Scrisoare
pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXVI(2026), nr. 565(16 –30
Iunie)
Dragii
mei enoriași!
Epoca dihoniei. O trăim de ani buni. Tot așteptăm să
se termine, dar cred că mai e mult până la acel moment. Mulți dintre noi nici
nu mai îndrăznesc să nutrească o asemenea speranță! Se face simțită în toate
părțile lumii, în toate domeniile de activitate. Zi de zi auzi de ea pe toate
canalele de informații. Toți sunt împotriva tuturor, fiecare împotriva
celuilalt și celorlalți, toți împotriva fiecăruia. Parcă dracul a intrat cu
furca și vântură lumea după cum îi place!
Popoarele se
revoltă împotriva conducătorilor și guvernelor, țările se luptă între ele în
plan militar, economic, politic. Goana după spații și zone bogate și de
influență, după resurse naturale, după putere și supremație, după libertate și
independență, după nu știu ce și nu știu cum, face ca lumea să fie mereu
tulburată, mereu tensionată, mereu marcată de conflicte, de conflagrații,
războaie, de uneltiri subterane de idealuri străine de ceea se numește pace și
bună conviețuire.
În multe țări sunt conflicte vădite între
clase și straturi sociale, între bogați și săraci, între cei puternici și cei
slabi, între exploatatori și exploatați. Nemulțumirile sunt prezente până în
cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Unde nu te-ai aștepta auzi că a
izbucnit o revoluție, o revoltă, greve, manifestări și lupte de stradă, s-au
produs omoruri, distrugeri de bunuri materiale și spirituale. Mai bine de un
deceniu au durat revoluțiile europene, care au marcat sfârșitul sistemului
comunist. Credeam că va urma pacea. Iată că lumea musulmană este bulversată mai
puternic ca oricând de revolte și răsturnări de situații imprevizibile.
Războiul din Ucraina nu se mai termină, cel din Golf abia a început. În țară asistăm la conflicte, care nu se mai
termină. Revoluție, mineriade, greve, manifestații, mitinguri, amenințări
directe și în presă fac ca să te simți, ca om și cetățean, călare pe un butoi
de pulbere. Parcă nimic nu mai este sigur. Partide se ridică vertiginos în
aplauzele mulțimilor, pentru a se prăbuși după numai câțiva ani sub huiduielile
acelorași mulțimi; oameni de bună credință, capabili, modești, hotărâți de a pune umărul la bunul mers al
țării, după numai câteva luni de la momentul lansării în politică devin de
nerecunoscut. Aflăm că sunt hoți, corupți, bandiți, mincinoși, criminali,
trădători, ce mai, sub orice critică. Batjocora a devenit un mod de a fi al
românilor. Nu mai avem modele, pentru că toți și toate sunt împroșcate cu
noroi. Tineri, bătrâni, bogați, săraci, învățați sau proști, nu contează, sunt
ridicați mai sus, ca să poată fi loviți mai bine. Nu știu un singur om din
clasa noastră politică, pe care să nu-l fi denigrat presa, opinia publică. Ne
ducem la vot și credem că alegem floarea națiunii, pe cei ce sunt mai buni și mai
capabili ca să ne conducă. De îndată ce se dau rezultatele alegerilor, începe
denigrarea: toți cei aleși sunt cât nu se poate mai răi, mai decăzuți moral,
mai corupți, mai fără scrupule. Cei ce nu au fost aleși ar fi fost idealul
națiunii. Trec patru ani și ți se creează
o stare de lehamite, aflând de câte matrapazlâcuri sunt în stare cei de la
putere și abia aștepți să-i alegi pe ceilalți, ca să pui țara pe drumul cel
bun. Îi alegi pe aceia și piesa o ia de la început. Abia atunci afli care le
este adevărata față a celor proaspăt ajunși la cârmă și ce oameni cumsecade am
dat jos!
După
Revoluție, nu a scăpat o singură instituție a statului nebatjocorită. Parcă
este o campanie dirijată din umbră în acest sens. Nu e vorba de o firmă de
salubrizare oarecare, ci e vorba de instituții fundamentale ale statului, care
formează coloana vertebrală a acestuia, precum Armata, Biserica, Justiția,
Parlamentul, Guvernul cu aproape toate ministerele lui, Președinția, Poliția,
Învățământul, Sănătatea, fiscul, serviciile secrete, vama, sindicatele, băncile
etc. Toate acestea formează osatura, scheletul unui stat, fără de care statul
nu poate funcționa. Nu auzim decât de certuri ca la ușa cortului, nu se termină
un scandal și încep altele. Dușmani și dușmănii peste tot. Generațiile sunt
învrăjbite între ele, clasele sociale vor să se sfâșie reciproc, politicienii
se înjură între ei ca birjarii, disponibilizările au ajuns la ordinea zilei,
afaceri murdare îngrozitoare ies la lumină tot mai des, corupția și corupții au
devenit un fel de ,,bogăție” națională. Resursele naturale aflăm că ne-au fost
vândute pe nimic, datoriile țării și ale noastre cresc fabulos de la o zi la
alta, scaieții și sulfina domină câmpurile, care altădată erau grânarul
Europei… Tineretul ne pleacă peste mări și țări, natalitatea scade alarmant,
mortalitatea crește înfiorător, bătrânii sunt tot mai singuri, tot mai triști
și tot mai nevoiași! Nepotismul, favoritismul, mita și altele asemenea fac ca
în fruntea instituțiilor să ajungă oameni nepotriviți, cel mai adesea incapabili, care au câteva
idealuri clare: să-și umplă buzunarele, să-și consolideze poziția și să-i
îndepărteze/compromită cât mai mult pe cei mai capabili decât ei.
Într-o
asemenea situație, ca cetățean mărunt, ca opincă a țării, te întrebi: până
când? La urma – urmei, fiind spectator
și în același timp actor al acestei vremi de dihonie, simți că trece viața pe
lângă tine și n-ai avut posibilitatea să guști din frumusețile și din
bunătățile ei. Simți că pacea interioară, echilibrul, stabilitatea, siguranța
zilei de azi și a zilei de mâine îți sunt amenințate. Credința însăși este de
multe ori clătinată. Parcă cineva intră cu cizmele pline de bălegar în cămara
sufletului tău, pe care ai vrea-o curată, liniștită. De ce?
Fericit este
cel ce-și poate păstra nepătimirea, adică pacea interioară și credința în
aceste vremuri de dihonie! Fericit este cel ce-și pune speranța în Dumnezeu și
nu se clatină în aceste vremuri de încercare și de călire! Toate sunt cu știrea și cu voia Lui, spre a
noastră pedeapsă, încercare, sau
întărire.
*
Sfinții Părinți despre
bine(I). ,,Este frumos a voi bine
altora și a arăta prin fapte dărnicie, cu condiția de a nu aduce cu aceasta pagubă, ci folos. Dacă ar voi
cineva să arate dărnicie risipitorului voluptuos, pentru continuarea risipei
sale, adulterinului ca răsplată pentru acțiunea sa adulteră, atunci n-ar mai fi
aceasta binefacere… Când ne arătăm
dărnicia cuiva, care proiectează planuri contra patriei, care apoi cu banul
binefacerii străine caută a strânge în jurul său oameni netrebnici, aceasta
înseamnă a aduce pagubă altora, nu folos”; ,,Când voiește cineva să
răsplătească o binefacere, atunci se are în vedere mai mult intenția decât
mărimea sumei”; ,,Binele moral se poate compara cu sănătatea și puterea,
buna-cuviința cu grația și frumusețea corpului”; ,,Atât de mare este strălucirea
binelui moral, că liniștea conștiinței și posesiunea sigură a nevinovăției,
care rezultă deseori, aduc viața
fericită”(SF. AMBROZIE); ,,Fă bine celui ce te nedreptățește și-ți vei face
prieten pe Dumnezeu”(SF. ANTONIE CEL MARE); ,,Nimeni
nu poate săvârși binele decât cu ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, nici un
demon și nici un om nu săvârșește răul, dacă Dumnezeu nu i-ar îngădui prin
aceeași judecată dreaptă”; ,,Cine nu
recunoaște că binele pe care îngerii sau oamenii îl pot face depinde numai de
Cel Atotputernic, acela este cu adevărat nebun”(FERICITUL AUGUSTIN); ,,Mai întotdeauna binele, cu toate că este
de-a pururi folositor, este disprețuit. Totuși, oamenii se îngrijesc de ei,
aducându-și aminte de teama plină de iubire de oameni a dreptății”(CLEMENT
ALEXANDRINUL); ,,Ziua și noaptea să vă
luptați pentru binele tuturor fraților… Să nu vă căiți pentru nici o
binefacere, fiți gata pentru tot lucrul bun”(SF. CLEMENT ROMANUL); ,,Mâinile tale să facă binele, pentru ca să
poată da și celui ce are trebuință; Cugetă la bine, ca să te ferești de a gândi
la rău, căci duhul omului n-ar putea să stea fără să facă ceva”(SF. EFREM
SIRUL); ,,Se va face dublă binefacerea ta
dacă o faci degrabă. Ceea ce se aduce cu sufletul trist sau de nevoie este
neplăcut și cu totul lipsit de podoabă. Trebuie să ne veselim, nu să plângem,
când facem binefacere”; ,,Nu trebuie făcut bine la cei care nu vor, binefacerea
trebuie făcută celor care vor”; Cel care nu face și nu cunoaște decât binele nu
se poate hotărî să recunoască răul”; Să reînsuflețim în noi, când e vorba de a
face binele, ardoarea spiritului și să ne temem să nu cădem în somnul morții,
la adăpostul căruia dușmanul să vină și să semene neghina sa”(SF. GRIGORIE
DE NAZIANZ).
*
Despre căsătorie(II). Continuăm să redăm cuvântul plin de
înțelepciune al Părintelui de la Muntele Athos, Arhim. Emilian Simonopetritul despre căsătorie: ,,De la o anumită vârstă, cu atât mai mult,
alegerea tovarăşului de viaţă este un lucru care nu trebuie trecut cu vederea.
Nu trebuie nici făcut în grabă, fiindcă, după cum spune o zicală, „iute la
însurătoare, iute la disperare”. Nu trebuie însă nici aşteptat prea mult,
fiindcă întârzierea este o primejdie ucigătoare de suflet. Ca regulă, ritmul
firesc al vieţii duhovniceşti începe cu căsătoria. Cel necăsătorit se aseamănă
cuiva care încearcă să locuiască pentru totdeauna în hol: nu pare să priceapă
la ce folosesc camerele. Părinţii ar trebui să se intereseze de viaţa socială a
copilului, dar şi de viaţa sa de rugăciune, încât fericitul ceas să vină ca un
dar de la Dumnezeu.
Fireşte, când e vorba de alegerea
unui partener, copilul va lua seamă la părerea părinţilor săi. Cât de des nu
simt părinţii un cuţit trecându-le prin inimă, atunci când copiii nu-i întreabă
despre cel care le va fi tovarăş în viaţă? Inima de mamă este sensibilă şi nu
poate îndura o astfel de lovitură. Copilul ar trebui să vorbească despre aceste
probleme cu părinţii săi, pentru că aceştia au o intuiţie anume, ce le dă
putinţa să conştientizeze lucrurile care-i îngrijorează.
Aceasta nu înseamnă însă că tatăl
şi mama ar trebui să facă presiuni asupra copilului. În cele din urmă, el
trebuie să fie liber să hotărască de unul singur. Dacă vă veţi împinge copilul
spre căsătorie, vă va socoti răspunzător dacă lucrurile nu vor decurge bine.
Nimic bun nu vine în urma presiunilor. Trebuie să-l ajutaţi, dar trebuie şi
să-i îngăduiţi să aleagă persoana pe care o preferă sau pe care o iubeşte –
însă nu pe cineva de care i-e milă sau de care-i pare rău. Dacă copilul vostru,
după ce se cunoaşte cu cineva, vă spune: „Mi-e milă de săracul om, mă voi
căsători cu el”, să ştiţi că sunteţi în pragul unei căsătorii eşuate. Doar o
persoană pe care el sau ea o preferă sau o iubeşte poate sta lângă copilul
vostru. Şi bărbatul şi femeia trebuie să fie atraşi unul de celălalt şi trebuie
să vrea cu adevărat, în chip lăuntric, fără grabă, să trăiască împreună. În
această privinţă, totuşi, nu putem face presiuni asupra copiilor noştri.
Uneori, din dragoste, simţim că ei ne aparţin, că sânt ai noştri şi că putem
face ce vrem cu ei. Şi aşa copilul ajunge o făptură neputincioasă să trăiască –
fie căsătorit, fie necăsătorit.
De bună seamă, procesul de
cunoaştere şi apropiere, o problemă foarte delicată, – dar pe care adesea o
trecem cu vederea –, ar trebui să aibă loc înaintea căsătoriei. Nu trebuie să
avem rezerve în a ne cunoaşte unul pe celălalt, mai ales dacă nu suntem siguri
de sentimentele noastre. Dragostea n-ar trebui să ne orbească, ci să ne
deschidă ochii, pentru a-l vedea pe celălalt aşa cum este, cu neputinţele sale.
„E mai bine să iei din casa ta o încălţare, chiar dacă-i pingelită”, spune o
zicală. Adică e mai bine să iei pe cineva cu care ai ajuns să te cunoşti. Iar
cunoaşterea trebuie întotdeauna să fie legată de logodnă, o chestiune la fel de
anevoioasă.
Atunci când i-am sugerat unei
tinere, că ar trebui să se gândească serios dacă să-şi ţină logodna, ea mi-a
răspuns: „Dac-o să rup logodna, mama mă va omorî”. Dar ce fel de încredinţare e
aceasta, dacă nu-ţi dă voie să renunţi la ea? A te logodi nu înseamnă neapărat
că mă voi căsători. Înseamnă că fac o încercare pentru a vedea dacă ar trebui
să mă căsătoresc cu persoana cu care m-am logodit. Dacă o femeie n-are
posibilitatea să rupă logodna, atunci n-ar mai trebui să se logodească, sau,
mai degrabă, n-ar trebui să meargă mai departe cu căsătoria. În perioada
logodnei, trebuie să avem grijă în chip anume. Cineva a spus cândva că în
perioada de cunoaştere a celuilalt trebuie să-ţi ţii inima cu amândouă mâinile,
ca pe o fiară sălbatică. Ştiţi cât de primejdioasă e inima: în loc să te ducă
la căsătorie, te poate duce la păcat. Există posibilitatea ca persoana aleasă
să te socotească doar o jucărie, sau o periuţă de dinţi bună doar de încercat.
Mai apoi, te vei deprima şi vei vărsa multe lacrimi. Dar atunci va fi prea
târziu, fiindcă îngerul tău se va dovedi unul de lut.
Nu alegeţi pe cineva care-şi pierde
vremea prin cluburi, distrându-se şi aruncându-şi banii pe excursii şi luxuri.
N-ar trebui să alegeţi nici pe cineva care, după cum veţi afla mai târziu, îşi
ascunde egocentrismul în spatele unor cuvinte de dragoste. Nu alegeţi drept
soţie o femeie ca praful de puşcă, care, de îndată ce-i zici ceva, sare în sus.
Nu-i o nevastă bună.
Mai mult, dacă vreţi să aveţi o
căsătorie cu adevărat izbutită, nu vă apropiaţi de tânăra sau tânărul
neputincios să-şi lase părinţii. Porunca lui Hristos este limpede: „va lăsa
omul pre tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa” (Marcu, 10, 7). Dar când îl veţi vedea
pe celălalt legat de mama sau tatăl lui, când veţi vedea că îi ascultă cu gura
deschisă şi este gata să facă orice-i vor zice, să vă ţineţi departe. Este o
persoană bolnavă sufleteşte, imatură psihologic şi nu veţi izbuti să faceţi cu
dânsul o familie. Bărbatul care vă va deveni soţ ar trebui să fie plin de
viaţă. Însă cum ar putea fi aşa, dacă nu şi-a dat seama, dacă n-a înţeles, dacă
n-a asimilat faptul că, casa părinţilor nu e nimic altceva decât o glastră în
care a fost aşezat, pentru a fi scos mai târziu şi răsădit în alt loc?
De asemenea, când vă veţi alege
soţul, încredinţaţi-vă că nu este un om necomunicativ – în care caz nu va avea
prieteni. Şi dacă azi n-are prieteni, mâine va socoti anevoios să vă aibă drept
prieten şi tovarăş. Păziţi-vă de oamenii nemulţumiţi, plângăcioşi şi
întunecaţi, ce se aseamănă unor păsări mohorâte. Păziţi-vă de cei ce se jelesc
mereu, zicând: „Nu mă iubeşti, nu mă înţelegi” şi altele de acest fel. Ceva la
aceste făpturi ale lui Dumnezeu nu e în regulă.
Păziţi-vă şi de fanaticii religioşi
şi cei excesiv de evlavioşi; adică de cei ce se supără din pricina unor lucruri
mărunte, care critică tot şi sunt foarte
sensibili. Cum veţi putea trăi cu un astfel de om? Veţi şedea ca pe ghimpi.
Feriţi-vă şi de cei ce socotesc căsătoria ceva rău, ca un soi de întemniţare,
de cei ce zic: „Dar niciodată în viaţă nu m-am gândit să mă căsătoresc!”
Păziţi-vă de falşii creştini, care
văd în căsătorie ceva dezgustător, asemenea unui păcat, şi coboară grabnic
ochii când aud vorbindu-se despre ea. Dacă vă veţi căsători cu unul ca acesta,
vă va fi un ghimpe în trup şi o povară pentru mânăstirea sa, dacă se va
călugări. Păziţi-vă de cei ce se cred desăvârşiţi şi nu află greşeală
într-înşii, dar găsesc mereu greşeli la ceilalţi. Păziţi-vă de cei ce se cred
aleşi de Dumnezeu ca să-i îndrepte pe ceilalţi”(Va urma).
*
Ajutoare și donații.
În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei,
astfel: Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri
Lainici: 560 lei; Domnul Cazacu Ion din Galați: 390 lei; Doamna Mârza Simona din București,
fiică a satului Malovăț: 300 lei; Doamna
Elisabeta Leferenz din Nürnberg: 257; Doamna Leonte Daniela din Buzău:
190 lei; Doamna Prof. Florica Kemenski din Tr. Severin: 150 lei; Domnul
Gen. Vasile Hermeneanu din Constanța: 110 lei; Părintele Pr. Dr. Theodor
Damian din New-York(S. U. A.), Doamna Filip Cornelia din Tr.
Severin, Doamna Oproiu Elisabeta din Malovăț, Domnul Zgarcea Cornel din Tr. Severin, Domnul Luca Vasile din
Bârda și Doamna Mema Ana din Bârda: câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta(București): 50
lei.
Tuturor le mulțumim cordial.
Dumnezeu să le răsplătească!
*
Am trimis la Azilul de bătrâni din Cujmir(MH) 15 icoane, fiindcă
nu aveau.
*
Joi, 9 iulie, vom merge la Azilul de bătrâni
de la Cireșu. Au nevoie de haine. Le vom duce, fiindcă am strâns deja o
cantitate mare. Orice donație în acest sens este binevenită.
*
În luna iunie am donat pâine participanților la slujbe astfel: 1
Iun.(Bârda): 93 pâini; 7 Iun.(Bârda): 137 pâini; 14 Iun.(Malovăț):
214 pâini; 21 Iun.(Bârda): 116 pâini; 24 Iun. (Malovăț): 100
pâini; 28 Iun.(Malovăț): 158 pâini; 29 Iun.(Bârda): 125 pâini. Așadar,
în luna iunie s-au donat 943 pâini. Totodată, s-a vândut pâine, la
prețul de achiziție de 1,40 lei/buc.,
astfel: 1 Iun.(Bârda): 107 pâini; 7 Iun.(Bârda): 563
pâini; 14 Iun.(Malovăț): 236 pâini; 21 Iun.(Bârda): 584 pâini; 28
Iun.(Malovăț): 342 pâini; 29 Iun.(Bârda): 75 pâini. Așadar,
în luna iunie s-au vândut 1.907 pâini.
*
Plăți. În
cursul lunii iunie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 6.000 lei protoieriei
pentru lumânări; 3.990 lei brutăriei pentru cele 2.850 pâini donate
și vândute în luna iunie; 880 lei tipografiei pentru Jurnal, vol.
X; 800 lei tipografiei pentru Evadarea din iad; 331 lei poștei
pentru colete; 180 lei protoieriei pentru icoane; 129 lei curentul electric; 118 lei internetul și altele mai
mici.
*
Contribuția de cult. La jumătatea anului(30 iunie), constatăm că în parohia noastră
contribuția de cult se prezintă astfel: în Malovăț au achitat 87,5% din
familii; în Bârda au achitat 91,61%, iar la nivel de parohie au achitat 88,5%.
Nu este de laudă, dar mulțumim lui Dumnezeu și enoriașilor noștri, care
au fost conștiincioși și corecți ca întotdeauna. Amintim că în parohia noastră
contribuția de cult nu este o sumă fixă. Poate să înceapă de la un leu și să se
ridice până la cât vreau enoriașii
noștri. Preotul este la dispoziția tuturor 24 ore pe zi, 365 zile pe an,
indiferent dacă solicitantul a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult.
Serviciile religioase, de asemenea, sunt gratuite pentru toți.
Să nu socotiți că cei care n-au achitat nici măcar un leu pentru
contribuția de cult sunt toți oameni săraci, lipiți pământului. Printre ei sunt
unii cu vile și multe mașini și diverse utilaje, duc viață pe picior mare, sunt
respectuoși față de biserică și de preot, solicită servicii, dar.....
*
Publicații. În
această perioadă, preotul Dvs. a reușit
să mai publice câteva materiale, astfel: Mihai Eminescu, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 15 iun. 2026, ediție și on-line (https://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” - 564, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 22 iun. 2026, ediție și
on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în
,,Armonii Culturale”, Adjud,
22 iun. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia
Mare, iun. 2026, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com);
*
Parohia noastră a publicat o nouă carte a preotului Dvs., vol. X din
seria Jurnal(1991)(188 pag.).
Anul 1991 a fost un
an frământat. Revoluția se terminase sub aspect teoretic, dar, practic, ea
continua. Lumea era frământată profund, pe toate continentele, dar în special
în fostul bloc comunist. În fiecare lună întâlneai noi și noi situații
conflictuale; în fiecare lună te întrebai care națiune, care țară ar trebui să
fie în centrul atenției. Evenimentele se derulau cu repeziciune. În unele
cazuri erau specifice unei anumite zone de pe glob, în alte cazuri ele se
condiționau reciproc, cuprindeau țări și
zone mari ale lumii. Lumea, în general, oscila între speranță și dezamăgire,
între avânt și delăsare, între îmbuibare și sărăcie.
În țara noastră nu
s-au petrecut lucrurile așa cum speram în 1989 și 1990. S-a făcut un pas uriaș,
dar prețul a fost foarte mare, iar vistieria era goală. S-a produs o schimbare,
dar nu așa cum ar fi trebuit. Foștii nomenclaturiști continuau să stea pe primele
locuri. Legea fondului funciar întârzia.
În primul rând am
simțit gustul libertății. Oamenii au putut să manifeste în stradă, să strige
fără teamă, la adresa oricui, ,,sus”, ,,jos” etc. Ziarele și oamenii au putut să spună în
public ce-au gândit și ce au vrut. A fost o adevărată descătușare a spiritului.
Încă erau mulți care se întrebau dacă în decembrie 1989 a fost o revoluție sau
o lovitură de stat. Încă nu se știa azi cine au fost teroriștii. Încă mai plana
ceața asupra unor adevăruri fundamentale ale revoluției. Asta crea confuzii,
incertitudini, bănuieli. Încercări și chiar reușite de a fura Revoluția au fost
frecvente. Opoziția era timidă. Cele peste 100 de partide politice nu însemnau
mare lucru. Mai bine de două luni Piața Universității din București a oferit un
spectacol inedit, original.
În județ și în comună se reflecta, în mare, situația din țară.
Biserica Ortodoxă
Română a fost surprinsă de evenimentele din decembrie. Patriarhul a fost silit
să se retragă, majoritatea ierarhilor au fost
blamați public și acuzați de colaboraționism cu puterea comunistă. Până la
urmă lucrurile s-au liniștit și oamenii și-au văzut de alte treburi. Biserica a
început să se intereseze de vechile sale ctitorii profanate, părăsite, ruinate,
de moșii mănăstirești și eparhiale. A apărut, ca o noutate, Conferința
Națională Bisericească, au început eforturile pentru tipărirea de manuale și cărți de popularizare a învățăturii
creștine. A apărut pe scenă Biserica Greco-Catolică, provocând adevărate seisme
sociale în Ardeal. S-a introdus, foarte timid, Religia în școală. Preotul a
devenit mult mai solicitat în diverse activități, inaccesibile până atunci.
Multe alte amănunte
cuprinse în volum zugrăvesc oamenii și faptele lor din acel an.
*
Parohia noastră a
reeditat broșura Doamnei Norica Ion, Evadarea din iad.
*
Excursii-pelerinaj. Anunțăm pe cei
interesați, că excursia de la Izbuc va avea loc joi, 2 Iulie. Ea va respecta
traseul anunțat: Bârda – Malovăț - Tr. Severin – Caransebeș
– Hunedoara – Alba – Iulia -Mănăstirea Izbuc-Mănăstirea Lainici și retur. Vom reveni cu
amănunte privind obiectivele ce vor fi
vizitate pe traseu. Costul: 150 lei/persoană.
*
Anunțăm pe cei interesați că joi, 30 iulie, parohia noastră
organizează o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr.
Severin-Craiova-Drăgănești(Mănăstirea Pantocrator)-București(catedrala
patriarhală, palatul parlamentului, orașul)-Mănăstirea Cernica-Mănăstirea
Pasărea-București-Pitești-Mănăstirea Brâncoveni-Craiova-Tr. Severin-Bârda. Costul
e de 150 lei/pers.
*
Anunțăm pe cei interesați că joi, 27 august, parohia noastră
organizează o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr.
Severin-Cladova-Negotin(două mănăstiri și orașul) – Vidin(biserica lui Matei
Basarab, muzeul, cetatea, orașul)-mormântul Cuv. Teofana Basarab din munții din
nordul Vidinului-Calafat-Maglavit(mănăstirea)-Vânju Mare-Tr. Severin-Malovăț-Bârda.
Costul este(deocamdată!) de 100 lei/pers.
*
Zâmbete. ☺,,- Tată, ce e ecoul?” ,,- E unicul care are
curaj să-i răspundă mamei tale!” ☺ ,,Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri,
până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice,
sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii.”(
Platon); ☺ „Una din pedepsele pentru
refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de
inferiorii tăi.”(Platon); ☺„Trăind din politică și prin politică…,
politicianistul e capabil de a falsifica totul.”(M. Eminescu); ☺”Abilitatea politică constă din a putea să
prevezi ce are să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare și anul
viitor, iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-au întâmplat.”(Winston
Churchill); ☺ „Un lider politic este în mod necesar un impostor, de vreme ce el
crede că poate rezolva problemele vieții fără a întreba care sunt
acestea.”(André Malraux); ☺”În politică, prostia nu e un handicap.”(Napoleon
Bonaparte); ☺ „Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri de la
bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.”(Legile lui Murphy).
*
Program. În luna iulie avem următorul program de slujbe: 4 Iul. (Malovăț-Bârda); 5 Iul.(Bârda); 11 Iul.(Malovăț-Bârda); 12
Iul.(Malovăț); 18 Iul. (Malovăț-Bârda);
19 Iul. (Bârda); 20 Iul.(Malovăț); 25 Iul. (Malovăț-Bârda); 26
Iul.(Malovăț). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică,
acasă, la telefonul 0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și
bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu