DIMITRIE GRAMA - Hotărârea

 

Hotărârea

 

 

~*~

 

Într-un târziu

mă voi întoarce acasă

da, trebuie să mă întorc

nu-mi mai aduc aminte

când și de ce am plecat

eram altul atunci

unul pe care câteodată

îl înțeleg

câteodată nu

depinde.

Acum eu cel care

mai pot să fiu

trebuie să mă reîntorc

deoarece atunci când

am plecat

satul era mic

pârâul era limpede

și câinii de pe stradă

mă cunoșteau

dar mai ales vreau să văd

dacă pot cu brațele

să înconjur nucul

din grădină, îmbrățișându-l.

 

~*~

DIMITRIE   GRAMA

 

 

 

 

Note bio-bibliografice

Dimitrie Grama este născut la 25 octombrie 1947 la Reşiţa. A urmat Geologia la Universitatea din Cluj, fiind totodată component al lotului naţional de atletism. Cu ocazia unui concurs al “sprinterilor” în Suedia, “alege libertatea”. La Stockholm a luat un Master of Science la Facultatea de Ştiinţe şi apoi a făcut medicina la faimosul Institut "Karolinska". După aceea a lucrat ca doctor chirurg la diverse spitale, unele renumite, cum ar fi Upsala University Hospital (unde a stat 11 ani), Liverpool University Hospital, Norfolk & Norwich University Hospital, King Abdul Aziz Teaching Hospital în Arabia Saudită, etc. În 1985 a publicat cîteva poezii în ziarul lui Virgil Ierunca, "Limite", la Paris. Din anul 2000, cînd a debutat editorial, a publicat: “Făptura cuvîntului”, “Pasărea melancoliei”, “Vînătoare de umbre”, “Elegiile depărtării”, “Suflete atîrnate de catarge”, “Neguţătorul de imagini”, “Voi lua cu mine noaptea”, “Dă-mi mîna ta, străine” şi “Bastian şi alte confidenţe”, „Obsesii comune”.

Al. Nemoianu spunea despre poezia lui Dimitrie Grama: ,,Fără urmă de îndoială că este un om de mare sensibilitate şi mare caracter. Doar un asemenea om poate înţelege esenţa relaţiei dintre om şi Dumnezeu care este umilinţa”.

Iar scriitorul Ştefan Dumitrescu conchidea într-un eseu despre opera lui Dimitrie Grama: „Sunt creaţiile unui poet cu sensibilitate nativă care se socoteşte independent de curente literare şi şcoli poetice, sugerând caracterul natural al acestei opere singuratice. În realitate, Dimitrie Grama este un intelectual constituit, cultivat esteticeşte şi arătând o sensibilitate neîngrădită de mode trecătoare, o voce lirică distinctă ce merită să se facă auzită.(...) Dimitrie Grama este prin execelenţă un spirit al căutării, al nelinişti, dintr-un surplus de energie, dar şi dintr-un impuls genetic, ancestral format de-a lungul timpului. (...) Pentru Dimitrie Grama scrisul este o necesitate vitală, aşa cum sunt hrana, mişcarea, dragostea, fără de care n-ar putea trăi, şi care se fac cu o mare trăire şi cu un mare consum de energie, de aici acea senzaţie de sfârşeală, de care vorbeşte poetul”.