Ioan Miclău Gepianu - SFÂNT E STEAGUL TRICOLOR AVÂNDU-L PE HRISTOS!

 

SFÂNT E STEAGUL TRICOLOR

AVÂNDU-L PE HRISTOS!

 

 

~*~

 

Crucea Lui Hristos pe steagul României

E simbolul, icoana ce-aduce speranța bucuriei,

E steaua ce vestește a lui Hristos venire,

Acel ce din dureri ne-aduce măreața Lui iubire.

 

Tu, Românie scumpă porți steagul tricolor,

Tu prevestești speranțe la-l lumii viitor.

Te vede Dumnezeu, de tine se-ngrijește,

Cu ape și cu focuri iar Iisus se jertfește!

 

Aduceți rugăciuni, căci din durerea mare

Răsare în credință lumina cea mai tare!

Oglinda-n care lumea se va privi frumos,

Căci sfânt e steagul tricolor cel are pe HRISTOS!

8/07/2026

 

DE SFÂNTA ÎNVIERE

 

De sfânta Înviere cer frumos

Lumina și-o revarsă,

Pe raze line și îngerii cobor,

De la Mormântul Sfânt iau piatra,

Căci Învia Iisus Hristos,

Iubitul lor!

 

Tot întunericul Mormântului dispare,

Minunea Învierii se-ntinde peste lume;

Se bucura și Sfânta Mamă

Și oameni în biserici se adună,

Cîntând de fericire:

Hristos a Înviat!

 

O lume-ntreagă au auzit minunea!

Înconjurat de îmgerii cei sfinți

Hristos la Cer se-nnalță,

La dreapta Tatălui se-așează

În sfânta-le Alianță,

La locul Lui din veci!

 

Iertându-ne păcatele prea multe,

EL ne-a-nvățat iubirea și credința!

EL a zidit Biserica, ne cheamă între sfinți,

Să fim pe veci creștini!

 

REVEDERE -

de Mihai Eminescu

 

- Codrule, codruțule,

Ce mai faci drăguțule,

Că de când nu ne-am văzut

Multă vreme a trecut

Și de când m-am depărtat,

Multă lume am îmblat”.

 

_ ” Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,

Crengile-mi rupându-le,

Apele-astupându-le,

Troienind cărările

Și gonind cântările;

Și mai fac ce fac de mult,

Vara doina mi-o ascult

Pe cărarea spre izvor

Ce le-am dat-o tuturor,

Împlându-și cofeile

Mi-o cântă femeile”.

 

- ”Codrule cu râuri line,

”Vreme trece, vreme vine,

Tu din tânăr precum ești

Tot mereu întinerești.”

 

- ”Ce mi-i vremea, când de veacuri

Stele-mi scânteie pe lacuri,

Că de-i vremea rea sau bună,

Vântu-mi bate, frunza-mi sună;

Și de-i vremea bună, rea,

Mie-mi curge Dunărea.

Numa-i omu-i schimbător,

Pe pământ rătăcitor.

Iar noi locului ne ținem,

Cum am fost așa rămânem:

Marea și cu râurile,

Lumea cu pustiurile,

Luna și cu soarele,

Codrul cu izvoarele”.

 

~*~

Ioan Miclău Gepianu

1879, 1 octombrie.