O
MINUNE DE TEXT
Preşedintele Statelor Unite ale Americii,
Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere
o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o
rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei
Seattle.
Această scrisoare se numără printre cele
mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre
mediul înconjurător al omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii,
cu prilejul Zilei mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul
SEATTLE şi-a primit numele după această căpetenie.
"Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte
să cumpere pământul nostru - ne cere prea mult.
Cum se poate vinde ceva sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa
ceva ne este cu totul străin.
Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei.
Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu.
Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului,
fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa
poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi.
Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare - ne sunt fraţi. Culmile stâncoase,
păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate
aparţin aceleiaşi familii. Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi
râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul,
trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte
despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei - e glasul
tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă
canoele noastre. Ne hrănesc copiii.
Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii
voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea va trebui să
oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui. Ştim că omul alb nu
ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul. Faţă de
pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra,
prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distruge
pământul şi va lăsa în urmă pustiu. Nu ştiu.
Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la
oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii. În oraşele omului alb nu există un
colţişor de linişte. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor
primăvara sau tremuratul aripii musculiţei. Cea mai mare comoară a omului roşu
este aerul. Omul alb parcă nici nu
observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund - e
imun la duhoare.
Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios.
Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vîntul
care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare.
Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un
loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma
florilor. Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul.
Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi
următoarea condiţie: Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui
pământ, ca faţă de fraţii săi.
Ce este omul, fără animale ? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de
marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i
se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă. Va trebui să vă învăţaţi
copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să
respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa
străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe
ai noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui.
Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi.
Pământul nu aparţine omului.
Omul aparţine pământului."
Omul e cel mai feroce prădător. Deja a
produs dispariția atâtor specii de plante și animale și a pus în pericol
propria sa existență. Și nu învață nimic din lecțiile trecutului.
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu