Aproape că-i târziu de-acuma
~*~
Se duce țara rău la vale și-n HĂURI ne-om trezi de-acum,
Aicea mi-au adus-o ceia, ce-au tot futat-o pe-al ei drum,
E SLĂBĂNOAGĂ, vai de dânsa, nici că mai are vreo putere,
Tot ÎNGRĂȘATU-I-A pe alții, din ce avut-am ca avere.
Dacă te uiți un pic mai bine, cine îmi e la CÂRMA țării,
Ți se ÎNTUNECĂ privirea, ca de la fumul lumânării,
Se SCUIPĂ între ei, se-njură , se mușcă de acum GUZGANII,
Că nu mai pot FURA în voie averea țării, funcții, banii,
Sunt neica-nimeni, fără NUME fără vreo faptă mai isteață,
Mai toți sunt NEMURI între dânși și PROFITORI de-a țării viață.
Nici nu mai știu cum țara GEME, cum sărăcitul se TOPEȘTE,
Cum toți îl fură și-l despoaie, cum viața i se VEȘTEJEȘTE,
Ei STRÂNS-AU case și pământuri, pentru copii, pentru nepoți
Și-atuncea când îi cauți bine, mi te trzești că-s SĂRĂNTOCI
*
E putred tot ce-i ,,SUSUL ȚĂRII’’, plutește țara
în DERIVĂ,
Păzită-i
doar de UMBRA CRUCII și-a ei PUTERE milostivă,
De
Preamăritu, Maica Sfântă, de Umbra bunului ceresc,
Că prea
ne-am întinat cu toții cu dulcele PĂCAT lumesc
TREZIȚI-vă
de-acum că-i vremea să-mi curățați putreziciunea,
Ce sapă
adânc în carnea țării, cu-a cea hoție și
minciuna,
Ce
ne-otrăvește clipa țării și ziua cea de viețuire,
Până
n-o fi târziu la toate și-aici va fi,
NENOROCIRE!
~*~
8.07.2026
Mircea
Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu