|
sâmbătă, 2 martie 2019
vineri, 1 martie 2019
George Anca - E Z E C H I E L
George Anca
EZECHIEL
nas cardio mai rău banul
e mult până-n 30 octombrie
abdomene aorto nedormire
ochii răsăritului mâzgă-n cer
mături drac parcă e altul
se văd în afiș amândoi
nemâncare noroc cu apa
eu la Pridvor cu berea
non se mon insularilor
zidului transa persă
cuvinte neamintite uit
pe
Răstoacă în Parioli
din poștă hram poeți săbii
când ieșeam pe malul Oltului
rară iubirea răstignirii
arunci ochi necioară nucă
dându-mă prăpăd reprim
neam de obrăznicie bănoasă
mă lăsase mintea să învăț
și la costum alt inconștient
Ezechiel prorocire în transă
deplângă-mă non companioni
dezlânare maximă arhetip
și cine ar fi aplaudat vuind
de-ai iernii sibilini laponi
pre moartea cantonând-o
penanților sincopă cupolată
torineza știa dar nu rostea
priamini reganzi vivizi
călărind țâncul cap în cap
mi cerco nei bhai adamant
bruna veveriță ne vrea
s-o fi supărat teroare
să ne pună pe picioare
lumânări ne de nimeni
după primirea mărimilor
nevorbă neținerea de minte
unde n-oi fi dormit nopțile
cântec de oameni
oameni nu mai sunt
destine toată ziua
salvează-mă ucigașule
n-oi mai merge la Jaipur
la crucea de primăvară
bântuie nașterea
distrugere în de noi
ruta rutenilor rohmini
închisă poarta lumânării
regret prorocit
moroi în mori
diavol vorbace
omonimii amnezice
pierdute silabisiri
nu sunet nu culoarea
ne cu tine până-n ceață
patru mierle apă mantră
aș mai merge-n Cernăuți
și înapoi peste Olt
brumă Dingo
cuvinte perorinte
aripi reflexe
apoplexe
viscol cânepă huțulă
în ocolul vidmelor
o bere și de la Răzvan
înghițire turmentată
mierla sub iasomia ninsă
ce-om face la anu
trezire tristă pe vorbă solară
pre lacrimă cântându-te
sărutul pe capelă
alternează creșterea
Bebe Alzheimer că de 80
mă urmărește Tasso
altfel lume vorbăreață
cât ne-o dura cimitirul
anul nou nemaicreștin
ceața până mâine
prima zi prima cioară
la mulți ani
mâine mai devreme
lumânări la Mihalcea
cu marea mai va
frică de înot
în zilele trecute
abia o veveriță
lance bance
țara mara
extra infra nimeni
cer înzăpezit pământ
după depresie
realul fantastic
Dan Botta
dinspre Elena Niculiță Vorona
se luminează scăzământ
din singur tot corul
mierla pe zăpadă
urechile la mantră
om citi sărind din oase
tu-n februarie eu în aprilie
pronie punga roșie
drumul prunelor uscate
prietenii mai nimeni
rămânem între neamuri
ucideri rutene luneci
siciliană Iroaie
cormoran pe gheață
viridieni nici opiu
abdomenele după roată
vino veveriță iertătoare
m-oi fi sunat cam devreme
cît să mă încețoșez
nume elenic noroc de mamă
cum m-aș grăbi să te revăd
Elena Niculiță Voronca
în Tangoul Tigrului
merg somnambul prin aparate
de-am mai citi nemâncare
cât de scaldă una unu
nume elenic noroc de mamă
cum m-aș grăbi să te revăd
după ce lăsai țigării
imagini alb negu major
odată pe Olt lecții de hind
ex
cum cu Vâlcea
o plecare dar de zi
rădăcină neruptă
cu Pla decât în Hind
virginitatea opiului
două zile înainte
pe repede disperare
singurătății chemare
Coleridge antic marinar
Quency laudaum
vediamo rând curând
pe roșu luminat
gratis noctambul select
fiind în Agha hindu
diseară pe versuri
lujerelor bombe
loc urnit arendă
citit alor noștri
regate tremurate
anevrism aorta
alt somn pe monedă
melancolic Dante
de-o rămâne Ruda
ție lapovițo
negri pași zăpada
zdup cățeaua Zada
atras amneziei
nu țigani nu Ratlow
boierești conclave
în singurătate
după Brâncoveanu
singur cu șoferul
cărțile în stivă
daraban-alzheimer
luna cât a mării
insomnie romburi
Orion Luceafăr
traduși de Cuclin
ce ne-arăți cerule
ceasul adulmecă
plecai veveriță
te-ntorci căprioară
hai la une rune
nepământ lunatic
pulbere urgentă
ori până diseară
luna tot ea nimeni noi
pumna pi cu alt Oedip
veniși după mine
azi privighetoare
anevrism poetizat
Plata se însingura
proorocii detriment
pe unde Ezechiel
COMENTARII:
Nicolae Grigore Marasanu 1 martie 2019, 13:08
Maestre, eşti uluitor. O adevărată
logomagie, iar efectul nu poate fi decât un efect logomagic!
http://georgeanca.blogspot.com/2019/02/ezechiel.html
MINILECTURĂ - MOCIRLA DUHOVNICEASCA - Sfantul Inochentie al Odessei
MOCIRLA DUHOVNICEASCA
- Sfantul Inochentie al Odessei
În primavara duhovniceasca, multimea
vatamatoare a apelor nu vine asa precum se întâmpla în primavara fireasca, ci
altfel – nu vine de sus, ci de jos. Caci harul întru tot Sfântului Duh nu poate
sa reverse daruri cu o bogatie vatamatoare pentru cei ce le primesc; însa cel
ce le primeste se poate întâmpla sa nu stie a se folosi de rourarea
duhovniceasca. Asa, bunaoara, când omul, în loc ca, asemenea pamântului, sa
absoarba partea trebuincioasa de apa duhovniceasca, iar prisosul sa-l treaca
altora spre folosul lor sufletesc, el, asemenea locurilor joase si fara sant de
scurgere, absoarbe totul în sine si, nepunând în miscare duhovnicestile ape
primite, se preschimba într-un fel de mocirla duhovniceasca. Fenomenul acesta
se petrece arareori, dar totusi se întâmpla. Însa, în cea mai mare parte apa
multa si de prisos care împiedica rodirea tarinii sufletesti vine dintru aceea
ca omul, adapându-se prin diferite mijloace bune, dar nefiind slobod de
gândurile trupesti, uita sa iasa din umbra unei închipuite sfintenii la aerul
curat si sub cerul deschis în fata lui Dumnezeu si sa se puna sub soarele
vesnicei iubiri si îndurari care straluceste de pe înaltimile Golgotei.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 47
JUDECATA PREVAZATOARE
- Sfantul Vasile cel Mare
Daca cele necuvântatoare
nascocesc si-si gasesc mijloace pentru mântuirea lor, daca pestele stie ce
trebuie sa aleaga si de ce trebuie sa se fereasca, ce vom spune noi cei
înzestrati cu ratiune, cei instruiti de lege, cei îndemnati de fagaduinte si
înteleptiti de Duhul, când rânduim viata noastra mai fara de minte decât
pestii? Ei stiu sa se îngrijeasca pentru viitor, iar noi, pentru ca nu
nadajduim în viitor, ne cheltuim dobitoceste viata în placeri. Pestii strabat
atâtea si atâtea noianuri de ape ca sa gaseasca un oarecare folos; dar tu ce
poti spune, tu, care traiesti în trândavie? Ca trândavia este început al
facerii de rau. Nimeni sa nu dea vina pe nestiinta! Este sadita în noi o lege
naturala, care ne arata sa ne apropiem de bine si sa ne departam de cele ce ne
vatama.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
153
Ce suntem noi, Doamne?
- Poezie de Traian Dorz –
Ce suntem noi, Doamne? Umbră şi
părere,
un suspin de-o clipă, iar apoi
tăcere;
ce curând ne creşte şi ne ia
pământul,
izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul.
Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea
noastră
din taina cea neagră spre taina
albastră?
Vrednică-i de voia şi zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei
cale.
Ce luăm noi, Doamne, din visul
opririi?
Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars
rugăciunii
şi roua de aur din ochii minunii.
Ce ţinem noi, Doamne, al nostru-n
vecie?
Doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie,
doar dulcea tăcere sfinţită-n
suspine,
doar ceasul de taină trăit lângă Tine
Sursa: Pr. STANCIULESCU ALEXANDRU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)