Mircea Dorin Istrate - Iubirile noastre

 

Iubirile noastre

 

 

~*~

 

Iubirile noastre-s un vis și visare,

E arsul în focuri, cea fără răbdare,

Ele-s a noastre simțiri care vin,

Din vrere, din gânduri, dorințe

 

din plin.

 

Ele-s divinul din clipa iubirii,

’Nălțarea spre ceruri în brațele firii,

Polenul de aur al clipei ce trece,

Și-apoi e dulceața ce vrea să

 

ne-nece.

 

Se trece ca clipa ce arde-n văpaie,

Se stinge de-odată ca focul de paie,

Rămâne doar spuza de vânt vânturată,

O clipă de viață, ce-apoi mi

se gată.

 

Rămâne-amintirea ce arde mocnit,

În gându-mi ce fi-va în veci tăinuit,

De-acol’ o voi scoate la vremi de tristeți

Și-o lacrimă pune-oi, însemn de

 

peceți.

*

 

Prea scurtă ni-i viața ce fostu-ne-a dată,

Ca noi să n-o umplem mai până se gată,

Cu dulcea iubire, iertări, împăcare,

C-o lacrimă arsă, când e la

plecare.

 

~*~

17.07.2026

Mircea Dorin Istrate

***