Golgota
românilor ortodocși din Ucraina
Prof.
univ. dr. Vasile Astărăstoae
22
Ianuarie 2023
De câteva zile, timid, în dezbaterea
publică, și-a făcut loc un nou subiect: persecuția preoților și credincioșilor
ortodocși români din Ucraina. Dezvăluirile le-a făcut Mitropolitul de Bănceni,
Longhin (Mihail Jar).
În 1997, împreună cu Varujan Vosganian,
Paul Ghițiu, Paul Mitroi și reprezentanți ai presei ne-am deplasat pentru 5
zile în Cernăuți și în zonele Herța și Noua Suliță. La întoarcere, pe când ne
îndreptam spre graniță, la 12 kilometri de punctul vamal, în Bănceni, am zărit,
pe un deal, o strălucire aproape neomenească. Spre acel deal, ducea un drum pe
care am zărit mergând câțiva oameni. Curioși i-am întrebat unde merg, unde duce
acel drum și ce e cu acea strălucire. Ne-au răspuns: „mergem să construim o
Catedrală și drumul duce spre poiana La stejar. Lucirea din zare este
acoperișul Catedralei”.
Am luat-o și noi pe acel drum și după
câțiva kilometri am văzut construcția. Ne-a întâmpinat Părintele Mihai Jar,
îmbrăcat în straie monahale pline de ciment și var; pentru că era ora prânzului
ne-a invitat la masă. Ne-a povestit despre Catedrala pe care o construia. Ne-a
spus că, într-o noapte, i s-a arătat în vis Maica Domnului și i-a spus că are
datoria să construiască o Catedrală. Apoi, l-a și condus pe un deal, într-o
poiană unde viețuia un stejar secular. S-a dus și l-a văzut uscat și fără nicio
frunză. A pus prima piatră și atunci stejarul a înfrunzit. Târziu, când i-au
căzut frunzele, stejarul s-a prăbușit ca și cum și-ar fi încheiat misiunea. A
început construcția, dar a început cu un orfelinat; un orfelinat, care, pe
atunci (l-am vizitat), avea 40 de locuri pentru copii cu handicap. Vizitasem
multe astfel de așezăminte în occident, dar nu am văzut unul care să fie atât
de frumos și de bine dotat. Măicuțele îngrijeau acești copii cu o dragoste care
nu poate fi descrisă. După care a început construcția Catedralei.
Autoritățile ucrainene au venit și au
cerut pentru teren un milion de dolari. O sumă imensă și care părea a fi un
obstacol de netrecut. Dar l-a trecut. Credincioșii au mers un an de zile pe jos
până în Siberia, cerșind și au reușit să strângă peste 2 milioane de dolari.
Astfel, au devenit proprietarii pământului. Părintele Jar ne-a mai povestit că
această construcție este făcută prin voluntariat: unii vin și muncesc atunci
când au timp; alții dau donații în alimente pentru a hrăni muncitorii; alții
fac donații în bani pentru a se cumpăra materiale. Și încet-încet Biserica
creștea odată cu extinderea așezămintelor pentru copii orfani.
După ce am luat masa și am vizitat
locurile, Părintele Jar ne-a spus „haideți să vă arăt taina acestei Mănăstiri”.
Ne-a condus printr-un tunel la o adâncime de 6 metri și o lungime de peste 60
de metri într-o chilie situată exact sub viitorul altar al Bisericii. În
chilie, erau două paturi și trei tineri călugări, care făcuseră legământul să
nu iasă de acolo până la sfârșitul vieții lor lumești. Și mai era o Psaltire.
Pe rând, fără pauză, unul dintre ei citea acea psaltire. „Când am început să
construim Biserica, vrăjmașul a încercat să ne împiedice. Se dărâmau ziduri,
aveau loc accidente, veneau furtuni și altele ca acestea. Atunci am luat
hotărârea să punem păvază vrăjmașului, citind Psaltirea. De atunci nu au mai
avut loc astfel de întâmplări. Aceasta este arma noastră - Psaltirea
neadormită”.
A fost o „armă” teribilă. Mănăstirea
„Înălțarea Domnului” în satul Bănceni a fost sfințită în 1998. Apoi, Părintele
Jar a construit o mănăstire de maici în cinstea Icoanei Boiana a Maicii
Domnului în satul Boian. În paralel cu mănăstirile, s-a angajat în construirea
unui adăpost pentru orfani. A construit un complex de clădiri cu dotări
excepționale unde au primit adăpost și iubire peste 400 de copii din toata
Ucraina. Statul ucrainean l-a decorat în mai multe rânduri: Ordinul de Merit,
gradul III, titlul Erou al Ucrainei (cu acordarea Ordinului), „Crucea Sfântului
Panteleimon Vindecatorul”, premiul național „Mândria țării”, ordinul „Patriot
al Ucrainei”; „Ordinul Independenței Ucrainei”.
Pentru cei care au răbdare să-l
urmarească, iată un emoționant reportaj despre minunile de la Bănceni. Este
bizar ca dintr-o dată Mitropolitul Jar să devină dușman al Ucrainei, să fie
propus pentru a i se ridica cetățenia ucraineană și a fi deportat odată cu
confiscarea bunurilor mănăstirilor. Vina lui: aparține unei anumite biserici ortodoxe
neagreată de autorități și predică în limba română.
Titlu pe site-ul „Știri pe surse”:
„Preoții români din Ucraina trăiesc zile de coșmar: Ucrainenii au venit peste
noi! Au intrat cu armele, au pus stareții la zid”. (Autor: Lucian Negrea,
Reporter. Publicat: 19/01/2023).
„Părintele Mihail Jar, starețul ortodox
român al Mănăstirii Bănceni din regiunea Herța (Ucraina), a explicat, la Antena
3 CNN, faptul că preoții români din Ucraina trăiesc clipe de coșmar. Serviciile
secrete ucrainene au luat cu asalt mănăstirile, au intrat noaptea peste clerici
în case și au spart geamurile bisericilor. «Au început prigoanele grele și
mari, ne-au distrus complet. Ne-au distrus, pur și simplu; trebuie să răbdăm
pentru Hristos, pentru credință. Dar nu în felul ăsta. Nu te poți ruga nici la
Dumnezeu acum, să stai să dormi cu frică în casă. Au intrat noaptea la
Mitropolie la Cernăuți, au intrat noaptea peste ei în case cu (puști) automate,
i-au pus (pe clerici) la perete, au spart geamurile. [...] Au mers la mănăstiri
de maici, le-au pus la pământ, le-au apăsat cu călcâiul pe cap, lucruri foarte
grele»”, a spus preotul român la Sinteza Zilei.
Reacțiile la aceste dezvăluiri au fost
diferite:
- Aprobare deplină a acțiunilor
autorităților ucrainene. Iată un comentariu la articolul lui Lucian Negrea
(păstrez modul de exprimare al autorului comentariului): “Nu se zice, decat de
a astuia care e sluga la rusi. La fel cum alaltaieri A3 zicea ca sunt 13 preoti
pe o lista de retragere a cetateniei si ca „iata cum romanii sunt asupriti in
ucraina” fara sa se spuna ca doar asta e roman, ceilalti 12 si rusi. Adica rusi
cu cetatenie rusa si pasapoarte rusesti! Dar sa ne apucam noi sa ne certam cu
ucrainenii pentru rusii aia si prostul de roman bagat intre ei. Popa prostul
ala care linge la biserica rusa unde e in filmul ala, ca nu il gasesc?”
Unuia cu un asemenea limbaj, în mod
normal, nu ar trebui să-i raspunzi. Totuși pentru cei care pot fi influențați,
trei precizări:
- Legislația ucraineană interzice dubla
cetățenie. În consecință, preoții nu pot avea cetățenie rusă și pașapoarte
rusești.
- În Ucraina, există două Biserici
Ortodoxe: una istorică, subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, dar cu un
grad crescut de autonomie și una recentă, apropiată de autoritățile de la Kiev,
subordonată canonic Patriarhiei de la Constantinopol. Dintre cele 130 de
parohii ortodoxe românești din Ucraina, peste 100 au rămas în cadrul Bisericii
ortodoxe tradiționale, deoarece doar aceasta permite ținerea slujbei în limba
română.
- Biserica Ortodoxă supusă Patriarhiei
Moscovei este încă legală în Ucraina și orice măsură trebuie să fie urmare a
unei hotărâri judecătorești și nu a unui ordin administrativ.
Justificarea măsurilor autorităților
ucrainene prin războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei
Cei care au o astfel de abordare spun că
aceste probleme vor fi discutate și rezolvate după ce Rusia fie v-a fi învinsă,
fie se va ajunge la un acord de pace. A introduce acest subiect în agenda
publică (inclusiv cel legat de interzicerea studierii în școli în limba
minorității române) echivalează cu un sprijin direct dat agresorilor ruși și
subminarea eforturilor ucrainenilor, care apară cu arma în mână valorile
occidentale. Ucrainei trebuie să i se acceptă orice pentru faptul că lupta cu
rușii. După ce va fi ridicată legea marțială în mod cert Ucraina se va apleca
și asupra drepturilor minorităților. Și aici sunt necesare două precizări:
- Persecutarea românilor nu a fost
determinată de agresiunea lui Putin. Ea își are rădăcinile încă de la
declararea statului independent Ucraina. Să nu uităm că Ucraina este un stat
relativ tânăr și își exprimă frustrările prin atitudini naționalist-extreme.
Mahno, Petlura, Bandera și-au construit cariera politică prin acțiuni brutale
de eliminare a celorlalte naționalități. Pare paradoxal că tocmai aceste
personalități se bucură (mai ales după „Maidan”) de recunoaștere oficială în
Ucraina, uitându-se de masacrele împotriva polonezilor, rușilor, românilor,
evreilor, de colaborarea cu naziștii a lui Bandera.
Am fost de mai multe ori în Ucraina. Am
văzut naționalismul ucrainean în acțiune și nu mi-a plăcut. Am văzut atitudinea
față de români. Ștefan cel Mare este un criminal de război, România un stat
agresor care au ocupat regiunile Cernăuți (în 1918) și Odessa (în 1941), eliberate
abia în 1944. Exista îngrijorare că acest lucru se poate repeta. De aceea,
chiar dacă nu se recunoaște oficial, există o politică de asimilare a
românilor. În 15 ani, la vizitele mele în Ucraina, în fiecare an, am întâlnit
tot mai puțini oameni care vorbeau limba română. Este puțin probabil ca
lucrurile să se schimbe la terminarea războiului.
Convenția europeana a Drepturilor Omului
în articolul 9 prevede următoarele: „Orice persoană are dreptul la libertatea
de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și
schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia
sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular,
prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor”.
Articolul 1 al Protocolului nr.1 la
Convenție prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul
la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa
decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și
de principiile generale ale dreptului internațional”.
Jurisprudenţa CEDO arată o constantă
conform căreia, în sensul articolului 9, libertatea gândirii, conștiinței și
religiei reprezintă unul din fundamentele unei „societăți democratice” în
sensul prevăzut de Convenție. Ea este în egală măsură un bun prețios pentru
atei, agnostici, sceptici sau indiferenți. Această libertate implică mai ales
cea de a adera sau nu la o religie, precum și libertatea de a o practica sau nu
(hotărârea Kokkinakis contra Greciei; Buscarini și alții contra SanMarino,
Mitropolia Basarabiei contra Republica Moldova etc.). Statul trebuie să fie
neutru și imparțial în exercițiul dreptului său de reglementare în domeniu și
în relaţiile sale cu diversele religii, culte și credințe. Curtea a afirma
repetat că articolul 9 trebuie să fie interpretat în lumina articolului 11 al
Convenției, care protejează viața asociativă contra oricărei imixtiuni
nejustificate a statului. Autonomia comunităților religioase este indispensabilă
pluralismului într-o societate democratică și își are locul chiar în centrul
protecției oferite de articolul 9. În plus, unul din mijloacele de a exercita
dreptul de manifestare a religiei pentru o comunitate religioasă, în
totalitatea colectivului său, îl reprezintă posibilitatea de a asigura
protecția jurisdicțională a comunității, a membrilor și a bunurilor sale, în
așa fel încât articolul 9 să fie asigurat nu numai în lumina articolului 11,
dar în egală măsură și a articolului 6 al Convenției. Aceste drepturi nu pot fi
suspendate în nicio circumstanță, nici măcar în război.
Simpatie față de ortodocșii români din
Ucraina fără empatie.
Empatia este diferită de simpatie;
înseamnă să ai aceleași trăiri cu cel cu care empatizezi, să te pui în situația
lui, să urci pe dealul Golgotei împreună cu el. Unii dintre cei care
simpatizează cu românii ortodocși vorbesc însă despre schimatici, alții despre
ecumenism (fără să înțeleagă termenul), iar alții fac apel la Mitropolitul
Longhin să supună canonic bisericile din Bucovina ucraineană Patriarhiei de la
București. Este cel puțin cinic să propui, profitând de necazul altora, o
astfel de soluție, care, în plus, este și nerealistă. Ar trebui să existe
acordul credincioșilor, acordul Patriarhiei Române, acordul Patriarhiei
Constantinopolului, recunoașterea de către autoritățile ucrainene, potrivit
legii. După ce ani de zile românii din Ucraina au fost abandonați de România, o
astfel de cerință e greu de acceptat. Mai mult, oficierea slujbelor în limba română
va fi suspendată în tot acest interval.
Condamnarea cu vehemență a acțiunilor
autorităților ucrainene
Se solicită uiltimativ oprirea ajutorului
către Ucraina. Este o soluție imposibilă. În momentul în care a aderat la
Uniunea Europeană și NATO, statul român și-a asumat niște obligații pe care, ne
place, nu ne place, trebuie să le respecte. Cât timp aceste organizații susțin
Ucraina, România nu poate face excepție decât dacă le părăsește. În momentul de
față, o majoritate consistentă susține apartenența la aceste structuri și,
într-o democrație, trebuie să se respecte voința majorității.
Există și o soluție la care nu am văzut
mulți aderenți: intervenția statului român. Nu am văzut-o la mulți, deoarece
cota de încredere în statul român este mică. Statul român ar tebui să cheme
ambasadorul Ucrainei pentru explicații, să informeze opinia publică din țările
aliate și guvernele respective despre aceste abuzuri în așa fel încât Ucraina
să înțeleagă că nu poate accede în UE și NATO dacă nu respectă drepturile minorităților
și libertatea religioasă. Este însă o utopie să crezi că statul și politicenii
români vor avea o astfel de atitudine.
În concluzie, în România, nu există un
consens și în buna tradiție națională vom privi cum creștinii români ortodocși
urcă dealul Golgotei.
P.S.1: Mă aștept ca prezenta postare să
supere pe toata lumea, așa cum s-a întâmplat cu postările mele din timpul
pandemiei. Nu sunt putinist, condamn războiul, dar nu-mi cereți să-l aplaud pe
eroul omenirii, Zelensky. Sunt doar un conservator sceptic, care nu suportă
propaganda mincinoasă și politica dublului standard.
P.S.2: Titlul mi-a fost inspirat de
predica I.P.S. Longhin Jar, din 20 noiembrie 2022.
P.S.3: Sunt convins că după mini-vacanță
și festivismele patriotarde din 24 ianuare, acest subiect, soarta românilor din
Ucraina, va fi uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu