IOAN MICLĂU-GEPIANU - DIN MITOLOGIILE LUMII!

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU: DIN MITOLOGIILE LUMII!

 

 

CRONOS ÎL ÎNLĂTURĂ PE URANUS

(Revăzută și adăugită)

 

 

”...După ce Cronos il înlătură pe Uranus și devine el liderul Titanilor uriași, acesta își ia de nevastă pe sora lui, Rhea, care va naște cinci copii: Hestia, Hera, Demeter, Hades, Poseidon.

 

Rhea este din nou însărcinată, dar, din cauza lui Cronos, care asemenea lui Uranus, își devora fii din gelozie pentru a nu-și pierde întâietatea lui la supremație, aceasta se retrage pe Insula Creta, pentru a-l naște pe următorul ei fiu, Zeus. Ca zeitate supremă, Cronos era desigur peste tot, deci fără îndoială că Rhea nu avea cum se ascunde de bărbatul ei!

 

Ce este interesant însă ca să observăm, ar fi acele deosebiri de nume date zeităților! S-au făcut deseori multe confuzii, așa se face că și acest zeu Cronos, să mai fie găsit cu numele de Cronus. M-a lămurit cartea lui D.J. Conway, Magical, Mistical Creatures, unde îl găsim pe Cronus cu nevasta lui, frumoasa nymfă de Mare, Philyra, din care s-a născut încă o grupă de Centauri, printre care Centaurul Nessus, care era cel mai vestit și pârdalnic iubitor de femei. Acesta a răpit-o chiar pe Deianira, nevasta lui Hercule, la trecerea unui râu cu val volburos, numai că acest act i-a fost de sfârșit zeului. Herrcule, cu o săgeată otrăvită îl omoară! Uneori Cronos este numit și Saturn. La alte popoare poartă alt nume, desigur, după specificul limbilor vorbite de acestea.

 

Hercule mai este numit în alte legende Heracle!

 

A doua zeitate, întradevăr interesantă, este însăși Rhea, cea care îl naște pe Zeus, care va locui în Olimp. O mai găsim pe Rhea zeitate dar și preoteasă la Mânăstirea Vestei, din muntele Ares, despre care Cassius Dio în cartea sa: Istoria Romană-I, o numește fiica regelui Numitor și mama lui Romulus și Remus. Se mai spune despre această Rhea, că îi purta drag chiar Marte, zeul războiului, dar și Ares era zeul războiului, fapt ce probabil ne aduce la vremea când se apropiau și se contopeau culturile străvechi greco-romane! Oricum, faptul dovedește, că încă mai sunt multe de descoperit în mitologiile lumii!

 

Și acum să revenim la o nouă notare făcută tot de Cassius Dio, fost Consul și istoric roman, chiar trimis al Senatului Roman în Panonia Daciei, la Turnu Severin și în alte părți ale lumii. El descrie cu această ocazie și din istoricul Podului lui Traian, ridicat de romani, dar tot de romani fiind distrusă partea de sus a podului, (de Hadrian), din frica de a nu năvăli acum dacii peste romani, știută fiind iscusința lui Decebal în războaie!

 

Dar, iată ce ne mai spune în, Istoria Romană-I, la pagina 36. B6, tot Cassio Dio: ”un oarecare erou Ianus, din timpurile de demult, ca preț pentru felul cum l-a primit și ospețit pe Cronos, a primit darul de a cunoaște viitorul și trecutul. Iată pentru ce romanii îl plăsmuiesc cu două chipuri. După acest erou, ei au numit luna Ianuarie și socot că anul începe cu această lună”.

 

Adică, zeul Ianus are două chipuri, fețe opuse, cu una privește înspre trecut și cu cealaltă înspre viitor. El mai este și zeul porților, ușilor, al arcadelor. Astfel, Romanii deschideau și închideau porțile cetății, avându-l pe Ianus sculptat la intrări.

 

Când erau vremuri de război, romanii deschideau porțile, iar în vreme de pace erau închise. Zeul era numit și ”Ianus Pater”, iar Romanii îl mai asociază cu zeitatea etruscă Ani. Se afirmă despre acest Ianus (după Macrobius și Cicero) a fi zeul cel mai important al Pantheonului arhaic roman. Era întotdeauna alături de Jupiter. Auzim tot de la aceste surse despre Ianus și Jana(Diana), ca fiind o pereche divină, care se închină la Soare și la Lună. (deci atenție la Sarmise, regele Soare, la Daci). Diana era zeitate romană, purta întotdeauna un arc de vânătoare. Ea era soră cu Apollo al Troiei. În mitologia Greacă, Diana era numită și Artemis. Dar Ianus era zeul cu cele mai multe nume și asocieri! Aceste tradiții străvechi, cu închisul și deschisul porților, constituiau principalele momente ale multor festivități și sărbători. Despre Porțile Împărătești, despre Porțile Raiului, vorbesc și până în ziua de azi credințele și au vorbit mitologiile lumii. Uimitor de observat, că în România, până în ziua de azi, auzim de ”Sărbătoarea porților”. Originea obiceiului poate veni din acele vremi îndepărtate, dacă privim arhitectura rotundă a Cetății Sarmizegetuzei!

 

Reține și mitologia greacă un erou, pe ”Iason”, cel legat de legenda argonauților plecați în căutarea ”lânii de aur”, dar desigur, fiind unul diferit de ”eroul Ianus” amintit de Dio Cassius.

 

Dar, să revenim la Cronos, Titanul cel tânăr, cel care la cererea Gaiei îl ucide pe Uranus, devenind conducătorul Titanilor-Urieși, în ce împrejurări a fost el ”ospețit” de Ianus al Romanilor, si unde?

 

Deci cercetătorii, acei harnici hermeneuți, au încă teren destul pentru a fi desțelenit în lumea mitologiilor antice! De notat despre pasărea Phoenix, care exista încă din vremea creării universului, despre Cloșca cu puii de aur, din istoria României, s.a. m. d.

 

Având la îndemână publicația ”Berlitz-Travel Guides”, ediția 1988 / 1989, care tocmai Insulei Creta îi făcea reclamă turistică, vorbește despre munții Dikti și Idi, ambii legați de istoria lui Zeus, cel născut de Rhea, nevasta lui Cronos. Aflăm că intr-o peșteră din acest munte Dikti a fost locul de naștere a zeului.

 

Aici civilizația Minoană era înfloritoare, munții, dealurile, șesurile Cretei erau surse de mari bogății. Orașele Cnosos, Iraclion, Sitia, și altele aveau legături comerciale cu cele două continente, între care se afla așezată. Palatele Minoane erau adevărate frumuseți arhitectonice, cum era palatul Faitos și palatul Cnosos. Mitologia minotaurului din Creta începe chiar din legenda regelui Minos și al reginei sale Pasiphaie, care a născut acel monstru, jumate om, jumate bou! Minos îl pune pe arhitectul său Daedalus să-i construiască acel labirint, în care să țină această creatură. Se organizau lupte cu minotaurul, dar pe care nu-l putea învinge nimeni. Atunci veni Theseu, fiul regelui Atenei, de care se îndrăgostește fiica lui Minos, și care îi dădu lui Theseu câteva sfaturi, astfel că acesta reușește să ucidă minotaurul și să iasă teafăr din acel labirint.

 

Mitologiile sunt asemenea unui lanț legat din inel în inel, formând un lung șir de evenimente, ce au umplut timpul și spațiul multe milenii desigur, de fapt o istorie a culturii omenirii acelor vremi!

 

Adevărul este că mitologiile sunt adevărate surse de studii istorice, principale surse care, pot fi tangibile cunoașterii evoluției, o fereastră prin care putem să privim lumea și locuitorii acesteea în străvechile lor vremuri, în cultura și preistoria lor imemorială în timp și spațiu.