VRETI
COPII SANATOSI? INVESTITI IN EI VALORI CRESTINE
Martie
31, 2022
Aceasta este concluzia ultimului studiu
sociologic privind relevanta valorilor crestine in viata tinerilor. Din 2009
cind am postat primul comentariu privind valorile si relevanta lor pentru
societate, am punctat de nenumarate ori studii si materiale de expertiza care
sustin concluzia enuntata in titlul materialului de astazi: tinerii crestini
sunt cu mult inaintea tinerilor care nu provin din familii crestine din toate
punctele de vedere.
Studiul de astazi are aceasi concluzie dar
e si putin mai inedit considerind autoarea, Ilana M. Horwitz. Horwitz este un
sociolog care de multi ani isi investeste timpul si expertiza pentru a
determina masura in care religia, si, in cazul nostru crestinismul, este
responsabila pentru diferenta in comportament, in sens pozitiv, intre tinerii
crescuti in cercuri crestine si cei crescuti in cercuri seculare.
Autoarea a publicat un sumar al studiului
ei in New York Times mai devreme in luna. Textul in engleza il puteti citi
aici: https://www.nytimes.com/2022/03/15/opinion/religion-school-success.html,
iar mai jos redam traducerea in limba romana. Traducerea a fost facuta de
Parintele Emil Ember, AFR Baia Mare.
Lectura placuta!
Am urmărit viețile a 3.290 de adolescenți.
Astfel am învățat despre religie și educație.
de Ilana M. Horwitz. Dr. Horwitz este
asistent universitar specializat în studii și sociologie evreiască la
Universitatea Tulane [New Orleans] și autorul cărții „Dumnezeu, note și
absolvire”.
Bărbații americani abandonează facultatea
în număr alarmant. O mulțime de articole din ultimul an descriu o generație de
bărbați care se simt pierduți, detașați și lipsiți de modele masculine. Acest
sentiment de disperare este deosebit de acut în rândul bărbaților din clasa
muncitoare, dintre care mai puțin de unul din cinci termină facultatea. Cu toate acestea, un grup sfidează șansele si
merg impotriva curentului: băieții din familii muncitorești care cresc în
spiritul valorilor creștine.
În calitate de sociolog al educației și
religiei, am urmărit viețile a 3.290 de adolescenți din 2003 până în 2012
folosind datele de sondaj și interviuri din Studiul Național despre Relația
Tineretului cu Religia și apoi am făcut conexiunea acestor date cu Centrul
Național de Informații pentru Studenți în 2016. Am studiat relația între educația
religioasă a adolescenților și influența acesteia asupra educației lor: notele
lor școlare, ce colegii urmează și câți au studii superioare. Cercetarea mea
s-a concentrat pe denominațiunile creștine, deoarece acestea sunt cele mai
răspândite în Statele Unite.
Impactul pozitv al credintei
Am descoperit că ceea ce religia le oferă
adolescenților variază în funcție de clasa socială. Cei crescuți de părinți din
clasă profesionistă, de exemplu, nu experimentează prea mult în ceea ce
privește avantajul educațional de a fi religioși. Într-un fel, religia chiar
constrânge oportunitățile educaționale ale adolescenților (în special ale
fetelor) prin modelarea ambițiilor lor academice după absolvire; este mai puțin
probabil să ia în considerare o facultate selectivă, deoarece ele acordă
prioritate obiectivelor vieții, precum: maternitatea / paternitatea, altruismul
și slujirea lui Dumnezeu, mai degrabă decât o carieră prestigioasă. Cu toate acestea, băieții adolescenți din
familii din clasa muncitoare, indiferent de rasă, care erau implicați în mod
regulat în biserica lor și credeau cu tărie în Dumnezeu aveau de două ori mai
multe șanse să obțină diplome de licență decât băieții cu o viață religioasă
moderată sau deloc religioasă.
Băieții religioși nu sunt mai deștepți,
așa că de ce se descurcă mai bine la școală? Răspunsul constă în modul în care
credința și implicarea religioasă îi pot proteja pe americanii din clasa
muncitoare – în special pe bărbați – de disperare.
O mare parte din inteligența americană – populația
cu studii universitare de elită care constituie clasa profesională și
managerială – nu dau importanță instituției religiei. Când aceste elite critică
religia, o fac adesea pe motiv că credința (în ochii lor) este irațională și nu
se bazează pe dovezi. Dar unii pot fi de acord cu critica liberală a
obiectivelor morale și politice ale conservatorismului, recunoscând totuși că
religia ordonează viețile a milioane de americani - și că ar putea oferi
beneficii sociale.
Un băiat pe care îl voi numi John (toate
numele au fost schimbate pentru a proteja confidențialitatea participanților
conform ghidurilor de cercetare etică) a fost un exemplu tipic al tipului de
adolescent din clasa muncitoare pe care l-am studiat. Locuia la o oră în afara
orașului Jackson, statul Missouri. Tatăl său deținea un atelier de reparații
auto, iar mama lui lucra în contabilitate și ca profesor suplinitor. Zilele lui
erau pline cu fotbal, pescuit sau vânătoare cu bunicii săi, iubea mersul pe patru
roți cu prietenii și tundea ocazional gazonul pentru a câștiga bani de buzunar.
John a aspirat să meargă la facultate, dar
având în vedere ocupațiile părinților săi, veniturile (echivalentul a 53.000 de
dolari astăzi) și educația (ambii obținuseră certificate profesionale), șansele
nu erau în favoarea lui. Totuși, el a
atins o piatră de hotar care a devenit în mare parte inaccesabilă pentru
tinerii ca el: și-a câștigat diploma de asociat. Credința și implicarea lui în
biserică au jucat un rol important în asta.
Avantajele credintei
Copiii cu părinți cu studii universitare
au multe avantaje care le ușurează traiectoria academică. Ei tind să locuiască
în cartiere cu o infrastructură socială puternică, inclusiv spații în aer liber
sigure. Au mai multă stabilitate familială și geografică, ceea ce înseamnă că
rareori au nevoie să se transfere între școli, perturbându-le educația și
rupând legăturile sociale.
Copiii din familii mai bogate beneficiază,
de asemenea, de o rețea de conexiuni și oportunități de care mulți copii mai
săraci sunt lipsiți. Părinții cu studii universitare tind să lucreze în
organizații profesionale și au rețele sociale solide de la facultate, unde se
întâlnesc cu alți membri ai clasei profesionale. Toate aceste legături sociale
– de la cartier, la locul de muncă și la facultate – oferă o rețea de sprijin
pentru familiile din clasa de mijloc, pe care sociologii le numesc „capital
social”.
Dar familiile din clasa muncitoare precum
cea a lui John nu au aceleași oportunități de a-și dezvolta capitalul social.
Locul de muncă a fost o instituție socială centrală pentru familiile din clasa
muncitoare, dar în economia locurilor de muncă temporare este aproape imposibil
să simți un sentiment de stabilitate, să obții asigurări de sănătate sau să dezvolți
relații cu colegii. Lipsa capitalului social – alături de problemele sistemice
și inechitățile - a contribuit la curmarea vieților a milioane de americani din
clasa muncitoare, în special.
De la începutul anilor 2000, exact de când
copiii din studiul meu intrau în adolescență, a existat o creștere dramatică a
numărului de bărbați din clasa muncitoare care mor „de moarte de disperare” din
cauza opioidelor, intoxicațiilor cu alcool. Dar disperarea nu moare: se
transmite copiilor. Majoritatea copiilor din clasa muncitoare din studiul meu –
în special băieții – păreau să privească lumea și să simtă disperare din punct
de vedere fizic, cognitiv și emoțional. Am descoperit că cei mai mulți dintre
băieții din clasa muncitoare din studiu au părăsit sistemul educațional la
jumătatea vârstei de 20 de ani și păreau pe cale să repete ciclul disperării.
Dar nu și John. El și zeci de alți băieți
din studiu au avut un sistem de sprijin care i-a izolat de deznădejdea descrisă
de mulți dintre colegii lor. În anii adolescenței, John a frecventat în mod
regulat biserica sa evanghelică locală și a fost activ în grupul ei de tineri.
Au fost organizate activități sociale precum rafting și adunări săptămânale la
biserica pentru a vorbi despre ce se întâmplă în viața lor. Fiind implicat în
biserica sa, s-a întărit cu învățăturile biblice, ceea ce l-a determinat pe
John să se gândească la Hristos ca la persoana pe care și-a dorit cel mai mult
să o imite (majoritatea adolescenților răspund referindu-se la un actor, un
atlet sau un membru al familiei).
Rolul parintilor
Observând cum s-au comportat părinții săi
și alții din comunitatea sa religioasă, John a învățat să-L vadă pe Dumnezeu ca
pe cineva cu care „poate vorbi și îi poate spune lucruri personale”. Avantajul
academic al copiilor religioși din clasa muncitoare începe în școala medie și
liceală cu notele pe care le obțin. Dintre cei crescuți în clasa muncitoare,
21% dintre adolescenții religioși au adus acasă carnetul de note plin cu 10,
comparativ cu 9% dintre colegii lor mai puțin religioși. Notele sunt, de
asemenea, cel mai puternic predictor al accesului și al finalizării facultății,
iar băieții religioși au șanse de peste două ori mai mari să obțină note care
îi ajută să fie competitivi pentru admiterea la facultate și accesul la burse.
Fetele religioase din familiile din clasa
muncitoare detin, de asemenea, beneficii educaționale în comparație cu fetele
mai puțin religioase, dar există și alți factori care le ajută să aibă succes
academic în afara religiei. Fetele sunt educate social pentru a fi
conștiincioase și conforme. Lor le este mai ușor să dezvolte legături sociale
cu membrii familiei și cu semenii și sunt mai puțin predispuse să fie prinse în
comportamente riscante.
De ce le oferă religia băieților ca John
un avantaj academic? Pentru că le oferă capitalul social pe care adolescenții
bogați îl pot obține în altă parte. Comunitățile religioase păstrează familiile
înrădăcinate într-un loc și îi ajută pe copii să dezvolte relații de încredere
cu îndrumători spirituali de tineret și cu părinții prietenilor care
împărtășesc o viziune comună asupra vieții. În mod colectiv, acești adulți
încurajează adolescenții să respecte regulile și să evite comportamentele
antisociale.
Deși John a citat presiunea colegilor
drept cea mai stresantă problemă cu care se confruntă adolescenții, el a evitat
să cadă într-un tipar de abuz de droguri și alcool, care deseori îi deraiează
pe copii de la succesul școlar. Cercetarea cărții mele s-a concentrat pe
creștini, dar am descoperit că a aparține unei comunități religioase este o
sursă de capital social și pentru evrei.
Credința teologică în sine nu este
suficientă pentru a influența modul în care se comportă copiii.
Adolescenții trebuie să creadă și să
aparțină pentru a fi protejați de disperarea emoțională, cognitivă sau
comportamentală. Am descoperit că religia oferă ceva ce alte activități
extracurriculare, cum ar fi sportul, nu pot: îi îndeamnă pe copii să se
comporte într-un mod extrem de conștiincios și cooperant, deoarece ei cred că
Dumnezeu îi încurajează și îi evaluează.
După cum a spus John la începutul
studiului meu, când avea 16 ani, religia „mă ajută în problemele mele sau când
sunt dezamăgit”. Când nu era sigur cum să facă față unei situații, a căutat
răspunsuri la îndrumătorul său spiritual și în Biblie. John a spus că bănuia
că, dacă nu ar fi făcut parte din grupul său săptămânal de tineri din biserică,
ar fi „făcut o mulțime de lucruri greșite”.
Religia nu îi ajută doar pe băieții din
familiile muncitoare în timpul adolescenței, ci îi ajuta să nu cadă în
disperare la vârsta adultă. Putem vedea acest lucru în modul în care s-a
desfășurat viața lui John. La vârsta de 20 de ani, John a încetat să citească
Biblia și nu a mai participat la biserică. Și alte părți ale vieții lui au
început să se destrame. A renunțat la facultate și a fost arestat pentru
posesie de marijuana.
Acesta a fost un semnal de trezire, iar
John a decis să se întoarcă la biserică. În câțiva ani, a reușit să-și reia
viața pe drumul cel bun. John locuiește acum cu bunica lui, pe care o
întreține, și cu iubita lui, cu care plănuiește să se căsătorească. El crede că
Dumnezeu l-a chemat să slujească altora lucrând în domeniul medical. S-a întors
la colegiul comunitar și a câștigat un A.A. în timp ce lucra ca E.M.T. și
intenționează să devină paramedic sau asistent. El atribuie aceste realizări
credinței sale. În interviul său final cu cercetătorii la vârsta de 26 de ani,
John a spus: „Cele mai importante lucruri din viață pentru mine sunt: familia
mea și relația mea cu Dumnezeu”.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A
DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ...
Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are
dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana
isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace,
si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si
cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA
FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel.
0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu