Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXVI(2026), nr. 566(1 –15 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Școala muncii. Titlul acesta a fost cândva, înainte de
războiul din 1944, titlul unei cărți scrisă de un mare savant român, Simion
Mehedinți. Acolo se vorbea de o metodă extraordinară folosită din
vechime de familia română pentru creșterea și educația propriilor copii. Metoda
era pe cât de simplă, pe atât la îndemâna fiecărei familii. Au folosit-o cu
bune rezultate sute de ani familiile române. Rezultatul acestei metode se poate
socoti în sutele de savanți și artiști de tot felul pe care i-a dat poporul român,
în milioanele de oameni puternici, care au făcut față tuturor greutăților
vieții și vitregiilor istoriei, de la coarnele plugului până la reduta de pe
linia întâia a frontului. Oamenii rezultați din această ,,școală a muncii” au
avut tăria sufletească și trupească să supraviețuiască vremurilor de criză, de
lipsuri și de secete, de război și de ,,eliberare”, de canal și de
,,reeducare”, de pușcării și de ocne. Mulți dintre ei și-au lăsat osemintele în
morminte știute sau neștiute, dar au fost foarte mulți care au supraviețuit.
Cei ce au beneficiat de această educație au avut un ideal în viață și au luptat
pentru el. Toate celelalte trebuințe materiale și spirituale s-au subordonat
acelui ideal.
Copiii erau
obișnuiți de mici cu munca și cu greul.
E adevărat, că de multe ori se făceau și excese, de multe ori se sărea peste
cal, ajungându-se la adevărată
exploatare a copilului, dar nu
despre astfel de cazuri vorbim aici și acum. Vorbim despre acei părinți care
împărțeau munca cu copii lor. Ei luau partea cea mai mare și cea mai grea, dar
știau întotdeauna să lase și copiilor o părticică, fie ea cât de mică.
Întotdeauna se găseau astfel de munci și pentru copii: pășunatul vitelor era pe
primul plan. Nenumărați vârstnici își amintesc cum au crescut după oi, ,,la
coada vacii”, cu cartea în mână. Nu era o rușine să mergi cu vitele, ci
dimpotrivă. Nu era o rușine ca o fetiță să învețe să mulgă o vacă sau niște oi,
să strecoare laptele, să închege și să facă brânză. Nu era rușine pentru un
copil sau fată să-și ajute mama să
înăvădească și să oardă, să dea prin spată și prin ițe, ca să țese apoi pături,
covoare, oprege, dimie și multe altele. Nu era rușine pentru un copil să meargă
la fântână cu ulciorul și să aducă apă rece pentru toți ai casei. Nu era rușine
să plivească la porumbi sau la grâu, să pună pologi pe legături la secerat, să
adune spice. Nu era rușine să ducă boii de funie la arat ori la rarițat, ori să
facă cine știe ce alte munci ușoare, potrivite vârstei. Doar la prânz și seara,
până pregătea mama cele cuvenite pentru masă, copiii ieșeau în drum, la joacă….
Activitățile de care
am vorbit și altele asemănătoare ajutau copilul să se dezvolte fizic. Devenea
un om puternic, robust, capabil apoi să facă și munci grele, așa cum era nevoie
în viață. Activitățile acestea îl întăreau însă sufletește pe copil. Îl obișnuiau
cu o anumită ordine sau rânduială, o anumită disciplină. Dacă le plăceau
muncile respective, copiii aceia deveneau buni gospodari, ori meseriași
neîntrecuți în lumea satelor. Dacă nu le plăceau muncile de la țară, învățau
,,pe rupte” carte, ca să fugă de ele, să se pregătească pentru munci
intelectuale, de funcționari. De multe ori am întâlnit bărbați și femei,
care-mi spuneau că în copilărie, de câte ori se rugau, nu uitau să adauge și
vorbe ca acestea: ,,Ajută-mă, Doamne, și pe mine să învăț carte și să pot să-mi
câștig și eu pâinea în viață fără sapă!” Munca îl solidariza pe copil cu
familia, cu părinții, cu frații, cu consătenii, îl lega de sat și de locurile
natale. Copilul se înfrățea cu satul, cu localnicii, cu câmpul, cu codrul, cu
potecile, cu fiecare pom și cu fiecare moviliță. Le iubea pe acestea, fiindcă
în ele sădea o părticică din sufletul lui de copil și astfel începea să-și
iubească țara.
Mulți dintre
bârdenii noștri își amintesc de Domnul
Gheorghe Trocan, pe vremea când era muncitor necalificat la combinatul de
prelucrarea lemnului din Severin, cum, în pauza de masă, cu o mână ducea
mâncarea la gură, iar cu alta ținea cartea și învăța. A ajuns ministru…! Îmi
amintesc de o poveste de Andersen sau Frații Grimm. Era vorba de un împărat,
care-și obligase copilul încă din pruncie să învețe o meserie. Copilul învățase
meșteșugul împletirii de rogojini. Împrejurările au făcut ca la vremea tinereții,
fiul de împărat să fie răpit de dușmani în vremea unui război și să fie băgat
în temniță. Acolo s-a cerut fiecărui deținut să lucreze ceea ce știe mai bine.
Fiul de împărat a cerut să i se dea material ca să împletească rogojini. A
făcut multă vreme rogojini atât de frumoase, încât toți erau uimiți. Rogojinile
confecționate de el au ajuns să fie vândute la curtea tatălui său. Când tatăl
celui întemnițat, împăratul, a văzut o astfel de rogojină, a putut citi în
ornamentele ei un mesaj de la fiul său, în care acesta îi spunea unde se află.
Împăratul a organizat un atac-surpriză asupra închisorii și astfel fiul său a
fost eliberat. O meserie neînsemnată, învățată din copilărie, i-a scăpat fiului
viața și i-a redat libertatea. Mde!
Mai ales după 1989, educația
copiilor în familie s-a îndepărtat mult de cea tradițională, strămoșească.
Majoritatea familiilor au mers pe principiul: am pătimit noi, să nu mai
pătimească copiii. Să aibă ei de toate, să fie fericiți. E frumos, e lăudabil,
dar nu întotdeauna este de folos copiilor. După mai bine de treizeci de ani de ,,educație” prin odihnă, vedem copii
și tineri foarte piperniciți trupește. Unii parcă ar fi scăluși. Munca te
fortifică, odihna fără măsură te fleșcăiește, te ofilește. Organul folosit
intens se învârtoșează; cel nefolosit se atrofiază, se usucă. Așa se întâmplă
cu mușchii organismului nostru. Copiii noștri fac prea puțin sport la școală și
prea puțină mișcare acasă. Sunt luați cu mașina la școală și aduși cu mașina
acasă. Mersul pe jos era un medicament de înaltă clasă. Vin acasă, mănâncă,
unii se culcă, alții trec în fața televizorului sau al calculatorului. Este
strigător la cer, spre exemplu, când, în vacanțe, vezi bunici de 75-80 de ani
ducându-se cu vitele, iar nepoțeii stau la televizor, ori trag mâța de coadă
acasă. Și nepoțeii sunt elevi de liceu sau la gimnaziu în ultimele clase…! Vine
seara, când îi vezi împingând vântul pe uliță până noaptea târziu, în alte sate
îi vezi la discoteci, baruri etc. Copiii aceștia vor fi peste câțiva ani oameni
maturi. Sunt ei pregătiți pentru viață? Oare, tot așa de trandafirie va fi
viața și după ce vor zbura din cuibul părintesc capitonat cu puf? Societatea va
fi tot așa de indulgentă, de grijulie, de drăgăstoasă, ca mami, ca tati, ca tataie
sau mamaie? Mă îndoiesc. Mulți dintre copiii noștri nu au învățat nimic din
activitățile părinților lor în gospodărie. Meseria de țăran este subapreciată,
dar adevăratul țăran este un adevărat savant. Despre aceasta vom mai vorbi
curând. Revenim la copii. Școala nu-i mai învață meserii, mulți nu reușesc la
facultăți, iar cei care termină o facultate nu câștigă mai mult decât o hârtie.
Ce vor face? E greu să iei viața de la
capăt la 25-30 de ani și să recuperezi ceea ce n-ai făcut în copilărie. În primul
rând e greu să-ți recapeți respectul pentru muncă, să recapeți cultul muncii.
Unii se vor duce în străinătate. Acolo se muncește cu adevărat. Nefiind
obișnuiți cu munca, nu vor rezita. Unii vor cădea în disperare. Nu e de mirare
că se aude tot mai des de sinucideri. Sunt tineri care dau piept cu viața și
cad înfrânți, fiindcă nu sunt pregătiți. Viața e o luptă și trebuie să ne
luptăm cu ea. Pentru asta trebuie să ne pregătim încă din copilărie. Școala
muncii era cea mai înaltă universitate, care forma oameni. Cine are urechi de
auzit, să audă!
*
Rugăciuni
pentru copii(I). Redăm mai jos câteva rugăciuni foarte necesare părinților:
Rugăciunea părinților pentru binecuvântarea copiilor
Doamne Iisus
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, binecuvântează, sfințește, ocrotește pe acest
copil al meu cu puterea făcătoare de viață a Crucii Tale. Amin.
Rugăciune mai înainte de a începe să-i învățăm pe copii
Doamne
Dumnezeule și Ziditorule al nostru, al Cărui Chip suntem noi, oamenii, pe care
ne-ai înfrumusețat și ne-ai ales și pe care ne-ai învățat Legea Ta cea mântuitoare;
Cel ce ai descoperit tainele Tale pruncilor, lui Solomon și tuturor celor care
Te caută pe Tine, Dătătorule – deschide inima, mintea și gura robilor Tăi aceștia,
ca să se înțelepțească prin puterea legii Tale și să cunoască învățătura care
le este lor de folos pentru slava sfântului Tău nume, pentru folosul și zidirea
Sfintei Tale Biserici, pentru înțelegerea binelui și săvârșirea voii Tale. Izbăvește-i
pe ei de toate răutățile vrăjmașilor, ocrotește-i pe ei în credința cea creștină
și în curăție, în toată vremea vieții lor – ca să se întărească cu înțelepciunea
și să împlinească poruncile Tale și astfel înțelepțiți să preaslăvească preasfânt
numele Tău și să se facă moștenitori ai împărăției Tale, căci Tu ești Dumnezeu întru
tot milostiv și întru tot bun, și Ție se cuvin toată slava, cinstea și închinăciunea,
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
Rugăciune pentru copii
Dumnezeule, Părinte
Ceresc Multîndurat, miluiește pe copiii noștri (numele) pentru care Te rugam cu
smerenie și pe care îi lăsăm într-adins ocrotirii Tale. Așează întru ei credință
tare, învață-i pe ei cucernicia înaintea Ta și învrednicește-i pe ei să Te
iubească cu putere pe Tine, Ziditorul și Mântuitorul nostru. Îndreaptă-i pe ei,
Doamne, pe calea adevărului și a binelui, ca să săvârșească toate spre slava
numelui Tău. Învață-i pe ei evlavia și viața cea virtuoasă, ca să fie buni creștini
și folositori oamenilor. Dă-le lor sănătate sufletească și trupească și spor în
lucrările lor. Izbăvește-i pe ei de vicleniile diavolului celui întunecat, de
mulțimea smintelilor, de patimile cele scârnave, de toate necurățiile și de
oamenii cei fără de rânduială. Pentru numele cel sfânt al Fiului Tău, Domnul
nostru Iisus Hristos, cu rugăciunile Preacinstitei Sale Maici și ale tuturor
sfinților, îndrumă-i pe ei către limanul liniștit al veșnicei Tale împărății,
ca ei împreună cu toți drepții pururea să-Ți mulțumească Ție, împreună cu Fiul
Tău cel Unul-Născut și cu Duhul Sfânt, Domnul de Viață făcătorul. Amin.
*
Postul(I). Pentru că mai
avem puțin și începe Postul Sf. Marii, redăm câteva observații despre post ale
unui om de știință, Dr. Paul C. Gragg:
,,Postul ştiinţific explicat cu indicaţii complete
Postul a fost practicat de om şi de animale încă de la
începuturi. Omul primitiv nu avea altă metodă de vindecare decât postul. Cu
secole mai înainte, omul postea atunci când era rănit sau bolnav, întrucât
postul era o parte din instinctul său de autoconservare. Pe lângă post el
utiliza plante medicinale de pe câmp sau din pădure, ca tonice şi antiseptice.
Eu cred că postul este remediul cel mai bun dat de Mama Natură.
Pentru că, după cum vom vedea, postul condus corespunzător purifică corpul, restaurându-l
la starea de sănătate atunci când toate celelalte remedii dau greş.
În cei peste 70 de ani cât am supravegheat persoane postind, eu
am putut vedea întâmplându-se miracole cu oameni aparent terminaţi.
Postul nu este numai metoda cea mai veche pentru a lupta
împotriva problemelor fizice, ci şi cea mai bună metodă pentru că nu are efecte
secundare. Este cel mai natural şi original proces de purificare a corpului.
Instinctul care ne conduce la post atunci când corpul este
bolnav sau rănit se află în celulele oricărei fiinţe vii. Motivul pentru care
animalele bolnave sau rănite refuză să mănânce este instinctul de
autoconservare care anulează senzaţia de foame. Astfel energia vitală (care
altfel va fi utilizată în digestia hranei) este concentrată la rădăcina
problemei pentru a îndepărta produsele reziduale purificând astfel corpul.
Instinctul de post este atât de puternic şi de o importanţă
vitală, încât chiar şi omul semicivilizat este încă influenţat de minunatele
acţiuni ale naturii. Dacă acest om ascultă de instinctul natural şi nu mănâncă
atunci când dispare foamea, el se va însănătoşi repede şi nu se va mai
îmbolnăvi dacă mănâncă alimente naturale şi locuieşte într-un mediu sănătos.
Postul este la fel de vechi ca şi omul
Întrucât inteligenţa infailibilă a organismului înlătură
senzaţia de foame atunci când există un exces de hrană si când corpul a fost
rănit, dorinţa de a posti începe atunci când există una din situaţiile de mai
sus.
În istoria veche citim că postul a fost practicat din vremuri
străbune de către oamenii religioşi, de civilizaţiile vechi. Ei practicau
postul nu numai pentru recăpătarea sănătăţii şi pentru conservarea tinereţii,
ci şi pentru iluminare spirituală. Astfel îl vedem pe marele Pitagora, cerând
ucenicilor săi de a posti 40 de zile înainte de a putea fi iniţiaţi în
secretele învăţăturilor sale filozofice oculte. Pitagora susţinea că minţile
ucenicilor săi puteau fi purificate şi limpezite numai prin post pentru a putea
înţelege profundele învăţături legate de secretele vieţii.
Ca şi în vremurile vechi, postul nu va purifica numai corpul şi
va reface starea de sănătate, ci va avea un mare efect asupra minţii şi
spiritului uman.
*
In memoriam: Prof. Titu
Dinuț(1951-2026). Am aflat cu profundă tristețe că prietenul meu, Prof.
Titu Dinuț, ne-a părăsit! Am crezut întotdeauna că vom găsi timpul necesar să
stăm la taclale zile întregi, că avem ce ne spune, dar n-a fost așa!
Nu știu bine în ce an l-am
cunoscut. Eram la un simpozion, la Tr. Severin. Se ținea la Biblioteca
Județeană, în sala mare. Deschiderea a fost făcută de prim-secretarul
județului, Virgil Marcoșan. Acesta a venit însoțit de mai mulți baroni de
partid. S-a așezat la masa de prezidiu. Sala era arhiplină. Pe lângă
participanții la simpozion veniți din țară, autoritățile aduseseră acolo un
număr mare de profesori din județ, în special cei de istorie și limba română.
Masa de prezidiu era lângă biroul directorului, iar ușa de intrare în partea
opusă. Vorbea Domnul Marcoșan, un om serios, aspru, milităros. În sală era
liniște de mormânt. La un moment dat, undeva, în primele rânduri, a început să
sune un ceas deșteptător. Sunetul lui se auzea în toată sala. Vorbitorul s-a
oprit, neștiind ce se întâmplă. Deodată a țâșnit de pe scaun un tânăr cu o
sacoșă în mână, s-a strecurat cocoșat până la intervalul dintre rânduri și a
pornit-o într-o goană nebună spre fundul sălii, unde era ușa de intrare. A
ieșit și dus a fost. Prim-secretarul și-a continuat discursul, ca și când nimic
nu s-a întâmplat. Toți și-au dat seama că a fost un banal incident. Această
primă parte a simpozionului a durat mai bine de două ore. Erau mulți oficiali
și toți voiau să se facă auziți.
Când s-a dat o pauză de zece
minute, am ieșit din sală. Am ajuns în fața clădirii și am pornit prin parcul
de alături, fără țintă, așteptând să treacă timpul să mă întorc la simpozion.
La un moment dat, aud pe cineva strigându-mă. De după un boschet, am văzut un
cap ridicându-se atent, temător, parcă
ar fi fost un vânător, care își urmărește vânatul. ,,- Alo, alo, spune-mi și
mie, te rog, ce ziseră de mine după ce plecai din sală?” Era Domnul Titu Dinuț.
Așteptase cu teamă. L-am liniștit, spunându-i că toți ne-am dat seama că a fost
un simplu incident. ,,- Domnule, ce porcărie! Am avut ceasul la reparație și
azi-dimineață îl luai. Nu știui că e pus să sune! Mă făcui de râs! Mă cunoaște
și pe mine lumea! Se putea interpreta, că am sabotat întrunirea!” Am mai
discutat câteva minute, l-am liniștit. N-a mai vrut să revină în sală. Am rămas
prieteni din momentul acela.
Ne întâlneam când și când și nu ne
mai săturam de vorbă. Am venit de câteva ori dinspre Ilovăț. La intrarea în
Șișești i-am dat telefon. A ieșit la poartă. M-a așteptat. N-am intrat, deși
m-a invitat insistent. Era o bucurie să
stai de vorbă cu dânsul. Știa multe și vorbea frumos. Viața nu-l scutise de
nenorociri. Îi murise unicul fiu, ofițer aviator, într-un accident aviatic; îi
murise soția. Ani mulți a rămas singur. Venea nora săptămânal de la Severin și
mai deretica prin casă, îi mai aducea cele necesare.
În mai 1983, Nichita Stănescu,
împreună cu un număr imens de mehedințeni care aveau sau nu de-a face cu
literatura, l-au vizitat pe Titu Dinuț acasă. ,,Domnule, am întins mese, parcă
era la nuntă! Gata-gata să nu fac față, fiindcă numărul celor prezenți a fost
cu mult peste așteptări!” îmi spunea dânsul mai târziu.
Titu Dinuț era un împătimit al
scrisului. Era membru al Uniunii Scriitorilor. Dintre toți scriitorii
mehedințeni, cred că scrierile sale vor reuși să străbată viitorul, fiindcă au
în ele mult suflet, multă istorie locală, talent de elită și o solidă știință de carte. Titu
Dinuț a cules legendele și istoria nescrisă a oamenilor și locurilor sale
natale, le-a redat cu măiestria artistului și le-a dăruit cu nemurire din prea
plinul sufletului său. Cităm câteva dintre cărțile sale, fără a avea pretenția
de a le fi menționat pe toate: Comandirul, Capcanele, Comoara lui Tudor,
Fiul luminii, Lăcrimașii, Năpârci albastre, Poteca din pendul, Șișești, repere
monografice, Urciorul din Șișești, Estacada, Castelanii, Viața sărind la gâtul
întâmplării, Cronica școlii din Șișești, Baia de arlechinul, Coliba cu vampiri,
Dalbul de pribeag, Anotimpuri morgane și Patimile lui Rembrandt și multe
altele.
A primit premii de la Uniunea
Scriitorilor, de la diferite foruri de cultură, a fost invitat la numeroase
întruniri culturale, simpozioane, a colaborat la reviste culturale locale și
naționale, precum: ,,Luceafărul”, ,,Orizont”, ,,Familia”, ,,Ramuri”,
,,Argeș”, ,,Datina”, ,,Lumină lină” (New York), ,,Autograf M.J.M.”, ,,Jurnalul
Național” și multe altele.
S-a stins un om de valoare, un
suflet mare, o conștiință de român, care a lăsat în urmă nu numai un maldăr de
cărți, nu numai zeci de generații de copii, care au învățat de la dânsul
frumusețile limbii române, dar și nenumărați prieteni și admiratori, un om care
n-a precupețit nici bani, nici osteneală ca să-și facă datoria. Dumnezeu să te
ierte, prieten drag!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații
din afara parohiei, astfel: Domnul Mema Irinel din Tr. Severin, fiu al
satului Bârda: 500 lei; Domnul Sârbu Marian din Tr. Severin: 200 lei;
Doamna Leonte Daniela din Buzău: 190 lei și Doamna Rolea Violeta din
București, fiică a satului Bârda: 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
Luni, 13 iulie, împreună cu epitropul parohiei, Domnul
Vasile Dima, ne-am deplasat la
Azilul de bătrâni de la Cireșu și le-am dus o remorcă și o ,,Dacia”-combi cu
haine de toate felurile. Hainele au
provenit din donațiile enoriașilor noștri. Mare bucurie am făcut celor 35 de
bătrâni de acolo, dar și personalului. Mulțumim cordial celor ce au donat
hainele respective. Dumnezeu să le răsplătească!
*
La începutul lunii august vom face o deplasare la Azilul de
bătrâni de la Strehaia. Au nevoie de haine și lenjerie pentru cei 70 de
internați. Avem deja un stoc important pregătit. Cu ce se mai adună,
rezolvăm!
*
Lucrări la biserică. În
această perioadă am reușit să zugrăvim exteriorul bisericii de la Malovăț. Am
folosit vopsea lavabilă siliconată, de
cea mai bună calitate, cu speranța că abia peste 5-6 ani va avea nevoie din nou
de zugrăveli exterioare. Meșter a fost Domnul Popescu Iulian, fiu al
satului Malovăț, împreună cu ortacii săi. Nimeni nu are obligația să plătească
ceva pentru această lucrare. Dacă cineva vrea, totuși, să doneze, este binevenit.
*
Publicații. În
această perioadă, preotul Dvs. a reușit
să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 565, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 6
iul. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iul. 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Observatorul”, Toronto-Canada,
6 iul. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul.com);
*
Parohia noastră a publicat cartea
preotului Dvs. Omiletică și Catehetică. Contribuții bibliografice(1874-2018)(218
pag.).
Lucrarea adună în paginile ei
materialele cu profil omiletic și catehetic, selectat din reviste precum:
,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Ortodoxia” (1949-2008), ,,Studii
Teologice”(1927-2018) și ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008). Cele ca. 1.800 de
materiale care privesc Omiletica și Catehetica au fost organizate pe reviste,
pe teme și probleme. Sperăm să fie de folos utilizatorilor, fiindcă, de fapt,
acesta este și scopul realizării și publicării lucrării de față. În același
timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce
studiază disciplinele teologice.
Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să
avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic.
Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos. Am împărțit
materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat
materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca
lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre
materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice
de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un
instrument cât mai practic. Sperăm ca
truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să studieze Omiletica
și Catehetica. Le dorim succes! Dumnezeu să le ajute!
*
Excursii-pelerinaj. În ziua de joi, 2 Iulie, am efectuat o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda
– Malovăț - Tr. Severin – Caransebeș – Hunedoara – Alba – Iulia -Mănăstirea
Izbuc-Mănăstirea Lainici-Tg. Jiu-Malovăț-Bârda.
A fost o excursie foarte obositoare, dar
minunată. Traseul splendid. Munții Apuseni păstrau în ei frumusețe naturală și
istorie. Obiective care mai de care mai interesante și mai pline de
semnificații. Am vizitat mănăstirile Izbuc, Lainici și altele. Remarcăm câteva
aspecte:
În Transilvania întâlnim foarte puține
mănăstiri vechi, de dinainte de 1918. Până atunci, Transilvania a fost sub
stăpânire austro-maghiară. Stăpânii au interzis în mod sistematic românilor
să-și construiască biserici și mănăstiri durabile, din piatră. Mai mult,
împărăteasa Maria Tereza(1740-1780) a Austriei l-a trimis pe generalul Bucow să
meargă din sat în sat, din cetate în cetate, din mănăstire în mănăstire și tot
ce-i ortodox să dărâme. Asta în speranța că doar-doar îi va determina pe români
să treacă la catolicism sau la protestantism. Oricum să nu mai rămână
ortodocși. Cu mare greutate li s-a permis până la urmă să-și construiască
biserici de lemn. Românii și-au construit și din lemn și astfel au ieșit la
lumină capodoperele maramureșene inegalabile, pe care le admiră azi o lume
întreagă.
Am
fost la Țebea, la gorunul de sub care Horea, Cloșca și Crișan au pornit
răscoala de la 1784, sub care se află mormântul lui Avram Iancu. În cimitirul
de la Țebea își au locul de veci mulți capi ai redeșteptării naționale
românești din Transilvania. Când eram elev la seminar, am mai vizitat Țebea cu
prilejul unei excursii organizate de școală. Lângă gorunul lui Horea era un
copăcel mic, frumos îngrijit. Ni s-a spus atunci că acel gorun fusese plantat de Nicolae
Ceaușescu. Acum nu l-am mai văzut!
*
Anunțăm pe cei interesați că joi,
30 iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul
traseu: Bârda-Malovăț - Tr. Severin – Craiova - Drăgănești (Mănăstirea
Pantocrator) - București(catedrala patriarhală, palatul parlamentului, orașul) -
Mănăstirea Cernica - Mănăstirea Pasărea – București – Pitești - Mănăstirea
Brâncoveni – Craiova - Tr. Severin - Bârda. Costul e de 150 lei/pers.
*
Anunțăm pe cei interesați că joi, 27
august, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul
traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin – Cladova - Negotin(două mănăstiri și
orașul) – Vidin(biserica lui Matei Basarab, muzeul, cetatea, orașul)-mormântul
Cuv. Teofana Basarab din munții din nordul Vidinului – Calafat - Maglavit (mănăstirea)
- Vânju Mare - Tr. Severin – Malovăț - Bârda. Costul este (deocamdată!) de 100
lei/pers.
*
Anunțăm pe cei interesați că sâmbătă, 29 august, parohia noastră
organizează o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Schitul Topolnița, cu
participare la slujba arhierească, ce se va desfășura acolo, cu prilejul
hramului. Transportul va fi suportat de parohie.
*
Zâmbete. ☺ ,,- Iubito, zodia ta, Fecioara, nu ți se
potrivește deloc!” ,,- Lasă, iubitule, că și a ta, Taur, e doar numele de ea!” ☺ Majoritatea
spuneți că găina bătrână face zeama bună. Întrebarea este: cocoșul bătrân la
ce-i bun? ☺Un canibal
merge la șeful tribului și îi spune: ,,-Șefule, am arsuri la stomac! Ce să
fac?” ,,- Mănâncă și tu un pompier!” ☺,,-Ești atât de drăguță când ești supărată!”
,,-Continuă să mă enervezi și am să devin superbă!” ☺ ,,- Știți de
ce au oltenii cămășile în pătrățele?” ,,- Ca să zică: ,,Mario, scarpină-mă la
C7 !!!” ☺ ,,- De ce
vorbesc oltenii cu perfectul simplu?” ,,- Fiindcă sunt simpli și perfecți!” ☺,,- De ce au
oltenii steag în fața casei?” ,, -Fiindcă li se fâlfâie de ăia care spun
bancuri despre ei!” ☺,,-
De
ce își iau oltenii două pietre când merg la culcare?” ,, -Cu una sting becul,
iar cu cealaltă verifică dacă au închis fereastra”. ☺,,-De ce sunt
oltenii muzicieni?” ,,- Pentru că dorm pe ,,sol” și vorbesc cu ,,fa”!
*
Botezuri. Nunți. În
ziua de 4 Iulie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Rolea Liviu-Marian, fiul
Domnului Rolea Gheorghe și al Doamnei Rolea Maria din Bârda. Să
le trăiască! Tot în ziua de 4 Iulie am oficiat
Taina Sf. Cununii pentru Domnul Rolea Gheorghe și Doamna Rolea
Maria din Bârda. Dumnezeu să le ajute!
*
Program. În luna august avem următorul program de slujbe: 1 Aug. (Malovăț-Bârda); 2 Aug.(Bârda); 6 Aug.(Malovăț); 8
Aug.(Malovăț-Bârda); 9 Aug.(Malovăț);
12 Aug.(spovedit și grijit în
Bârda, la biserică și în sat); 13
Aug.(spovedit și grijit adulții la
Malovăț, la biserică și în sat); 14
Aug. (spovedit și grijit copiii în
Malovăț); 15 Aug. (slujbă la
Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 16
Aug. (Bârda); 22 Aug.(Malovăț-Bârda);
23 Aug. (Malovăț); 29 Aug.(Schitul Topolnița); 30 Aug.(Bârda). În restul timpului,
preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul 0724.99.80.86,
ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă
dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu