Mircea Dorin Istrate - Să nu-l uităm pe-al nostru Avrămuț

 

Să nu-l uităm pe-al nostru Avrămuț

Motto

Voi trăitori pe-Ardealul meu cu munți,

Nicicând să nu-l uităm pe Avrămuț.

 

 

~*~

 

În Maramureș, cela cu povești

Și cu mușcăți îmbucurând ferești,

Acolo Iancu-i viu, prea însfințind altare

În moțul cela care-n suflet are,

Nădejdea că veni-v-a iar odată,

Dreptatea adevărată să ne-npartă,

Să bage frica-n noii cei ciocoi

Ce prea s-au înmulțit iar pe la noi,

C-au dat de mierea dulce a averii

Și mai apoi de ceea a… puterii.

 

Ca el de am avea mai încă vre-o câțiva,

Ardealul, țara, neamul, îmi fi-va cineva,

Ei ar putea să schimbe astă țară,

Și răul ce-i ‘năuntru și pe-afară

Și-am fi uniți, puternici, de ne-nvins,

Cum ne-amăgim de veacuri în cel vis,

În care-l tot chemăm pe Avrămuț,

Ne de-a tărie de la a noștri munți,

Să mai gustăm și noi că n-o fi bai,

La-ndemnul lui din suflet:

‘Napoi, hai!

*

Potrivnică ni-i vremea, mincinoasă,

Ne-am învățat cu viața lenevoasă,

Și-așa de o mai ducem o bucată,

Ne-om prăpădi norocul ce se gată

Și greu blestem va fi atuncea peste noi,

Că-n veci ne-om pustii în mari nevoi.

 

Te scoală Avrămuțe, că de tine,

Nevoie e de-acum pe-a noastră glie,

Că nu mai suntem ce am fost odată,

Jertfelnici fii ce am muri pe vatră,

Mai ca să fim de-apururi, că se poate,

Un neam ce vrea trăiască-n, libertate.

 

14.07.2026

Mircea Dorin Istrate

***