățile de
desfășurare a alegerilor locale în conformitate cu legislația ucraineană;
grațierea și amnistia prin lege; eliberarea și schimbul tuturor ostaticilor și
persoanelor deținute ilegal; accesul și livrarea în siguranță a ajutorului
umanitar; modalități de restabilire deplină a legăturilor sociale și economice;
restabilirea controlului frontierei de stat de către guvernul ucrainean în
întreaga zonă de conflict; retragerea tuturor formațiunilor armate străine, a
echipamentelor militare și a mercenarilor; reforma constituțională care conține
elementul de descentralizare și aprobarea statutului special al anumitor
districte din regiunile Donețk și Lugansk” (pct. 19 din Raport, pag. 9).
Declarația unui bărbat de 60 de ani din Donbas, prezentată în cadrul Raportului
din septembrie 2021: „We do not really live - we just exist here” (Nu trăim cu
adevărat - doar existăm aici).
---------------------------------
[1]
https://www.ohchr.org/sites/default/files/Documents/Countries/UA/Ukraine_13th_HRMMU_Report_3March2016.pdf?fbclid=IwAR1gJfJFzYVUv1FqJZYejROXJDDJi4RKp_suR1qOJzvQu4oUIUxTJE5WLOM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu