Parerea
dvs este importanta !
La
multi ani cu sanatate !
Rădăcinile familiei scriitorului pe linie
paternă se trag de pe lângă Corabia, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați.
De profesie, sunt inginer proiectant dar,
mânat de pasiune, am lucrat in cinematografie si publicitate. De asemenea, am
fost o perioada manager pentru Loredana Groza si Directia 5. Acest cont,
https://www.facebook.com/profile.php?id=100011294883181, l-am creat pentru a
putea sa gospodǎresc pagina unchiului meu din partea mamei, scriitorul Ion Pena
1911-1944, care a avut parte de un destin tragic uman si literar. Acest demers
face parte din proiectul "Ion Pena, din nou printre pǎmânteni", care continuǎ restituirea literarǎ a scriitorului interzis și uitat.
De citit neaparat aceasta prezentare:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena
Titlul autoarei a fost "Ion Pena, un
autor vizionar" de Lorena Lupu. Cei de la "Revista Orizont" a
Uniunii Scriitorilor din Romania au considerat, la momentul respectiv, ca
titlul este prea puternic si l-au inlocuit cu "Războaiele cu viaţa".
Există artişti care se nasc parcă în
contexte anume create să-i sprijine creativ. Părinţi cu o bună situaţie
materială, dornici să le ofere şanse în domeniul practicat; o societate care îi
ia în braţe de mici, conducându-i spre succese; oameni mereu dornici să le
ofere a doua şansă.
Şi există artişti, poate la fel de
talentaţi, a căror existenţă şi creaţie este o perpetuă luptă cu circumstanţele,
cu sărăcia, cu o profesie nefavorabilă, cu condiţii sociale şi economice
dificile, şi, în cazul unui autor ca Ion C. Pena, cu două valuri de extremism
oficializat, fascismul şi comunismul.
Este uluitor cum acest autor, în scurta
lui viaţă, s-a ciocnit de ambele, a repudiat atât legionarismul, cât şi, cum se
vede în lucrarea sa „Moneda fantazienilor”, mişcările socialiste şi, ambele, în
replică, l-au strivit şi i-au negat / distrus memoria. Pe cât se poate.
Traseul vieţii lui Ion Pena este, la o
primă vedere, neobişnuit pentru un scriitor. Născut la început de secol al
XX-lea într-o familie de ţărani cu şapte copii, cu siguranţă că tânărul dă
dovadă de calităţi intelectuale excepţionale; altfel, arareori ajungeau copiii
unor familii sărace, cu multe guri de hrănit, să-şi continue studiile. Formaţia
junelui este una economică: absolvă Şcoala de Comerţ Elementar din Roşiorii de
Vede, apoi, Şcoala de Comerţ Superior din Turnu Măgurele. Aparent, nici o
legătură cu ceea ce ne imaginăm noi a fi un scriitor: o fiinţă aflată mai
presus de realitate, bântuită de muze şi viziuni onirice. Aparent, precizez. De
fapt, după cum vom vedea în continuare, taman această formaţie neconvenţională
pentru un literat îi va da lui Pena nota sa distinctă, particulară.
După ce-şi finalizează studiile, junele
Pena obţine un post de perceptor, adică de funcţionar însărcinat cu colectarea
taxelor. Această îndeletnicire, prea puţin populară, îl pune pe Pena în contact
nemijlocit cu realitatea, în cele mai dureroase forme ale ei. Are contact
direct cu cele mai sărmane pături ale populaţiei, vede nesfârşită foame şi
chin, şi aceste experienţe nasc o operă profundă, autentică, care alternează
poemele zbuciumate, descrieri ale unui chin neîntrerupt, cu sarcasmul muşcător
al epigramelor şi cu incredibilul pamflet social şi politic care e „Moneda fantazienilor”,
o incredibilă povestire în două părţi care, în sine, furnizează toate
explicaţiile pentru decizia cenzurii comuniste de a-l rade pe Pena de pe faţa
pământului şi de a-l face dispărut cu totul, în „fondul special (S) –
interzişi”, greu accesibil chiar şi lectorilor de specialitate.
Ion Pena a avut o viaţă scurtă. 33 de ani.
A scris când şi cum a putut, printre obligaţiile muncii de perceptor. A
publicat poeme în reviste literare locale, dar şi în importante titluri
bucureştene, cum ar fi „Universul literar”, „Prepoem”, „Păcală”, „Vremea” sau
„Epigrama”. A stârnit hohote de râs cu epigramele cu care înfiera viciile,
tarele de caracter şi lipsa de viziune a unora dintre concetăţenii săi. A
stârnit valuri de mânie legionară cu atacurile sale la adresa extremismului
fascist şi antisemitismului, nu doar din epigrame, ci şi din scrierea
„Exclusivismul rasei şi culturii germane”.
Într-atât încât cele două volume de debut,
„Iarmaroc” (poezii) şi „Flori veninoase” (epigrame), în curs de publicare la
Editura „Drum”, i-au fost retezate din faşă. Cu tot cu editura „Drum”.
Pe scurt, Pena a fost unul dintre puţinii
intelectuali care au acordat prioritate valorilor morale, în defavoarea
intereselor personale şi a propriei cariere literare. Lucru rar şi cu atât mai
valoros, în condiţiile în care, pe măsură ce regimul comunist se impunea din ce
în ce mai tiranic, scriitori, artişti şi poeţi de mare valoare se transformau
în marionete proslăvitoare.
Pe de altă parte, scriitorul a tras
nenumărate semnale de alarmă legate de analfabetismul populaţiei de rând şi a
făcut eforturi considerabile să ridice nivelul cultural al populaţiei, în
localităţile în care a lucrat. La Sicheviţa, în Banat, a înfiinţat un cămin
cultural - „Lumina”, pe care l-a dotat cu un mare număr de cărţi şi a
contribuit financiar la achiziţionarea unui aparat de proiecţie. După ce este mutat
în Domneşti (Muscel, actualmente judeţul Argeş), a pus bazele unei biblioteci
publice, „Biblioteca modernă”. Şi, desigur, problema analfabetismului e tratată
şi în „Moneda fantazienilor”.
Când am început să studiez cazul Pena,
prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: ce motiv ar avea extremiştii din
ambele capete ale eşichierului politic să anihileze cu atâta ferocitate un
autor decedat de foarte tânăr pe câmpul de luptă, cu o operă relativ restrânsă
ca dimensiuni: şase manuscrise – cinci de poezii, unul de epigrame şi o
povestire? Operă care, pe deasupra, s-a şi pierdut parţial datorită neglijenţei
unora dintre prietenii autorului?
Răspunsul se află în „Moneda
fantazienilor”. Încadrată de critici în sertăraşul literaturii de anticipaţie
sau al literaturii absurde de factură urmuziană, „Moneda fantazienilor” e nici
mai mult nici mai puţin decât profeţia lucidă, cutremurător de exactă, uluitor
de bine detaliată, a celor 50 de ani de comunism care vor urma şi a unor
fenomene economice încă necunoscute pe vremea autorului, cum ar fi inflaţia –
devalorizarea treptată a monedei, pentru a încuraja consumerismul în gol.
Cu o viziune care transcende literatura,
Pena prezintă, halucinant de corect, tot ce comunismul va aplica 20 de ani mai
târziu: cooperativizarea, demolarea proprietăţii şi a ramurilor de activitate private,
pentru bunăstarea poporului. Desigur, eul narativ, jurnalistul delegat să
trimită corespondenţă din ţara imaginară, Fantazia, nu are decât cuvinte de
laudă pentru aceste fabuloase reforme, menite să asigure bună stare naţiunii.
Dar, printre rânduri, citeşti satira amară a unui spirit care, după ce îşi
atrăsese împotrivă toată mişcarea legionară românească, lansa previziunea unui potenţial
viitor bolşevic.
Stilul povestirii, voit sec, jurnalistic,
este de o originalitate absolută în cadrul prozei noastre interbelice. Anumiţi
exegeţi îl compară pe Pena cu Orwell. Dar dacă Orwell e mai preocupat de feeria
genului utopic, Pena acordă o atenţie mult mai mare amănuntului dramatic
concret de pe teren, surprins succint, în regim de reportaj.
Iar întorsătura de situaţie, când
cooperativizarea devine, din binele obştesc, marele rău care absoarbe cu sila,
ucide şi striveşte orice formă de proprietate privată, iar ultimul ţăran
chiabur moare ochi în ochi cu dictatorul luminat e un punct culminant al
literaturii române. Punctul în care satira şi critica dureroasă se întâlnesc
într-un deznodământ cu accente de farsă tragică.
Să rezumăm: sunt creatori care primesc
totul de-a gata de la viaţă. Şi sunt creatori siliţi să lupte din greu pentru
fiecare cuvinţel. Cei din urmă mor de obicei tineri, şi cu opera ciuntită. Dar
fiecare cuvinţel scris de ei emană forţa interioară a omului călit în războaie
cu viaţa."
***
De citit in cartea Ion Pena - Scrieri:
poeziile, Moneda Fantazienilor, Exclusivismul rasei si culturii germane, ....
http://www.jurnalromanesc.ro/jr1/images/STIRI/2014/12/16/Evenimente/ION%20PENA%20-%20SCRIERI_%20text_aranjat_tipo.pdf
****
Ma intelesesem cu domnul Ioan Cristescu,
directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române Bucuresti, pentru
a scoate cartea "Cuvintele mele" de
Ion C Pena, care sa cuprinda poeziile si proza utopica "Moneda
Fantazienilor", scrisa intre 1936 - 1938 la Sichevita in Caras, in care
merge cu anticipatia pana la 1 ianuarie 2000.
Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011),
care era directorul sectiei de proza a Uniunii Scriitorilor, în "Ziarul de
Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul sau "Un caz
ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează
pe George Orwell.
Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor
Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în
circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o
corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza
teatrului absurdului ionescian. Acum, în 2022, citind și cumpǎnind, putem
afirma că el a fost un vizionar.
Editorul cartii din partea Editurii MNLR,
numit de director, era scriitorul si publicistul Radu Băieșu, fiul marelui
scriitor, dramaturg, scenarist Ion Băieșu. Prefata cartii este scrisa de
criticul si scriitorul dl. Gheorghe Grigurgu, un titan la 86 de ani.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigurcu
Ne apropiam de momentul intrarii in
tipografie. Din pacate, Radu Băieșu a avut probleme mari de sanatate fiind
internat mai mult timp. A venit pandemia si din cauza problemelor cu bugetul
muzeului a fost stopata tiparirea cartii. A fost o lovitura pentru mine.
*****
Stan V Cristea, membru al Uniunii
Scriitorilor: Ion Pena. Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit - studiu publicat
în volumul „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu
contemporan”
Stan V. Cristea, membru al USR,
consemneaza în Revista Caligraf din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 –
1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie ... îi întrezărim –
incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ion_Pena_Stan_V_Cristea.pdf
/ Aveti 8 pagini de citit
******
Augustin Doman, membru USR, in revista
"Arges, spune ca prin debutul sau Ion C.
Pena il anunta pe Nicolae Labis
*******
In "România Literară", în
numărul din octombrie 2001, "Cronicarul" depune mărturie că "Ion
Pena este un poet adevărat, mișcându-se între Arghezi cel serios si Arghezi cel
ludic.
********
Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor
Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în
circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ, într-o
corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza
teatrului absurdului ionescian.
*********
Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011),
membru USR, în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în
articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin
povestirea sa "Moneda fantazienilor", il devansează pe George Orwell.
**********
O asemanare cu Labis o consemneaza si dl
Nae Antonescu in Revista Poesis.
***********
https://evz.ro/ion-pena-poetul-interzis.html/3
************
Destinul tragic al unui autor dublu
cenzurat de Lorena Lupu / articol aparut in Romania Literara a USR
Despre autorul Ion C. Pena nu am aflat din
manualul de limba română. Nici dintr-o publicaţie literară. Nici dintr-o
bibliotecă, o librărie sau un cenaclu. Despre autorul Ion Pena am aflat de la
nepotul domniei sale, domnul Marin Scarlat, care şi-a făcut o misiune din a-l
reabilita şi promova.
De ce? Nu pentru că Ion Pena nu ar fi avut
o intensă activitate literar-publicistică. În scurta sa viaţă, a publicat în
reviste locale şi naţionale deopotrivă. A onorat paginile unor publicaţii cu un
bun renume, cum ar fi „Universul literar”, „Vremea”, „Prepoem”, „Păcală” sau
„Epigrama”. În decurs de numai câţiva ani, a pregătit două volume cu care urma
să debuteze, „Iarmaroc” (versuri) şi „Flori veninoase” (epigrame). Şi,
spune-se, avea şi alte manuscrise, al căror conţinut va rămâne pentru totdeauna
un mister. De ce?
Pentru că autorul Ion Pena, în decursul
celor 33 de ani pe care i-a petrecut pe pământ, a avut neşansa de a înfrunta
(la propriu şi la figurat) cele două valuri de extremism ale secolului trecut.
Fascismul şi comunismul.
Şi dincolo de talentul său literar, Ion C.
Pena mai avea o calitate, rară pentru un scriitor: coloană vertebrală. O
moralitate care nu cunoştea compromisul. Ticăloşia umană aferentă ambelor
flageluri îl strepezea. Nu putea mima susţinerea pentru crimele nici unuia
dintre ele. Şi acestea s-au răzbunat. I-au şters complet orice urmă a
existenţei şi operei, i-au distrus manuscrisele şi i-au nimicit eforturile.
„Când eram copil”, povesteşte Marin
Scarlat, „mă uitam la portretul acestui bărbat interesant, cu ochi
pătrunzători, şi le întrebam pe femeile din familie: 'Cine a fost acest om?'
Iar ele îmi răspundeau: 'Lasă că nu trebuie tu să ştii.' Teama era reală pentru
că, după moartea lui Pena, Securitatea şi-a trimis oamenii în control, iar şi
iar, să confişte orice scriere a lui Pena şi să se asigure că nu rămăsese
nimic”.
A fost o traumă teribilă pentru o familie
de ţărani cu o situaţie materială modestă, din comuna Belitori, judeţul
Teleorman.
Încă de la început, naşterea unui scriitor
talentat şi vizionar, în 1911, într-o familie simplă cu şapte copii, toţi
predestinaţi muncii câmpului, cum erau copiii de ţărani în acea vreme, era
foarte improbabilă. Dar Ion avea rezultate atât de strălucite la învăţătură,
încât a ajuns să-şi continue studiile. E drept, a fost îndrumat spre un domeniu
practic, de utilitate imediată, pentru că nu-ţi permiteai să fii boem când
resursele-ţi erau atât de limitate: a studiat la Şcoala de Comerţ Elementar din
Roşiorii de Vede, apoi a urmat Şcoala de Comerţ Superior din Turnu Măgurele.
Dar talentul literar, se ştie, poate făuri frumuseţi chiar şi din „bube,
mucegaiuri şi noroi”; şi a reuşit să metamorfozeze viziunea critică a lui Ion
C. Pena asupra economiei de concepţie socialistă într-o lucrare literară care
merită citită şi apreciată la nesfârşit pentru satira subtilă, de factură
swiftiano – orwelliană: „Moneda fantazienilor”. O satiră subtilă, dar atât de
necruţătoare şi de bine argumentată, încât, citind-o, înţelegi de ce acest
autor dispărut de timpuriu, după o viaţă chinuitoare, marcată de lipsuri şi
eforturi continue, a ajuns în „fondul special (S) – interzişi” al cenzurii
comuniste. Acest lucru însemna că nici măcar lectorii de specialitate nu aveau
acces la munca lui decât cu mare greutate.
Aflu că, în curând, „Moneda fantazienilor”
va apărea în volum şi salut acest lucru. E o carte de o rară originalitate în
peisajul literaturii noastre, o carte care merită citită şi gustată.
Poezia lui Ion C. Pena, confesiune a
eforturilor continue ale tânărului silit să ducă o viaţă cumplit de grea, de
colector de taxe la ţară, unde asista direct la suferinţe şi sărăcie şi avea
misiunea ingrată de a încerca să extragă impozite de la oameni care nu aveau ce
pune pe masă, e de un lirism pe care unii l-ar putea considera expozitiv şi
datat, chiar dacă e izbitor în sine.
Epigramele sale, sclipitoare şi tăioase,
care au stârnit primul val de cenzură împotriva sa – cel lansat de legionari,
care nu doar că i-au anulat editarea volumelor „Iarmaroc” şi „Flori veninoase”,
ci au închis chiar şi Editura „Drum”, cea care urma să le publice – cum ziceam,
epigramele care i-au adus prima condamnare extraliterară din partea tiranilor
vremii, deşi excelente, devin greu de savurat pe măsură de ţintele lor devin
obscure, uitate de vreme.
În schimb, povestirea în două părţi
„Moneda fantazienilor”, scăpată ca prin minune de după toate indexurile şi
interdicţiile, e o dovadă a geniului vizionar care era Ion Pena, şi a faptului
că, dacă ar fi avut şansa unor vremuri mai prielnice şi a unei vieţi
îndelungate, pe timp de pace – autorul a decedat pe front, în al doilea război
mondial – am fi avut un titan al literaturii de anticipaţie.
Unii critici afirmă că „Moneda
fantazienilor” e literatură absurdă, de sorginte urmuziană. Alţii fac
referinţe, corecte altminteri, la Orwell şi la percutanta sa satiră socială.
„Moneda fantazienilor” are toate aceste nuanţe, dar are cu mult mai mult: e o
profeţie cutremurător de justă, analizată în cele mai intime amănunte, a
structurilor, mecanismelor şi ideologiei comunismului, care va urma. Ion Pena
anticipează fenomene economice pe care nimic din perioada interbelică nu le
prevestea, şi care sunt în continuare o problemă, chiar şi în zilele noastre.
Propunând o inflaţie artificială, adică devalorizarea treptată a monedei,
pentru a încuraja consumul şi a descuraja economiile, Pena şfichiuieşte
consumerismul cu 50 de ani înainte ca acesta să fie definit ca atare de
specialiştii în economie.
Deşi nu a trăit în comunism, e uşor de
bănuit că Ion Pena era familiar cu răspândirea ideilor socialiste, cu
„Capitalul” lui Marx şi cu pericolul ca o ţară traumatizată de o extremă (cea
dreaptă) să se refugieze în direcţia opusă. „Moneda fantazienilor” anticipează
acest mers al lucrurilor şi anunţă colectivizarea, nimicirea proprietăţii
private, a micului întreprinzător, pentru bunăstarea tuturor.
Procedeul literar pe care îl aplică
autorul e prezentarea tuturor acestor evenimente la persoana I, prin prisma
unui eu narativ care nu are decât un imens entuziasm şi călduroase cuvinte de
laudă pentru ceea ce constată. Acest eu narativ e un jurnalist, însărcinat să
viziteze o ţară imaginară, Fantazia, unde se aplică toate aceste reforme. Dar
eul narativ nu trebuie crezut pe cuvânt nici o secundă. Falsa sa naivitate e
mască pentru amărăciunea neagră a autorului. Tonul său exaltat e contrapunctat
de ironia perpetuă, muşcătoare. Iar impactul literar e izbitor.
Stilul povestirii este unul din punctele
forte: dacă poezia lui Pena e expozitivă, stilul acestei proze e unul ermetic,
cizelat cu grijă. Un ton voit sec, jurnalistic, de o originalitate absolută în
cadrul prozei româneşti interbelice. Formaţia economică a lui Pena şi
experienţa sa de preceptor îl fac să prezinte cu rigoare şi nuanţă amănuntul
dramatic concret de pe teren. Deşi succinte, în ton de reportaj, acestea
conving şi izbesc. Autenticitatea e covârşitoare.
Apoi, pe măsură ce poporul este deposedat
din ce în ce mai complet de proprietatea privată, şi devine din ce în ce mai
dependent, dictatorul luminat, descris la început ca un înţelept generos, tătuc
al naţiunii, îşi dă pas cu pas arama pe faţă. Portretul capătă tenebre
neanticipate. Ultimul ţăran chiabur, cel care a rezistat cu eforturi imense
manipulării – şi nu e greu pentru cititor să identifice acest ţăran ca
adevăratul alter ego al lui Pena, opus naratorului entuziast şi naiv - are
şansa de a descoperi adevărata faţă a dictatorului neiertător şi cinic. Şi să
moară cu această imagine dezumanizantă în ochi.
Un destin pe care, putem spune, l-a
împărţit cu autorul său.
„Moneda fantazienilor” nu e o lectură
uşoară. Nu e „targetată” spre cititorul căutător de distracţii pasagere. Nu e
una dintre cărţile care mint. E printre cele care trezesc la realitate. Şi de
aici derivă o forţă a scriiturii cu care puţini autori români se pot lăuda.
*************
Două scrieri premonitorii: „Moneda
fantazienilor” de Ion Pena și „Ferma Coțofana veselă” de Radu Tudoran
https://www.academia.edu/17702204/Dou%C4%83_scrieri_premonitorii_Moneda_fantazienilor_de_Ion_Pena_%C8%99i_Ferma_Co%C8%9Bofana_vesel%C4%83_de_Radu_Tudoran
-------------------------
Ion C. Pena, dublu cenzurat in 1940 si
scos de comunisti din istoria literaturii, ălături de Mihu Sadoveanu în
Cimitirul Eroilor din Alba Iulia
S-a născut pe 25 august 1911, în comuna
Belitori, azi Troianul, în județul Teleorman, într-o familie de țărani
agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena
(1888 - 1963) și Polibiada Alexandra (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Rădăcinile
familiei scriitorului pe linie paternă se trag de pe lângă Corabia, ce ținea
atunci de vechiul județ Romanați. Plecat pe front, după o lungă şi grea
suferință s-a stins pe 29 iulie 1944 în Spitalul Militar din Alba Iulia, fiind
înmormântat în Cimitirul Eroilor din localitate. Avea doar 33 de ani.
Pena a scris și s-a impus într-o perioadă
tulbure a istoriei noastre, 1932 - 1944, urmată de epoca devastatoare a
regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului literar
public. Era un antibolşevic convins şi asta l-a costat scump, chiar şi după
moarte. A fost interzis în perioada 1945 – 1989, fiind inclus de ciracii
cenzurii în Fondul special interzişi(S) la care puține persoane aveau acces.
În 7 martie 1942, în "Universul
Literar", suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada
interbelică, "Ziarul Universul", redactorul Ștefan Baciu (1918 -
1993) îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și
format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi
Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe
primul plan al poeziei tinere ... versurile lui trebuiesc citite cu toată
atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și
deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă.
„Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura
lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei,
prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea
talentului.”
Ei bine, acest scriitor - poet, prozator,
epigramist și publicist - apreciat în
perioada interbelică, care a publicat în ziarele și revistele „Universul literar”, „Păcală”, „Prepoem”,
„Vremea”, „Epigrama”, „Cuget Clar" (Noul Sǎmǎnǎtor) - revista condusă de
Nicolae Iorga, „Zarathustra” din Buzău - redactată de Ion Caraion și Alexandru
Lungu, „Oltul”, „Drum”, „Graiul tineretului țărănist”, „SO4H2", dupǎ
moartea sa a avut parte de o tăcere și uitare aproape totale, cu toate cǎ el
avusese colegi de publicații scriitori care au trăit mult și bine după 1944,
adaptându-se noilor vremuri. Au existat două excepții târzii: Ion C. Pena este
inclus in „Antologia epigramiștilor” de N. Crevedia, Editura Eminescu - 1975 și
articolul din ziarul „Teleormanul": „Fișe de istorie literară: Ion
Pena" scris de G. Filimon (Gheorghe Filip) și prof I. Bâlă.
Viața lui s-a desfășurat sub zodia
tragicului, ca să nu spun a blestemului. Ca prim născut, a avut parte de un
destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care
părinții l-au pierdut in timpul vieții. Fiind perceptor, a fost scriitor cu
normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a
implicat și în activitatea de culturalizare a sătenilor în Banat, la Sichevița
și în Domnești, județul Muscel, actualmente Argeș. În puținul timp trăit Ion
Pena a scris câteva sute de poezii și epigrame, precum și proză.
Astăzi,
noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți,
"Moneda fantazienilor", scrisă la Sichevița, județul Caraș, în 1937 -
1938, în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. „Prima parte a
fost publicatǎ în ziarul „Drum” în anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a
doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a
ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre judecare si
publicare."
Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011),
în „Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz
ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa îl devansează
pe George Orwell. Acum, în 2022, citind
și cumpǎnind, putem afirma că Ion C. Pena a fost un vizionar.
Înainte de decesul său, la doar 33 de ani,
lasă un testament colegilor - prietenii din percepția Domnești, județul Muscel,
Ioan T. Zăinescu și C. Mateescu - prin care îi ruga pe alți trei prieteni de
suflet: Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești, care l-a și găzduit până
la plecarea pe front, Florian Crețeanu și Nicolae Stǎnescu - Udrea să se
îngrijească de publicarea scrierilor sale. Din păcate acest lucru nu s-a
împlinit, multe manuscrise pierzându-se sau fiind arse chiar de mama
scriitorului din cauza controalelor miliției si securității.
Iată una din poeziile care-i defineşte
creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cu
târnăcoape./ Am să vă dau mistere şi arginţi,/ Ca fumul, bogăţia să
vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă./
Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars de
foc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare şi
zefiri/ Şi vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinaţi cu mine rugăciuni/ Ci
treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni./ Deschis
îmi e pătulul ca o carte.// Eu voi rămâne singur, vagabond,/ Un cerşetor de
soare şi de vise./ Voi ocoli destinul rubicond/ Cu porţile de marmură, închise.
loredana.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=tU_esde5vY4&list=RDtU_esde5vY4&start_radio=1,
videoclip "Nostalgia", Loredana Groza & Directia 5, producatori
Antena 1 & Marin Scarlat
https://www.facebook.com/100011294883181/videos/149225178797311,
Promovarea albumului Tomilio la Pro TV, cu Loredana si Florin Calinescu,
inceputurile showbiz ului. Calitatea clipului nu este cea mai fericita,
ascultati pana la final !
asfalt tango - transilvania expres 5.jpg
https://www.dailymotion.com/video/x2k6n8s
- Asfalt tango, ultimul film la care am lucrat, eram director de productie la
Domino film si producator delegat la acest film / Obs. Adriana Badila, colega
mea = Ada Solomon, dupa casatorie.
https://www.youtube.com/watch?v=9JNl0PxLVbA
- Somnul insulei, primul film cap - coada
la care am lucrat ca sef de productie angajat al Romania film. Actori mari ai
Romaniei. Regia Mircea Veroiu, producator Dan Pita
Astept un semn !
Doamne, ajuta !
Marin Scarlat
0724002535
Sursa: ADRIAN GRAUENFELS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu