IOAN MICLĂU-GEPIANU - O NOTĂ DE AUTOR LA CARTEA SA!

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU:

O NOTĂ DE AUTOR LA CARTEA SA!

 

 

Harta României este plaiul Mihoriței, raiul românesc, unde părinții părinților noștrii au trăit, au muncit, ne-au dat o Limbă și o Vatră. Ne-au făurit o istorie mare, ne-au lăsat înțelepciunea lor, neîmplinirile lor datorate vitregiei vremurilor, dar împăcați până la moarte că lasă urmașilor lor, copiilor lor, o țară frumoasă, vie, bogată. Ei dorm acum în veșnicie sub această glie! Avem să ne iubim originea și neamul, să fim mândrii de tot ce avem și păstrăm, de tot ceea ce au reușit, prin trude, suferințe și lupte, să ne dăruiască străbunii noștri.

 

Cultura, artele, precum și literatura daco-română au rădăcini străvechi. Sigur, nu suntem și nu am fost singuri pe această Planetă/Stea, dar, câte alte popoare au trecut prin Dacia daco-geților-români, au găsit cultură și civilizație, economie, bunăstare. Artele au înflorit civilizația daco-getă. Artele și scrierile vremurilor respective erau de o factură religioasă. Totuși, germenii civilizației vechi din acest fond religios s-au născut. Că le numim azi păgânisme, cu zeități fantastice, supranaturale, mă rog, e ceea ce știau ei atunci în credințele lor, era o istorie a vremilor lor și mai este și ceea ce reușim noi azi să descifrăm în multiple feluri. Dar, încă în aceste începuturi observăm că se satiriza lăcomia pântecului, desfrânarea, mânia, trândăvia și slava deșartă. Dezvelindu-se totodată valorile iubirii între oameni, ceea ce ducea sigur înspre emanciparea umanității. Iar dacă locul geografic în care aceste emancipări se dovedesc azi tot mai intens, ducând acul busolei cercetătorilor istoriei, arheologiei înspre pământurile Daciei, trebuie să fim mândrii.

 

Să fim recunoscători înaintașilor noștri, care au dovedit cu curaj prin scrierile lor de etnoistorie, trecutul nostru strălucit așa cum a făcut-o Nicolae Densușeanu. Să fim mândri și de prezența acelor Titani și Zeități, ce străbăteau drumurile Terrei și cele Celestiale, reale sau imaginare, deseori imaginate prin ficțiunea basmelor; de sesizat este că aveau comportamente omenești, aveau și puteri miraculoase, dar mai aveau și o ”țară a zeilor”, ce se identifică a fi împrejurimile Carpaților noștri est-europeni, adică în ținuturile Daciei preistorice. Și astea nu sunt lucruri ușor de trecut cu vederea, ci, dimpotrivă, sunt de mare valoare în studierea istoriei românești și universale.

 

Deși cartea aceasta, ”Mitologiile, surse de studii istorice”, adună versuri și proză, unele mai recente altele mai vechi sau revăzute, recunosc folosirea unei ample bibliografii, așezând deci tema aleasă într-o formă estetic literar, etic uman,însă luminată de adevăr, de credința că avem a fi mândri de neam, de limba noastră daco-getă, ce se dovedește a fi matricea multor altor Limbi vorbite. Să ne iubim Vatra noastră sfântă, recunoscută a fi o adevărată Grădină a Maicii Domnului! Să ne cunoaștem Istoria din începuturi, fără a ne tot răsuci în diferite direcții, după ideile preconcepute de interese, ce nu folosesc deloc valorii și prestigiului istoriei noastre românești.

 

Să ne iubim acea Românie tainică , zicea Artur Silvestri, să ridicăm studiile dacologice la nivel de școli și universități, afirmă azi cu mult curaj eruditul istoric și eminent epistomolog Dr. Napoleon Săvescu. Să păstrăm sănătoasă morala tineretului nostru, ne îndeamnă profesorul de Limba Română, și inflăcărat iubitor de Neam, Prof.Dr. Adrian Botez. Să ne păstrăm și îngrijim credința noastră creștină, ne îndeamnă Preotul Al.Stănciulescu Bârda. Să ne cinstim morții și eroii căzuți în războaiele de apărare a Țării, ne îndeamnă Preotul Gheorghe Nemeș.

 

În filme și cărți să imortalizăm Istoria și Crucile părinților din cimitire, nunțile celor tineri ce-și întemeiază noi familii, viața de zi cu zi, așa cum ne dă exemple proprii cineastul Ben Todică din Melbourne!

 

Ca să revin la tema cărții mele, Mitologiile – surse de studii istorice, amintesc o vorbă de duh a lui N.Iorga, care afirmă: ”Cel mai desăvârșit cavaler este acela care luptă și împotriva nedreptății, pe care s-a întâmplat a o săvârșii el”. Și mai zicea în antichitate, Seneca: ”Poartă-te cu oamenii, ca și cum te-ar vedea zeii; vorbește zeilor, ca și cum te-ar auzi oamenii”. Și, ceea ce doresc eu acum cărții mele, este să aducă îndemn celor ce o citesc, la iubirea adevărurilor istorice și a neamului în care s-au născut! Păstrarea și cunoașterea legendelor noastre și chiar ale lumii, ca surse de cunoaștere a emancipării și evoluției umane, mai ales că istoria nu stă pe loc, aceasta fiind într-o continuă desfășurare universală!

 

I.M.Gepianu

 

2016