Ioan Miclău - PE DRUMURILE ARTEI + CETATEA DE FOC A PORT KEMBLEI

 

De la dreapta spre stânga:

Joice Trecket, Susan York, Silvia Agnes, Stela Wilkes(President P:E:N Sydney Centre)

Ioan Miclău (membru P.E.N-Sydney Center-1987)

 

 

~*~

PE DRUMURILE ARTEI

 

Zbor cu gândul, roibul vieții

Cu aripile-aurite,

Și cu graiul omenesc,

Pelerin pe drumul artei

Precum însăși Făt-Frumos,

Prin vremi mândre și străbune.

 

Din chiar zorii tinereții,

Sfântul Soare cu-a lui roze felurite

Învelind cu nestemate tot rotundul pământesc,

Auzii cum îmi șoptește roibul meu orgolios;

Eu îl ascultam ce-mi spune;

Punea-n cetini a lui șoapte și în râuri susurânde,

Apoi înspre cer cu stele privea, frâul spumegând:

- Fii stăpân, să te ții bine, căci vom trece

Prin păduri de-argint și aur, vezi pe drumuri cotituri,

Grămezi mari de nestemate, aur mult, iscoditor;

Nu gândi să le ai toate câci ești simplu muritor!

De vrei arta cea frumoasă,

Ce-i a Duhului lucrare,

Zi: ”Ajută-mi mie Doamne”,

Ia-ți pe umeri sfânta Cruce!

Grea ispită este Arta,

Duci pe umeri grea povară,

Ea te frige și te arde,

Căci e focul din origini,

Dorul rechemării sacre

Inspre muntele IUBIRII!

 

*

CETATEA DE FOC A PORT KEMBLEI

 

Ca un astru ce răsare

Și din neguri vrând să scape,

Luminează peste zare,

Oglindindu-se în ape;

Astfel însăși e Cetatea,

Glob de foc în nopți senine,

Unde viața și dreptatea

Se născură pentru mine!

Eu eram flîmând și singur,

Alungat de soartă-n lume,

Dar prin focul ei, știu sigur,

Am ajuns la zile bune!

- Oh, Cetatea împlinirii,

Ideal găsit în noapte,

Tu ești raza fericirii,

Tu din foc scoți dulce șoapte:

„ Veșnic facăra-ți va arde,

Ca o inimă a iubirii;

Eu te văd ”deschisă carte”

Spre cărarea nemuririi.

 

~*~

(Poezie publicată de revista ”Quarterly”-P.E.N-Sydney-Center -

1987, - 29/12/1987-) - Ioan Miclău.