GENOCIDUL IMPOTRIVA CRESTINILOR IN EUROPA
September
28, 2026
Un genocid
impotriva crestinilor in Europa se produce sub ochii nostri. Nu e vorba de un
genocid biologic ci de unul mental – un proiect european secular de lunga
durata pentru eradicarea crestinismului din mintile noastre, conversatiile
noastre, discursul public, practic din orice aspect al existentei sociale,
intelectuale, culturale, academice. Se vorbeste mult despre genocid in acest
an, dar despre eradicarea intentionata a crestinismului la nivel de idei si
gindire nu se vorbeste. Sansele unei astfel de discutii sunt aproape nule. Asa
cum nu se vorbeste nici despre cel mai serios si persistent genocid al zilelor
noastre: genocidul impotriva crestinilor. In fiecare an (de la an la an si
deceniu la deceniu) 5 000 de crestini sunt ucisi in toata lumea pentru simplul
motiv ca cred in Hristos.
Eradicarea s-a
facut de mai multe decenii prin indoctrinarea copiilor si a tinerilor in
ateism, secularism, evolutionism, revolutia sexuala, ori (in ultimii ani)
transgenderism, relativism si ale religii seculare. Adica in identitati
paralele in detrimentul identitatii crestine.
Subiectul de azi
ne-a fost inspirat de lecturarea unui comentariu, Christendom Is no More /
Crestinatatea in deriva, publicat in preajma Pastelor in acest an. Autoarea,
Louise Perry, este o tinara jurnalista din Marea Britanie. Descrie aceasta mare
tragedie la doar cei 34 de ani pe care ii are. Fosta atee, a imbratisat
crestinismul citind Biblia si vazind compatibilitatea Bibliei cu normalitatea,
iar Biblia calea inspre normalitate in lumea bizara si ciudata in care noi si
generatia ei traim.
Redam o
versiune abreviata in romana a comentatiului ei Christendom is no More. In
engleza, el poate fi citit aici: https://www.wsj.com/opinion/free-expression/christendom-is-no-more-0e2ea224?mod=Searchresults&pos=10&page=1
***
Crestinsimul a apus
Creștinătatea a apus: Am scris acest articol într-o
cafenea din cartier, așa cum fac adesea. Două tinere, așezate la o masă din
apropiere, vorbeau atât de tare încât nu am putut să nu aud despre ce discutau,
subiectul fiind, culmea, chiar cel despre care scriam și eu: declinul
creștinătății. A devenit repede evident că ele aveau o opinie diferită de a
mea. Una dintre tinere îi povestea prietenei sale despre îngrijorarea profundă
pe care o avea față de fratele ei, care trecuse recent la creștinism. Din descrierea
ei, gestul părea atât de excentric, încât sugera o instabilitate mintală. Cele
două au căzut de acord că creștinismul este inerent misogin, dovadă fiind
faptul că femeile nu pot depăși statutul de vicar în Biserica Angliei (deși, de
fapt, Arhiepiscopul de Canterbury este femeie).
S-au întrebat, de asemenea, dacă nu cumva fratele ei
s-a îndreptat către Hristos la îndemnul lui Andrew Tate, influencerul din
„manosferă” (deși, în realitate, Andrew Tate a trecut la islam). Am fost
consternata să aflu, ascultându-le discuția, că ambele femei lucrează ca
profesoare.
Țara mea natală, Marea Britanie, este în continuare,
din punct de vedere tehnic, o țară creștină. Însă, în practică, Marea Britanie
nu este o țară creștină. Și nici vreo altă țară din lumea occidentală. Nu
există nicio țară europeană sau vreun stat american în care majoritatea
populației să declare că participă săptămânal la slujbe religioase.
Accomodarea
secularismului in biserici
Cel mai concret semn al descreștinării din prezent nu
se regăsește în numărul credincioșilor din biserici, ci în modificările
legislative survenite în spațiul care a fost odinioară creștinătatea. Multe
națiuni occidentale au dezincriminat sau au legalizat avortul, divorțul și
relațiile homosexuale în anii '60 și '70, printr-un proces ce trebuie înțeles
ca o respingere oficială a învățăturilor creștine.
Mulți lideri bisericești nu doresc să discute acest
subiect. Nu-mi amintesc să fi auzit vreodată sintagma „sinucidere asistată” în
biserica mea anglicană de orientare liberală, darămite cuvinte precum „avort”,
„homosexualitate” sau „divorț”. Procesul de descreștinare a fost atât de rapid
și de complet, încât mulți lideri creștini evită chiar și să menționeze aceste
înfrângeri repetate și continue, de teamă ca potențialii convertiți să nu
realizeze că o revoluție politică a pus biserica în conflict cu statul.
Oricărui preot care își dorește o viață liniștită i s-ar recomanda, pe bună
dreptate, să nu atragă atenția asupra acestui fapt.
Deocamdată, creștinismul cultural supraviețuiește doar
din inerția credinței autentice. Mă întreb cât va mai dura această stare de
lucruri. Sentimentul anticreștin pe care l-am sesizat în discuția celor două
femei din cafenea este larg răspândit în rândul publicului britanic; în special
creștinii tineri relatează frecvent că se confruntă cu ostilitate și batjocură
din cauza convingerilor lor. „Cristofobia” este un termen rar întâlnit (spre
deosebire de „islamofobie”), dar descrie un fenomen real.
Cu toate acestea, nu-mi pierd speranța – și nici voi
nu ar trebui să o faceți. Nu este nici pe departe prima dată când creștinii se
confruntă cu persecuții, iar suferința creștinilor din Occident pălește în
comparație cu cea a credincioșilor din alte părți ale lumii, în special din
țările cu majoritate musulmană. Toți ucenicii lui Isus, cu o singură excepție,
au murit ca martiri. Sunt convins că noi, cei care trăim în spațiul fostei
creștinătăți, putem rezista în fața unei doze de ostilitate și batjocură. În
cele din urmă, totul se reduce la ceea ce crezi că s-a întâmplat la Ierusalim
în prima Duminică a Paștelui, acum aproape 2.000 de ani. Dacă creștinismul este
adevărat, atunci va triumfa.
EXTERMINAREA CRESTINILOR IN IMPERIUL OTOMAN (Carte)
In 30 de ani,
intre 1894 si 1924, Turcia a exterminat aproape 2 milioane de crestini:
crestinii pontici, crestinii din insulele ioniene, crestinii asirieni, si,
crestinii armeni, cazul celor din urma fiind foarte bine cunoscut. Un
genocid real, uitat si ignorat in acest an cind cuvintul “genocid” a fost
folosit probabil mai frecvent ca oricind. Dar eu il aduc in discutie pentru a nu fi uitat,
recomandind deasemenea o aparitie editoriala. Care au fost etapele acestui
masacru? A fost el un genocid calculat? Si daca da, cu ce scop? Care a fost
motivatia sau motivatiile care i-au determinat pe turci sa masacreze un numar
atit de imens de crestini in doar 30 de ani?
Aceste date statistice, istoricul acestui masacru si
explicatia diverselor motive sunt temele majore ale cartii publicate lui Benny
Morris si Dror Ze'evi, The Thirty-Year Genocide: Turkey's Destruction of Its
Christian Minorities, 1894-1924. [Recenzie:
https://spectator.us/turkey-nation-annihilated-christians/]
Genocidul s-a
produs in trei etape: 1894-1896; 1914-1918; si 1919-1924. A doua etapa a
corespuns Primului Razboi Mondial, iar a doua, campaniei pentru independenta
Turciei dusa de Mustafa Kemal impotriva marilor puteri ale vremii.
Care, insa, a fost
motivatia? Conform autorilor, motivatia comuna tuturor etapelor de exterminare
a crestinilor a fost transformarea Imperiului Otoman intr-un stat national
eminamente musulman si turc. In alte cuvinte, motivatia principala a fost
epurarea etnica, asa cum in anii 90 ceva similar s-a produs in fosta
Iugoslavie.
In opinia autorilor "there would not be a Turkish
nation without the destruction of its Christian people" ("nu ar
exista o natiune turca fara distrugerea minoritatilor ei crestine"). Crestinii erau priviti ca inaimici interni, agenti ai
marilor puteri (crestine) ale acelor timpuri.
E posibil ca alti
istorici sa ajunga la concluzii diferite si motivatii diferite. E insa cert ca
dupa 1924 crestinismul practic a disparut in Turcia. Cu putini ani in urma a
fost data stirea ca Turcia a aprobat construirea primei biserici (ortodoxe) in
Turcia dupa 1924, adica in aproape un secol.
Turcia epocii
moderne a inceput-o rau privind libertatea religioasa, toleranta si
diversitatea etnica si religioasa. Din nefericie, politicile
Turciei in acest sens nu s-au schimbat. Mai deloc. Razboaiele mai permanente cu Kurzii
exemplifica si ele acest lucru. Dar si continuitatea intolerantei fata de
crestini.
Turcia moderna discrimineaza impotriva crestinilor
Misionarii
straini, in special americani, intimpina dificultati serioase incercind sa
ajunga in Turcia, sa locuiasca acolo ori sa misioneze pentru crestinism.
Aproape in permanenta un pastor american e arestat si intemnitat in Turcia si
mai in permanenta se duc tratative diplomatice intre Turcia si Statele Unite
pentru eliberarea lor. Din nefericire, intoleranta fata de crestini si politica
de exterminare continua, in Iran, Iraq, Siria, Egipt, etc. A inceput cu sute de
ani in urma si inca continua.
Fara ca Uniunii
Europene sa-i pese. Cind se
discuta drepturile omului nimic specific nu se mentioneaza privind minoritatea
crestina care e tot mai persecutata. De fapt, intr-o oarecare masura la asta ar
trebui sa ne asteptam: pentru statul secular religia e nu doar irelevanta dar
si un obstacol in promovarea "valorilor seculare". In acest sens
crestinii sunt priviti ca cetateni irelevanti, cetateni de clasa a doua, a
caror interese fundamentale nu sunt aliniate cu interesele statului secular.
E bine sa
cunoastem si aceste detalii istorice. Istoria nu o putem schimba. Dar putem sa
ne pretuim si sa ne promovam drepturile si interesele pentru a evita repetarea
istoriei.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR
OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu
incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o
restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se
casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea
societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu