Jianu Liviu-Florian - Dar parca mama nu am avut, de la o fractura de cap + lucian avr.

 

Dar parca mama nu am avut, de la o fractura de cap

 

 

~*~

 

Poate ca ti-ai iubit clavicula stanga,

Poate ca ti-ai iubit clavicula dreapta,

Poate ca ti-ai iubit prea mult stomacul,

poate ca ti-ai iubit prea mult ordinele

si misiunea ta infocata,

de mama Rusie,

care vrea sa le stie pe toate,

sa le controleze pe toate,

sa le afle pe toate,

sa le conduca pe toate,

poate ca ai facut totul,

ca sa stea toate organele in jurul tau,

si cele care ti-au iesit din pantec, odata,

si sa iti laude

sacrificiile facute ca sa ramai

singura

si fara copii,

langa tine,

si fara barbat,

si fara fariseii aceia,

caer te-au binecuvantat

sa tragi in toti conlocuitorii tai,

scara cu scara,

in toate zidurile,

in toate spitalele,

in toate maternitatile,

si locurile de joaca,

si tratament,

si distractie,

in care nici dracu nu te-a mai invitat

si luat

pentru ca n-aveai nici bani destui

nici proprietati

pentru cei dragi

care trebuiau sa sufle mereu

arcei tale in panze:

 

- pana la capat!

banzai!

eu - nu vreau sa mor niciodata!

eu - vreau sa fiu sanatoasa!

eu - vreau sa fiu stimata si apreciata

ca o regina!

 

de bal!

 

Atunci,

pesemne,

te vei fi simtit, si simtind bine,

dar eu,

ce sa zic,

aveam si eu nevoie de o tara,

si de o mare  a mea,

in care niciodata,

niciodata,

nu ai gasit nimic din tine,

si nu ti-a fost nimic, bine!

 

daca nu erai

number one,

si putin mi-ar fi pasat,

dar

prea erai departe

de tineretea in care chiar te-am iubit

atat de mult

incat ma topeam dupa tine!

 

apoi,

te-ai imbolnavit rau de tot de nervi...

si -

cat de greu,

ai revenit

printre nebunii

ce sa laudau ca sunt cei mai fericiti

dintre padurari!

 

 

*

21 martie 2022

 

~*~

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian

 

On Monday, March 21, 2022, 11:54:32 AM GMT+2, oleg cernian <ocernian@yahoo.com> wrote:

 

 

În loc de „Buni zori!”. Habar n-ai să iubești

Lucian Avramescu

 

~*~

lucian avr

Habar n-ai să iubești, scria Vasko Popa,

Habar n-ai să iubești, dădea el sentința într-o poezie.

Ce-l enervase atât de tare pe poetul sârb

Încât să-și deseneze supărarea apăsat pe hârtie?

 

Poate că tălmăcirea era inexactă

Nichita l-o fi tradus instantaneu alandala

Poate că s-au îmbătat amândoi

Într-o crâșmă din Grebenț, unde Vasko și-a început școala.

 

Eu nu cred că sârbul a spus astfel unei femei

Femeile știu să iubească întotdeauna

Poate că se răstea la pietre, cu toate că și pietrele iubesc uneori,

Sau luase în colimator luna.

 

Poate că se certau amândoi

După un taifas, la o despărțire

Habar n-ai să iubești dacă pleci după primul rând,

Mai avem de golit câteva clondire.

 

Prietenii nu pot fi abandonați într-o crâșmă

Un poet adevărat bea până la capăt și încă pe-atât

Și Nichita a rămas, până la 50 de ani a rămas,

Și-a băut.

 

Nu, nu poți spune unei femei, habar n-ai să iubești

Poți să-i spui că nu știe

Să stivuiască murături în borcan

Dar în legătură cu dragostea, femeia e creator de poezie.

 

~*~

Lucian Avramescu

(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Nicolae Dabija - Te dusăși, țață Frusină

 

~*~

Te dusăși, țață Frusină,

Vine-n locul tău, Putină,

să predea ani de lumină,

pe la vița ta creștină!

Tot din cur de căcăștoare,

Cât este Rusia de mare!

Celavec cu capul mare,

Cu rusască ocupare!

Că își dau la doctorate,

Tot din cizme pe la spate!

Și Emini, Ovizi, și Dante!

Și-alte crime prea curate!

 

*

22 martie 2022

 

~*~

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian