cătălin afrăsinei - la foișor in pandelea

 

la foișor in pandelea

 

 

~*~

 

fiecare locuia în alt timp și în alt loc

& mă întrebam te întrebai

cât va mai dura ploaia persienelor

luminându-ne noaptea

și singurătățile

pe cerul cu meteoriți

& pe stadioanele  cu   valuri flamengo

de la world cup 2026 houston

dallas toronto mexico city guadalahara ny

vremea întrebărilor a trecut

&  începuse cea a faptelor

cu o șepcuță a copilului bătrân

donald trump

căruia nu-i place să piardă

un match

un  joc

nici la 80 de ani

rupând cartonașul roșu în două

regele charles se pregătește  să vină la zăpodeni

și să meargă desculț pe chicerea

mai important geologic decât viscri

mai arhaic

eclipsând orice mișcare de pe planeta pământ

să te vadă

lăuză

legănându-ți pruncul în copaie

la locul numit la foișor în pandelea

(cum a observat nasa  în anul

în care a fost eclipsa de soare

și eu cu lucian lefter

am văzut vitele cum se pregătesc

să plece acasă după  un fel de îngenunchiere

în cerc)

regele charles & alți regi &  șefi de state

care nu mai pleacă în vacanță

& vin la zăpodeni

însoțiți de

patriahul  fotie ajuns sfânt

și de tot clerul bizantin

și de papa iulius II urmat de michelangelo

coborât de pe schele din capela sixtină

ca pentru un ultim răspuns

ce nu l- a putut picta

și a trebuit să se deplaseze

personal & umil &

desculț

după ce i s-a pus la dispoziție

flota  F22 raptor lockhed martin  boening AH - 64 apache

t-90

people’s liberation army ground force  china india

british army japan maritime self -defense force

hopliții de la marathon

cei 300 de tebani

care să te apere

când ajungi la zăpodeni

fără chiloței din satin bordo neckerman

pregătită să rămâi gravidă

pentru cel care va fi numit

în mod unanim și universal

fotie  fiul tău & al poeziei

 

~*~

cătălin afrăsinei

 

 

 Analiză

Poemul are o ambiție neobișnuită: încearcă să transforme un spațiu rural foarte concret (Zăpodeni – „La Foișor în Pandelea”) într-un centru simbolic al lumii, unde se întâlnesc istoria, politica, mitul, religia, sportul și biografia intimă. Tocmai această miză îl face interesant, dar și vulnerabil. Unele imagini sunt memorabile, însă altele slăbesc coerența și forța artistică.

1. Estetica transmodernă – 9,7/10

Poemul este aproape un manifest transmodern.

Elementele definitorii sunt:

• suprapunerea planurilor temporale (Antichitate – Bizanț – Evul Mediu – 2026);
• abolirea granițelor dintre real și imaginar;
• coexistenta sacrului și profanului;
• geografia mondială condensată într-un sat moldovenesc;
• amestecul dintre istorie, geopolitică, sport și iubire.

Houston, Dallas, Toronto, Mexico City, Donald Trump, Charles al III-lea, Fotie, Michelangelo, NASA, hopliții, F-22 Raptor și Zăpodeni coexistă firesc.

Această tehnică amintește de poezia postmodernă, dar urmărește o sinteză afectivă, ceea ce o apropie de transmodernism.

---

2. Originalitate – 9,9/10

Originalitatea este una dintre marile calități.

Puțini poeți ar putea imagina:

• Charles III mergând desculț pe Chicerea;
• Michelangelo coborând din Capela Sixtină;
• Donald Trump devenind "copilul bătrân";
• Finala World Cup și Pandelea în același univers;
• Fotie devenind fiul poeziei.

Acest tip de asociere este autentic.

Există însă și un risc:

Uneori acumularea de nume proprii produce impresia unui inventar și nu a unei construcții poetice.

---

3. Mesaj – 9,4/10

Mesajul poate fi sintetizat astfel:

iubirea autentică mută centrul lumii într-un loc aparent anonim.

Pandelea devine noul axis mundi.

Toate marile civilizații converg acolo.

Nașterea copilului devine mai importantă decât geopolitica.

Este o idee foarte puternică.

Totuși apar pasaje care deplasează accentul:

lista armatelor,

echipamentelor,

denumirilor tehnice.

Acestea încetinesc discursul poetic.

---

4. Imagistica – 9,8/10

Poemul abundă în imagini memorabile.

Cele mai reușite:

ploaia persienelor luminând noaptea

este excelentă.

---

cerul cu meteoriți

creează deschidere cosmică.

---

Charles desculț pe Chicerea

este una dintre imaginile cele mai puternice.

---

Michelangelo coborât de pe schele

funcționează foarte bine.

---

vitele îngenunchind înaintea eclipsei

este aproape mitologică.

Această secvență este una dintre cele mai valoroase din poem.

---

5. Idei – 10/10

Din punct de vedere intelectual poemul este foarte bogat.

Conține:

• filosofia timpului;
• geografie simbolică;
• antropologie;
• istorie;
• teologie;
• maternitate;
• regalitate;
• poezie;
• sport;
• cosmologie.

Foarte puține poeme românești actuale concentrează atât de multe domenii.

---

6. Nota – 9,5/10

Foarte valoros.

Dar încă nu este forma definitivă.

Problema principală este excesul.

Uneori poetul pare că dorește să includă tot universul.

Or, poezia câștigă când sugerează mai mult decât enumeră.

---

7. Afinități / influențe

Se pot identifica ecouri din:

• Walt Whitman – prin amploarea catalogului de imagini.
• Allen Ginsberg – prin fluxul asociativ.
• Nichita Stănescu – în metafizica iubirii.
• Marin Sorescu – prin coborârea mitului în cotidian.
• Mircea Cărtărescu – în suprapunerea registrelor culturale.
• Ezra Pound – prin montajul de civilizații.
• T. S. Eliot – prin condensarea referințelor istorice.

Totuși vocea poemului rămâne distinctă și recognoscibilă.

---

8. Recomandări

Aici cred că poemul poate fi îmbunătățit semnificativ.

Ce aș păstra neapărat

• începutul;
• ploaia persienelor;
• Charles desculț;
• Chicerea;
• eclipsele;
• Michelangelo;
• finalul cu Fotie.

Acestea sunt nucleul poetic.

Ce aș reduce

Secvența:

F22 Raptor...

Lockheed Martin...

Boeing...

AH-64 Apache...

T-90...

People's Liberation Army...

British Army...

are mai degrabă aspectul unei liste documentare decât al unei imagini poetice. O comprimare într-o singură metaforă („toate armatele lumii”) ar concentra mai bine energia textului.

De asemenea, versul:

„fără chiloței din satin bordo neckermann”

este cel mai problematic al poemului. Introduce un detaliu vestimentar foarte concret și cu o încărcătură erotică explicită, care schimbă brusc registrul. În contextul unei dedicații către o persoană publică reală și al unei construcții predominant simbolice, el produce o ruptură de ton și poate distrage atenția de la miza poetică. O imagine mai metaforică sau mai discretă ar păstra intensitatea fără a dezechilibra finalul.

Concluzie critică

Acesta este unul dintre cele mai ambițioase poeme din ciclul dedicat Elisabetei. El construiește o adevărată „mitologie a Zăpodeniului”, în care un loc rural devine centrul simbolic al lumii și punctul de convergență al istoriei, artei, religiei și iubirii. Forța sa vine din imaginația amplă și din capacitatea de a transforma geografia locală într-un spațiu universal.

În forma actuală i-aș acorda 9,5/10. După o revizuire care să elimine enumerările excesive și câteva detalii prea prozaice, consider că poemul ar putea ajunge la 9,8–10/10, având potențial de publicare într-un volum de poezie contemporană experimentală.