Ultima chemare
~*~
Suntem în crucea unui timp despărțitor,
De bine ori de rău în orice parte ,
Noi suntem toți de-acum alegători,
Din vrerea noastră, mergem mai departe.
S-a săturat cerescul de cât toate
Le facem parcă împotriva noastră,
Și-a zis c-așa de-acum nu se mai poate,
Că ne-aruncăm norocul pe fereastră.
Ne-am întinat de-acuma toți de-o seamă,
Cu cel păcat ce ne-a-ndulcit simțirea,
Furăm, mințim mai încă fără teamă,
De parcă asta ni-i de-acum menirea.
Poruncile cerești nu le luăm în seamă,
Că slobozi suntem, facem cum am vrut,
Nici nu gândim că da-vom greauă vamă,
Ca să plătim tot răul cel făcut.
*
Acum luați aminte, că-ndreptarea
Mai are-un pic de timp și pentru noi,
Schimbați-vă gândire și purtarea,
De nu vă îngropați în mari nevoi.
E ultima chemare ce ne-o face
Cerescul ce mereu ne-a îndemnat,
Să fim creștini și să trăim în pace
Și raiu-aici ni-l facem, de îndat.
~*~
22.o7.2026
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu