De
la Grigore Moisil
„Legile țării nu interzic nimănui să fie
imbecil.” - Motto!
O anecdotă în care nici ascultătorii, nici
povestitorii, nu înțeleg ce se întâmplă, se numește roman psihologic.
Mariajul e singura scăpare pentru un
bărbat fără succese și pentru o femeie cu prea multe.
- Domnule profesor, credeți în vise?
- Sigur, dragă! Să vezi: acu' câtăva vreme
am visat că devenisem academician, că eram în aulă și prezidam o ședință. Și
când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă și prezidam o
ședință.
Scaunele prezidențiale sunt periculoase:
au un microb care se urcă la cap.
La ședința de Consiliu profesoral în
vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil,
„candidatul fiind prea tânăr” pentru a ocupa postul de profesor.
- E un defect de care mă corectez în
fiecare zi, a replicat Moisil.
Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu,
m-am săturat de ea până-n gât.
Moisil:
- Dar matematica se face de la gât în sus!
O reporteră spune la un moment dat, în
cursul unui interviu:
- Știți că adevărul supără!
Moisil:
- Pe mine o teoremă de matematică nu m-a
supărat niciodată.
Cugetări:
O teoremă e o scrisoare de dragoste către
un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înțelesul, ci și toate
subînțelesurile.
Cineva l-a întrebat: „Credeți că e
potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a
răspuns: „Știința nu e tristă, decât pentru unii.”
Știința se răzbună ca o femeie: nu când o
ataci, ci când o neglijezi.
Libertate totală, ai impresia că e un joc
de cuvinte; cel puțin pentru mine pare o expresie corectă din punct de vedere
gramatical, dar de fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în
legile societății.
Problema morții este vie (la o anumită
vârstă).
Un om e uman nu numai prin defectele lui,
ci și prin calitățile lui.
Se știe că un profesor bun e cel care te
face ca lucrurile mai grele să ți se pară ușoare.
Măsura legislativă, o indicație
administrativă este una din componentele vieții unei societăți; opinia publică
e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va
și aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.
Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl
stimulează. Evident, morala nu e „puneți fraților piedici!”, ci „dacă dați de
piedici, depășiți-le!”.
Eu cred că omul trebuie să caute să
găsească plăcerea în însăși munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai
dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.
Sunt unii oameni care cred că matematica
trebuie făcută între cutare și cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face
la ore fixe. Matematica se face când îți vine o idee. Noaptea sau dimineața,
când te scoli, când te speli, te gândești. Dacă nu te speli, te gândești când
nu te speli.
Greu nu e să ai dreptate, greu e să
convingi pe alții. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Și mai
ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins. Se știe că o idee
începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate și sfârșește prin
a fi o prejudecată.
Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat,
la 30 apreciat, la 40 invidiat și la 60 stimat.
Întrebările la care trebuie să răspunzi
cel mai sincer sunt cele pe care ți le pui singur.
Numai prostia poate să aibă intermitențe.
Ce este un pesimist? Un optimist bine
informat.
Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci
cel ce te imită.
Marele regret al vieții mele este de a nu
fi avut nici unul.
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu