Cât de importantă este această șosea în
viața noastră, dacă a ajuns să ocupe jumătate din imagine?
Cu ea ne identificăm cu toții. Pe ea s-au așternut
toate bucuriile și toate suferințele noastre. Fiecare pas făcut pe aici a lăsat
o urmă nevăzută.
Granitul ei a fost când fierbinte sub soarele verii,
când înghețat și alunecos, numai bun pentru săniuș. Pe aici alergam grăbiți
spre matineu, la cinematograf, unde o țineai de mână pe cea cu un an sau doi
mai mică decât tine, cu inima larg deschisă și cu lumea întreagă înainte.
Câte vise au pornit de aici! Câte victorii și câte
înfrângeri au trecut pe acest drum! Câte sicrie au fost conduse spre ultimul
rămas-bun, câți deținuți, câți soldați, câți oameni ai muncii, câți medaliați
au pășit pe aici, purtând în suflet chipul părinților și promisiunile făcute la
plecare.
Și totuși, nu ne dăm bătuți.
Se vede în felul în care drumul este întreținut, în
lumina care îl învăluie, în culoarea lui. Se vede în demnitatea oamenilor și în
iubirea lor pentru locul numit, simplu și profund, acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu